Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1234/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 15.12.2009

DECIZIA PENALĂ NR.1234/

Ședința publică din data de 17.12.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorirsm- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.674 din 11.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În susținerea celor solicitate arată că nu există indicii că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa având în vedere că nu s-au efectuat alte probe decât percheziția informatică asupra bunurilor inculpatului, iar în urma percheziției nu s-a depistat nicio urmă de săvârșire a acestor infracțiuni. Mai susține că la dosar nu există probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, și solicită ca la soluționarea cauzei să se aibă în vedere situația personală a inculpatului care provine dintr-o familie numeroasă, mama fiind bolnavă, el fiind singurul întreținător al familiei.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică, având în vedere că temeiurile arestării nu s-au schimbat, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea unor fapte grave.

Inculpatul recurent, luând cuvântul, arată că dorește să fie cercetat în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 674/PI din 11.12.2009, pronunțată, în dosar nr-, Tribunalul Timiș în baza art.160^8aalin.6 a C.P.P. respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și, născut la data de 29 mai 1987, CNP -, în D, jud. B, cetățenie română, domiciliat în mun. D,-, -. 3, jud. B, necunoscut cu antecedente penale, în prezent deținut în Arestul IPJ T, ca nefondată.

În baza art.192 alin.2 a C.P.P. obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub număr nr-, la data de 08.12.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160²alin.1 C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat au ca maxim de pedeapsă închisoarea ce nu depășește 12 ani, că deși este cercetat și pentru aderare la un grup infracțional organizat, arată că pedeapsa pentru această infracțiune nu poate fi, conform legii penale, mai mare decât cea stabilită pentru pedeapsa pentru care se consideră că a constituit și aderat la un grup infracțional organizat.

În continuare s-a arătat că întregul comportament al inculpatului pe parcursul cercetării penale nu poate decât să înlăture orice suspiciune cu privire la o eventuală încercare a sa de a zădărnici aflarea adevărului sau de influențare a vreunei părți, inculpatul dându-și concursul pentru a preciza în mod exact și concret faptele săvârșite.

La soluționarea cererii, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere și situația sa familială, în sensul ca mama sa are probleme de sănătate iar singurul copil care se afla in România este el. Până la momentul arestării el a fost cel care a avut grijă de aceasta.

Cererea a fost redactată și introdusă de apărător, iar în condițiile prevăzute de art.160⁷a C.P.P. fost însușită de inculpat la termenul de judecată din 11.12.2009, ocazie cu care inculpatul a mai precizat că are cunoștință de prevederile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.

În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr.42/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin ordonanța nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, art.25 din Legea nr.365/2002, art.24 al.1 din Legea nr.365/2002, art.23 din Legea nr.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p și art.33 lit.a

Cod Penal

În sarcina inculpatului s-a reținut că, începând din anul 2009, aderat, inițiat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe. În realizarea obiectivului, inculpatul, împreună cu membrii grupului infracțional organizat (, și ) au achiziționat fețe de bancomat confecționate artizanal din B prin intermediul inculpaților și, de la fețe confecționate de, și alții neidentificați încă.

După achiziționarea acestor dispozitive, împreună cu, și s-au deplasat în țări ca Olanda, Franța, Belgia, Germania, etc. pentru a monta aparatele contrafăcute pe fanta de introducere a cardurilor electronice și tastatura bancomatelor, în scopul citirii datelor de identificare a cardurilor bancare.

a făcut mai multe deplasări la T cu trenul. La Gară a fost așteptat de fiecare dată de, și.

În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr. 121/CC/10.09.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art.160²alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Sub acest aspect instanța a constatat că în prezenta cauză sunt incidente și prevederile deciziei nr.7/09.02.2009 a Înaltei Curți de Justiție și Casație pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.

Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, la termenul de judecată din 11.12.2009 instanța a admis în principiu cererea formulată de către numitul.

În consecință, instanța urmează a analiza dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.

Deși în cuprinsul concluziilor orale susținute cu prilejul dezbaterii în fond a cererii de liberare provizorie, apărătorul inculpatului a susținut că la dosarul cauzei nu subzistă probe care să confirme învinuirea, instanța a apreciat că aceste afirmații nu pot fi primite. Sub acest aspect din analiza materialului probator existent în dosarul de urmărire penală, s-a putut constata că în prezenta cauză rezultă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a inculpatului în desfășurarea unor activități ilicite grave, care au adus o atingere importantă patrimoniului unui număr însemnat de persoane, precum și siguranței rețelelor informatice și încrederii populație în modalitățile electronice de efectuare a plăților. În acest sens instanța a luat în considerare și încheierea penală nr.150/CC/27.11.2009 a Tribunalului Timiș prin care s-a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului, instanța apreciind că la dosarul cauzei subzistă suficiente probe care să justifice privarea de libertate a inculpatului.

Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.

Din datele existente în dosarul de urmărire penală se poate trage concluzia că pretinsul grup infracțional din care face parte și inculpatul este alcătuit din mai multe persoane, fiind evident că pentru constituirea acestuia era necesară, în prealabil, stabilirea unor raporturi de încredere între toți membri, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință despre începerea și desfășurarea cercetărilor în cauză.

În aceste condiții, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a unuia dintre potențialii membri ai grupului infracțional, în acest moment, ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, aceasta nefiind finalizată și presupunând audierea și a altor persoane.

Pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, după trecerea a numai 3 luni de la momentul arestării preventive, nu ar contribui la altceva decât la încurajarea altor persoane să se implice în activități ilicite deosebit de rentabile (operațiuni bancare ilicite), întrucât vor beneficia de clemența organelor judiciare, sentiment deosebit de periculos și incompatibil cu principiile unei societăți democratice. Ordinea publică, care presupune și crearea și menținerea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura viața cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, printre care se regăsește și dreptul oricărei persoane la protecția patrimoniului său, ar putea fi și este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care este implicat inculpatul, astfel că, în vederea prezervării ordinii publice, cel puțin pentru o perioadă determinată, menținerea stării de arest a inculpatului apare ca fiind necesară.

Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, în temeiul art.160^8aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză, ca neîntemeiată.

De altfel, instanța a constatat că până în momentul de față, pentru aceleași considerente, au fost respinse alte două cereri de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ( încheierea penală nr. 510/PI/12.10.2009 si încheierea penală nr. 532/PI/21.10.2009, ambele ale Tribunalului Timiș ), neexistând nicio altă probă din care să rezulte că aprecierile Tribunalului Timiș expuse cu prilejul celorlalte încheieri nu mai sunt valabile și în momentul soluționării prezentei cereri.

În temeiul art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva încheierii penale nr.674/PI din 11.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 15.12.2009, sub nr-. Recursul nu a fost motivat în scris.

Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea recurată, Tribunalul a reținut în mod corect că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute. de art. 160⁶.

C.P.P.

Potrivit disp. art. 160²al. 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă, sau prin alte asemenea fapte.

Cererea de liberare provizorie sub control judiciar este însă, neîntemeiată pe fond. Prima condiție privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută de art. 160²alin1 este C.P.P. îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani. Condiția prevăzută de art. 160²alin 2.C.P.P. nu este insă îndeplinită.

Inculpatul a fot arestat preventiv, starea de arest fiind prelungită ulterior, pentru săvârșirea unor infracțiuni privind operațiuni bancare ilicite constând în extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu impact deosebit pentru societate. În plus, există indicii că inculpatul, împreună cu alte persoane, ar fi desfășurat activități care se circumscriu în sfera infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanță în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar.

În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciară. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.

Având în vedere cele expuse în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr.674/PI din 11.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.674/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 22.12.2009

Tehnored.

2ex/ 29.12.2009

Prima inst. - Trib.