Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.142
Ședința publică din data din data de 13 februarie 2010
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTORI: Daniel Dinu, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la 23 septembrie 1990, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de din 09 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpat având cuvântul, a învederat instanței că este de acord să fie asistat de avocat desemnat din oficiu și că își menține declarațiile date la urmărirea penală și la instanța de fond.
În temeiul disp.art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a declarat că nu are excepții de invocat sau cereri de formulat și a solicitat acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.38513Cod procedură penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat a criticat încheierea de ședință din 09 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru nelegalitate și netemeinicie.
A mai arătat că, deși în sensul disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, în cazul infracțiunii pentru care inculpatul a fost arestat legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în anumite condiții care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu referitoare la cuantumul pedepsei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din dispoziția legală se desprinde concluzia că liberarea provizorie reprezintă o posibilitate a inculpatului și nu se condiționează de existența sau nu a temeiurile care au stat la baza luării arestării.
Consideră că potrivit disp.art.136 Cod procedură penală, oricare măsură preventivă luată poate conduce la buna desfășurare a procesului penal, iar conform disp.art.136 alin.2 din același cod, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Apreciază că prima instanță nu a dat o eficiență corespunzătoare aspectelor personale, respectiv nu a ținut cont de împrejurarea că inculpat este infractor primar, la momentul săvârșirii faptei avea vârsta de 18 ani, era elev, lucra într-un restaurant din S și are probleme personale.
Precizează că inculpatul este arestat de 11 luni și durata rezonabilă a arestului preventiv a fost depășită, iar literatura de specialitate prevede că opinia publică nu este interesată de desfășurarea procesului penal, ci de condamnarea acestuia și nu de fiecare etapă a procesului.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu stabilirea măsurilor prevăzute de lege.
Reprezentantul Ministerul Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, deoarece a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de trafic de droguri, alături de alți inculpați, fiind vorba de o infracțiune gravă, întrucât consumul și traficul de droguri reprezintă un pericol atât pentru inculpați, cât și pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din modalitatea de săvârșire a faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă.
Recurentul - inculpat - având ultimul cuvânt, a solicitat să fie judecat în stare de libertate întrucât dorește să-și continue studiile și să urmeze cursurile Facultății de Teatru, va respecta măsurile stabilite de instanță, precizând că provine dintr-o familie săracă, lucrează de la vârsta de 15 ani, câștigându-și în mod onest existența, nu din vânzarea drogurilor.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 09 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Penală, în dosarul nr-, în baza art. 160/81 alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -
, fiul lui și, născut la data de 23 septembrie 1990, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că la data de 02 februarie 2010 inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretă faptele, are cunoștință de obligațiile ce-i revin în cazul admiterii acestei cereri, precum și pentru a-și continua studiile și să revină la vechiul loc de muncă.
Tribunalul Prahova, analizând actele și lucrările dosarului a mai reținut că prin Rechizitoriul nr. 8/D/P/2009 din data de 19 martie 2009 al Parchetului de pe lângă - - Biroul Teritorial Ploiești, s-a început urmărirea penală față de inculpatul - alături de inculpații, și - și a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și a comercializării prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și aplicarea finală a art.33 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului, s-a mai reținut că în baza unei infracțiuni unice în cursul anului 2009 consumat droguri de risc și respectiv rezină de cannabis (hașiș) și totodată a intermediat comercializarea și a deținut în vederea comercializării droguri de risc, respectiv rezină și cannabis (hașiș).
După sesizarea instanței de judecată la data de 09 aprilie 2009 prin rechizitoriul mai sus arătat, la data de 13 aprilie 2004 pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv.
Temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați sunt prevăzute de disp.art.148lit.f Cod procedură penală, reținându-se că nu există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei trei inculpați au comis infracțiunile de care au fost învinuiți și ulterior trimiși în judecată, că aceste infracțiuni sunt pedepsite de Legea nr.143/2000 cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
A apreciat instanța de fond în ceea ce îl privește pe inculpatul că din cercetările efectuate, respectiv procesele verbale ale investigatorului, declarațiile colaboratorului, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și declarațiile inculpaților a rezultat că acesta a primit de la numitul un calup de hașiș de aproximativ 150 grame pentru a-l vinde. Pentru a nu avea asupra sa droguri, inculpatul i-a contactat pe inculpații și zis "" oferindu-le calupul de hașiș pentru a-l vinde, urmând ca din banii obținuți să plătească hașișul către numitul, iar restul de bani să fie împărțiți între cei trei.
De asemenea, tribunalul a considerat că în conformitate cu disp.art.160/2 Cod procedură penală "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în
anumite condiții care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu referitoare la cuantumul pedepsei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din dispoziția legală desprinzându-se concluzia că liberarea provizorie reprezintă o posibilitate a inculpatului și nu o obligație impusă instanței de judecată".
În alineatul 2 al aceluiași articol, se menționează expres cazurile în care liberarea provizorie nu se acordă, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul precedent.
Așadar, chiar dacă nu există date care ar împiedica instanța să adopte o soluție de admitere a unei cereri de liberare provizorie, judecătorul este cel care poate aprecia asupra oportunității judecării inculpatului în stare de libertate în momentul formulării unei astfel de cereri.
Această interpretare rezultă chiar din analiza dispozițiilor sus menționate, textul de lege prevăzând,așa cum s-a menționat,doar o vocație a inculpatului de a fi admisă o astfel de cerere și nu un drept.
S-a mai reținut de instanța de fond că în prezenta cauză s-au luat declarații tuturor inculpaților, urmând a fi audiați alți martori, inculpatul aflându-se în stare de detenție de aproximativ 11 luni și în acest sens, conform jurisprudenței CEDO nu se poate vorbi de depășirea termenului rezonabil al arestării preventive a inculpatului în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile legale pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, s-a reținut că acesta este reprezentat de modalitatea de săvârșire a faptelor, caracterul organizat al acestora, precum și gravitatea unor astfel de fapte, iar jurisprudența CEDO a consacrat printre criteriile în raport de care se poate aprecia acest pericol, pe acela referitor la rezonanța socială a faptelor.
În ceea ce privește rezonanța socială, în contextul în care consumul și traficul de droguri se extinde în rândul populației tinere în ritm accelerat, tribunalul a considerat că această rezonanță se menține în prezent, opinia publică așteptând o reacție energică din partea autorităților statului în scopul eradicării acestui fenomen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că liberarea provizorie reprezintă o posibilitate a inculpatului și nu se condiționează de existența sau nu a temeiurile care au stat la baza luării arestării.
Consideră că potrivit disp.art.136 Cod procedură penală, oricare măsură preventivă luată poate conduce la buna desfășurare a procesului penal, iar conform disp.art.136 alin.2 din același cod, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Apreciază că prima instanță nu a dat o eficiență corespunzătoare aspectelor personale, respectiv nu a ținut cont de împrejurarea că inculpat este infractor primar, la momentul săvârșirii faptei avea vârsta de 18 ani, era elev, lucra într-un restaurant din S și are probleme personale.
Precizează că inculpatul este arestat de 11 luni și durata rezonabilă a arestului preventiv a fost depășită.
Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Inculpatul - alături de inculpații, și - a fost trimis în judecată și este cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și a comercializării prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și aplicarea finală a art.33 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului, se reținut că, în baza unei infracțiuni unice, în cursul anului 2009 consumat droguri de risc și respectiv rezină de cannabis (hașiș) și totodată a intermediat comercializarea și a deținut în vederea comercializării droguri de risc, respectiv rezină de cannabis (hașiș).
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art. 1608. proc. pen. și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generală a Codului d e procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.
Este real că, în cazul cererilor de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606. proc. pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală. În acest sens este și decizia penală nr. 316/19.01.2007 a ÎCCJ.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată, persoana care a folosit-o este dintre persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606. proc. pen.), cererea are pertinența funcțională întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părți, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
De altfel, aceste condiții au fost analizate de instanța de fond care a dispus admiterea în principiu a cereri.
Referitor la condițiile privind temeinicia cererii, acestea sunt cuprinse în art. 1602alin. 1 și 2. proc. pen.
Astfel, potrivit art.160/2 alin.1 p liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. In alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față, curtea constată că față de inculpatul sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 din textul sus menționat, infracțiunile reținute de organul de urmărire penală în sarcina acestuia sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.
Referitor la cerințele prev. de art. 160/2 alin.2 C.P.P. curtea apreciază că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate, existând riscul ca prin lăsarea inculpatului în libertate să săvârșească alte infracțiuni și să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel, probele administrate până în prezent relevă gravitatea infracțiunilor, numărul actelor materiale, natura lor, modul de comitere - care evidențiază un plan temeinic pus la punct și implicarea mai multor persoane, cantitatea însemnată de droguri, legăturile apropiate între inculpați, sumele mari de bani obținute în mod ilicit, date care confirmă existența riscului sus-menționat. Totodată, nu poate fi ignorată importanța valorilor sociale lezate și intensitatea atingerii adusă acestora, privind starea de pericol pentru sănătatea publică, de efectul nociv pe care îl au asupra sănătății persoanelor care consumă drogurile traficate, de starea de pericol creată pentru ordinea de drept și pentru securitatea socială și economică, ca urmare a desfășurării unor activități care încalcă dispozițiile legale privind drogurile de risc, supuse controlului național, de recrudescența acestui fenomen infracțional, care reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, de sentimentul de dezaprobare, de reală îngrijorare din partea societății civile care resimte necesitatea unei reacții împotriva celor suspectați de comiterea unor fapte penale, pe măsura gradului de pericol social al faptelor și autorilor acestora.
De asemenea, trebuie menționat că arestarea preventivă a inculpaților nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 11 luni, în condițiile în care pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat sunt prevăzute pedepse de până la 15 ani închisoare.
Examinând încheierea atacată și din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea apreciază că sunt respectate si aceste dispoziții întrucât inculpatul a fost reținut în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit fapte penale, fiind necesară apărarea ordinii publice a drepturilor și libertății cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de aceste considerente, reținând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602alin.2 Cod pr.penală, pentru a dispune liberarea provizorie sub control judiciar și că instanța de fond a făcut o justă aplicare a acestor prevederi legale, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins ca atare.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, va oblig pe recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la 23.09.1990, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de din 09 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniel Dinu, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
GREFIER,
Red.DD
4 ex./15.02.2010
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
