Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR.132/R/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
Instanța compusă din
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Maria Boer Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ - REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10 februarie 2010 Tribunalului Cluj, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat cu delegație în substituirea apărătorului ales, avocat și inculpata, în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat, ambii avocați din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și, avocat care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Inculpații, întrebați fiind, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei arată că s-a apreciat de către instanța de fond că cererea de liberare sub control judiciar este neîntemeiată în condițiile de admisibilitate a acestei cereri în temeiul art. 1602Cod pr.pen. Cu toate că s-a constat că aceste condiții sunt îndeplinite totuși instanța de fond a apreciat că cererea este neîntemeiată, apreciind în concret că în ce o privește pe inculpata că lăsarea în libertate în condițiile liberării sub control judiciar ar prezenta în opinia instanței de judecată un pericol pentru ordinea publică raportat la fapta de o gravitate excepțională pe care a comis-o inculpata în condițiile în care evident, există această opinie unanimă în ceea ce privește combaterea fenomenului corupției mai ales la nivelul unor instituții care asigură ordinea de drept și care concură la siguranța cetățeanului. Raportat la aceste susțineri ale instanței de judecată în condițiile în care o astfel de cerere trebuie examinată avându-se în vedere parcursul judiciar al cauzei deduse judecății, consideră că rețineriile instanței vis a vis de o posibilă stare de pericol pentru cetățean prin acceptarea unei astfel de cereri de liberare nu este fondată. a vis de posibila lăsare în libertate a inculpatei sub control judiciar, arată că nu ar prezenta pericol pentru cetățean, pentru ordinea publică și nu ar afecta în nici un fel credibilitatea organelor judiciare care înfăptuiesc actul de justiție și care luptă împotriva fenomenului corupției. Dimpotrivă, s-ar da eficiență tuturor principiilor de drept, începând cu principiul prezumției de nevinovăție, principiul egalității de tratament a cetățenilor care sunt chemați în fața instanței de judecată, s-ar da eficiență principiului rezonabilității duratei măsurilor preventive care sunt privative de libertate și în contextul acesta instanța ar putea în continuare să asigure bunul mers al procedurilor judiciare a acestei cauze, deoarece nu există nici un fel de indicii în ce o privește pe inculpata că lăsată în libertate aceasta ar încerca să zădărnicească în vreun fel cercetarea judecătorească care se află într-un stadiu avansat.
Ca atare susține că raportat la momentul luării măsurii preventive respectiv, data de 18 martie 2009, care evocă trecerea unei perioade suficiente de lungi de timp de când inculpata se află în stare de arest preventiv deci, raportat la acest moment apreciază că perioada arestării preventive a împlinit acel termen rezonabil care este invocat constant în practica Curții Europene a Dreptului omului.
Cercetarea este practic terminată, în dosar fiind de audiat foarte puține persoane și faptul că pe tot parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești inculpata constant a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și de regret a faptelor comise, apreciind în același timp că inculpata a intrat în câmpul infracțional în mod accidental, în principal datorită lipsei de experiență și a lipsei de pregătire vis a vis de fenomenele care le putea întâmpina activitatea profesională determinată în principal de tinerețea inculpatei care a intrat în rândul cadrelor poliției la o vârstă extrem de fragedă și a lipsei de pregătire și a experienței de viață, fiind tentată de obținerea unor avantaje materiale pe care le-a obținut în mod ilicit, cu toate că atitudinea sa trebuia să fie una de respect față de toate valorile și principiile care trebuie ocrotite de către legea penală.
Având în vedere atitudinea inculpatei, comportamentul acesteia după comiterea faptelor, faptul că anterior comiterii acestei infracțiuni a avut un comportament conform regulilor și principiilor acceptate în viața socială, apreciază că cererea de liberare sub control judiciar este fondată contrar susținerilor instanței de fond.
Invocă netemeinicia susținerii că dacă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpată ar fi admisă, s-ar arunca o lumină nefavorabilă asupra atitudinii organelor judiciare vis a vis de fenomenul infracțional combătut în acest moment. Această susținere nu are acoperire în această cauză, deoarece s-a dovedit că reacția organelor judiciare a fost una fermă, hotărâtă, determinantă și a avut drept consecință înlăturarea unei stări de pericol care viza inclusiv siguranța circulației pe drumurile publice. Inculpata nu mai poate comite pe viitor fapte asemănătoare cu cele pentru care a fost trimisă în judecată și prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar s-ar da posibilitatea inculpatei de a se reintegra social.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 38515pct. 2 lit.d Cod pr.pen. casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj în data de 10 februarie 2010, iar în urma rejudecării să se dispună pronunțarea unei noi hotărâri prin care în temeiul art. 1602rap. la art. 1608Cod pr.pen. să se admită cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul.
Instanța de fond deși a constatat că este îndeplinită prima condiție prev. de art. 1602Cod pr.pen. privind cuantumul pedepsei, a apreciat că din punct de vedere al temeiniciei nu s-ar justifica admiterea acestei cereri. S-a mai apreciat că nu se impune liberarea sub control judiciar, întrucât Curtea de Apel Cluja constatat în repetate rânduri că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și s-a apreciat că perioada de timp scursă de când dosarul este înregistrat la instanță nu depășește termenul rezonabil.
Articolul 1602al. 2 Cod pr.pen. prevede că liberarea provizorie nu se acordă în situația în care sunt date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, însă nu s-a motivat de ce nu s-ar impune liberarea sub control judiciar. În acest sens solicită să se rețină că din probele administrate până în acest moment și raportat la persoana inculpatului nu există date din care instanța ar putea trage concluzia că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime în ipoteza în care inculpatul ar fi pus în stare de libertate. Nu există indicii că în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate ar exista pericolul săvârșirii altor infracțiuni sau că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau alte persoane participante în procesul penal, cu atât mai mult cu cât în cauză au fost audiați inculpații care au recunoscut comiterea faptei și un număr impresionant de martori. Faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei.
În încheierea recurată se face referire că nu a trecut un termen rezonabil al duratei arestării preventive având în vedere că dosarul a fost înregistrat la instanță de 8 luni de zile, însă solicită să se aibă în vedere că au trecut 11 luni de zile de la momentul luării măsurii arestării preventive și că la acest interval de timp se referă termenul rezonabil. În acest sens invocă art. 5 pargraful 3 din CEDO, conform cărora orice persoană arestată în condițiile prevăzute de al.1 are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
În susținerea recursului invocă jurisprudența CEDO, respectiv cazul McKay contra Angliei în care s-a stabilit că liberarea provizorie a persoanei poate fi dispusă doar în măsura în care se apreciază că arestarea a depășit o durată rezonabilă ori dacă nu mai subzistă cazurile (pericolul social pentru ordinea publică și încercarea de zădărnicire a aflării adevărului, în acest dosar) pentru care s-a apreciat că este necesară luarea măsurii; cauza Calmanovici contra României, potrivit căreia, după o anumită perioadă de timp, instanțele trebuie să ia în calcul măsuri alternative la măsura arestării preventive, în măsura în care acuzatul furnizează garanții menite să asigure prezența sa la proces; cauza Kalai contra Turciei în care se arată că pericolul de sustragere de la proces nu poate fi dedus numai din severitatea unei eventuale sustrageri de la proces. Organele judiciare sunt obligate să aducă argumente pertinente și convingătoare din care să rezulte riscul sustragerii de la proces. Acest risc de sustragere de la proces trebuie probat în mod pertinent și nu afirmativ.
Mai solicită să se aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe care a manifestat-o de la luarea primelor declarații, lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că nu sunt date că inculpatul ar comite alte infracțiuni și nu există riscul de a influența desfășurarea procesului penal.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii din 10.02.2010 prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulate de inculpați, arătând că în mod corect instanța a apreciat sub aspectul temeiniciei că se impune respingerea cererilor. Instanța a făcut referire la termenul rezonabil și la cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen, în sensul că termenul rezonabil nu este îndeplinit raportat la complexitatea cauzei, și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gradul de pericol social al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în consecință cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală fătă număr din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art. 160/8a alin. 6.pr.pen. rap. la art.160/2 pr.pen. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:
- fiul lui și, născut la data de 12.05.1953 în comuna, jud. C, domiciliat în C-N,-, 43, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla și
- fiica lui și, născută la 09.10.1984 în C-N, domiciliată în C-N,-, jud. C, CNP -, în prezent deținută în Penitenciarul Gherla
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor cereri au fost avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Pentru pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
Inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați. În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro (în total suma promisă fiind de 8400 de Euro din care coinculpata a primit efectiv 4200 de Euro) pentru aod etermina pe aceasta să să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 și 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. în plus instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art.160/8a alin.2 și 6.pr.pen. temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, chiar dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 și alin.2 pr.pen. (referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise și la inexistența unor date din care să rezulte că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. precum și la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni), tribunalul apreciază că, raportat la materialul probator administrat până în prezent în cauză la acest moment cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt neîntemeiate.
Aceasta deoarece tribunalul a considerat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din gradul de pericol social concret, ridicat, al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu pot fi deloc neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpați, cu sprijinul și prin coruperea unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în mod real testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Faptul că acestea nu s-au produs nu minimalizează gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați cei doi inculpați. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, conduc instanța la concluzia că, deși nu au antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor în faza de urmărire penală, inculpaților nu le poate fi acordat la acest moment beneficiul liberării provizorii sub control judiciar. Cercetarea judecătorească este în curs de derulare, există persoane față de care s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție este necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost confirmată și prin încheierile penale ale Curții de Apel Cluj, în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă, prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale, menținerea ei în cursul judecății sau respingerea unor cereri similare de liberare provizorie sub control judiciar.
Invocarea jurisprudenței CEDO cu referire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive nu este relevantă în acest moment procesual, deoarece raportat la complexitatea cauzei nu se poate afirma că durata arestului preventiv a depășit termenul rezonabil, câtă vreme instanța de judecată a fost sesizată din data de 5 iunie 2009 (deci de 8 luni).
Pentru aceste motive, în baza art.160/8a alin.6 pr.pen. tribunalul a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor cereri au fost avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivele de recurs inculpata prin apărătorul ales al cesteia a arătat că motivarea instanței de fond referitoare la pericolul social pe care l-ar prezenta inculpata nu este fundamentat ci dimpotrivă dacă aceasta ar fi pusă în libertate s-ar da eficiență tuturor principiilor de drept începând cu principiul nevinovăției al egalității de tratament, al rezonabilității duratei măsurii arestării preventive, și în contextul acestora instanța ar putea în continuare să asigure bunul mers al procedurilor judiciare, întrucât nu există nici un indiciu că lăsată în libertate aceasta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Inculpata a mai arătat că de la data luării măsurii arestării preventive, respectiv 18 martie 2009 trecut o perioadă îndelungată de timp și apreciază că termenul rezonabil al duratei acestei măsuri a fost împlinit.
Cercetarea judecătorească este aproape finalizată, inculpata a avut o atitudine sinceră în cursul procesului de recunoaștere și de regret a faptelor comise și că aceasta a intrat în câmpul infracțional într-un mod accidental, datorită lipsei de experiență și a vârstei acesteia, fiind tentată de obținerea unor avantaje materiale în mod ilicit și într-un termen scurt.
Apărătorul ales al inculpatului în motivele de recurs a arătat că instanța de fond deși a reținut că este îndeplinită condiția prev. de art.1602referitoare C.P.P. la cuantumul pedepsei prevăzută de lege, a reținut că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție a temeiniciei cererii formulată de inculpat, însă la dosar nu există probe din care ar rezulta că inculpatul pus în libertate ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau alte persoane participante la procesul penal.
În încheierea recurată se face referire la faptul că nu a trecut un termen rezonabil de la luarea măsurii arestării preventive, însă a solicitat să se țină seama că de la luarea acestei măsuri au trecut circa 11 luni, iar în acest sens a invocat art.5 paragraful 3 din CEDO conform cărora orice persoană arestată are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, făcând referire și la practica CEDO.
Recursurile formulate de cei doi inculpați urmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin rechizitoriu întocmit în dosar nr.56/P/2008 al - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, dare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată și pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada octombrie 2008 - martie 2009 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului public Comunitar Permise Auto C le va facilita promovarea examenului în vederea obținerii permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale și că în aceeași perioadă inculpatul a predat coinculpatei agent de poliție sume cuprinse între 600 și 700 euro, primind în total 4200 euro pentru aod etermina pe aceasta să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați în sala de examen în condițiile în care să le asigure fraudarea examenului în vederea obținerii permisului de conducere.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.1 referitoare C.P.P. la cuantumul pedepsei prev. de lege "pedeapsa să fie mai mică de 18 ani", însă nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.1602alin.2 referitoare C.P.P. la temeinicia cererii de punere în libertate sub control judiciar, raportat la gradul de pericol social al faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, modul și împrejurările în care au fost comise faptele, durata mare de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, că această activitate a dus la coruperea unor funcționari din cadrul serviciului Public Comunitar de Permise Auto C și la obținerea unor permise de conducere de către persoane care nu aveau cunoștințele necesare în vederea obținerii unor astfel de permise, persoane care prezintă un pericol grav pentru circulația pe drumurile publice, punându-și în pericol viața acestora sau altor persoane participante la traficul rutier.
Susținerile inculpaților referitoare la faptul că au recunoscut comiterea infracțiunilor, că au avut o comportare sinceră în cursul procesului, că nu au antecedente penale sau că au intrat în activitatea infracțională fără să conștientizeze gravitatea faptelor nu pot fi verificate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-au respins cererile de punere în libertate sub control judiciar formulate de inculpați.
Toate aceste împrejurări urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la circumstanțierea unor eventuale pedepse ce urmează să fie aplicate inculpaților, dacă aceștia vor fi găsiți vinovați cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Nici susținerea privind depășirea unui termen rezonabil al duratei măsurii arestării preventive cu referire la practica CEDO nu este întemeiată, raportat la obiectul cauzei, la complexitatea acesteia, la vasta probațiune administrată în cauză, la numărul mare de persoane implicate.
Având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.l602alin.2 referitoare Cod Penal la temeinicia cererii formulate de inculpați și că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit, în baza art.38515pct.1 lit.b recursurile C.P.P. formulate de aceștia împotriva încheierii penale din 10.02.2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefondate.
În baza art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, care va fi suportat din.
Potrivit art.192 alin.2 inculpații C.P.P. urmează să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare din care suma de câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10 februarie 2010 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial - av..
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./22.02.2010
Jud.ffond.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Maria Boer Valentin Chitidean
