Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1461/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.9741/2/2009
2417/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1461
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror -.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 07.10.2009, pronunțată Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul inculpatul, pentru care s-a prezentat apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat depune la dosar motivele de recurs și un set de înscrisuri în circumstanțiere, respectiv contractul de prestări servicii reîncheiat cu societatea la care dorește să lucreze și certificatul de înregistrare al acesteia. Arată că recursul este formulat împotriva încheierii din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost respinsă cererea de modificare a controlului judiciar, de a nu părăsii de către inculpat a municipiului C, cu cea de a nu părăsii țara, potrivit art.160/3
C.P.P.Apreciază că este oportună această cerere, întrucât toate afacerile judiciare ale inculpatului au loc în B, atât cele care privesc dosarul, cât și cele care privesc apărarea. Instanța de fond, a apreciat că această cerere este neîntemeiată, nemodificându-se situația de fapt care a fost avută în vedere cu ocazia luării controlului judiciar. Consideră că această situație de fapt s-a modificat radical, având în vedere că la acel moment, când instanța a dispus liberarea provizorie sub control judiciar, nu a avut un element la care să se raporteze cu privire la periculozitatea inculpatului, decât că, față de inculpat se luase măsura arestării preventive de la începerea urmăririi penale. Precizează că temeiurile s-au modificat, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, s-a prezentat ori de câte ori a fost solicitat, atât în fața organelor de urmărire penale cât și în fața instanțelor de judecată, nu a încălcat nicio dispoziție privind controlul judiciar. Susține că se poate admite ca acesta să părăsească municipiul C și să aibă dreptul să se deplaseze pe teritoriul întregii țări, cu respectarea și păstrarea celorlalte dispoziții luate de instanța de fond, când a fost dispusă liberarea sub control judiciar.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună modificarea controlului judiciar, în sensul înlocuirii obligației de a nu părăsii localitatea cu cea de a nu părăsii țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/3 C.P.P. Pentru a fi invocat acest temei, respectiv modificarea controlului judiciar, trebuie să existe motive temeinice care au apărut de la momentul când s-a stabilit revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și liberarea sub control judiciar. Cele susținute de apărare, în sensul că inculpatul a respectat toate obligațiile impuse de către instanță, că s-a prezentat la organele de poliție, apreciază că acestea nu sunt de natură a duce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/3 Acestea C.P.P. sunt obligații ce decurg din măsura ce a fost aplicată de către instanța de fond și pe care inculpatul trebuie să le respecte. Din punctul de vedere al Ministerului Public, motive temeinice, sunt atunci când se invocă că este absolut necesar plecarea din localitatea respectivă pentru un motiv de forță majoră.
Cererea inculpatului este neîntemeiată pentru că deja instanțele de judecată, față de activitatea infracțională a inculpatului, au dat dovadă de clemență, fiind singurul inculpat din dosar care nu mai este arestat și este liberat sub control judiciar. Aspectele invocate de către apărare, sunt doar obligațiile prevăzute de legea penală, pe care trebuie să le respecte inculpatul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispusă față de inculpatului și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
A fost respinsă cererea de modificare a obligațiilor impuse la luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar, ca neîntemeiată, formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursurilor că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, solicitând modificarea controlului judiciar, în sensul înlocuirii obligației de a nu părăsi localitatea cu cea de a nu părăsi țara.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii 26 rap. la art. 27 al. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în perioada noiembrie 2007- aprilie 2009, inculpatul a sprijinit pe inculpatul să-și asigure beneficiul obținut urmare achiziționării/vânzării de data de identificare ale unor instrumente de plată electronică, încasând transferuri de numerar din dispoziția celui din urmă, prin intermediul oficiilor, atât în România cât și în străinătate, contribuind determinant la disimularea provenienței ilicite acestor sume de bani obținute din tranzacționarea/vânzarea de date de identificare ale unor instrumente de plată electronică.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap.la art.148 lit.b și f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, va săvârși și alte fapte de același gen.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererea privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, apare ca fiind neîntemeiată și pe care de consecință nu poate fi primită de
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 și 4 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./10.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
