Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1495/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2443/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1495
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Dumitrița Piciarcă
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-, privind pe intimații inculpați și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații inculpați, în stare de arest preventiv și asistați de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Părțile întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat,în baza art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral recursul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-.
Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât, temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, astfel că impun în continuare măsura menținerea măsurii prevenției. Solicită să se constate că la momentul procesual curent nu se impune continuarea procesului cu inculpații în stare de libertate.
Subliniază că din disp. art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală care textual enunță "(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte."nu rezultă că instanța este obligată să dispună liberarea provizorie.
Susține oral motivele de recurs dezvoltate în scris, aflate în dosar la filele 4-7, respectriv la filele 9-12. În încheierea cuvântului său, pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet, casare a încheierii atacate și pe fondul cauzei, în rejudecare, să dispună respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații și.
Apărătorul ales al intimaților inculpați solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Antecedența penală a clienților săi pentru care procurorul pune concluzii de menținere a stării de arest și respingere cererilor de liberare provizorie constă în aplicarea unei amenzi administrative inculpatului și condamnarea, pentru conducere fără permis, pe drumul public, a inculpatului . Subliniază faptul că clienții săi nu au un trecut penal "laborios" astfel că la instanța de fond, este posibil să beneficieze de clemența judecătorului și să le fie aplicate pedepse cu suspendarea executării astfel că menținerea prevenției la momentul curent nu este utilă cauzei iar recursul declarat de procuror este nefondat. Solicită să fie respins ca nefondat recursul declarat de parchet și menținută încheierea atacată ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului ales și solicită să fie respins recursul declarat de procuror.
CURTEA,
În majoritate:
Asupra recursului penal de față instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 15.10.2009, Tribunalul București - Secția a II a Penală a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și și a dispus n baza art. 1608aalin. 2 Cod procedură penală, admiterea cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de petenții-inculpați și.
A dispus punerea în libertate provizorie a petentului - inculpat, pe numele căruia Tribunalul București - Secția a ll-a Penală a emis 222/UP/03.10.2009 și a petentului, pe numele căruia Tribunalul București - Secția a ll-a Penală a emis 223/UP/03.10.2009.
În baza art. 1608aalin. 3 Cod procedură penală, rap. la art. 1602alin. 3 Cod procedură penală, pe durata liberării provizorii, petenții inculpați sunt ținuți să respecte următoarele obligații:
a) să nu părăsească, fără încuviințarea Tribunalului București, în cazul petentului-inculpat, teritoriul municipiul B și al comunei, iar în cazul petentului-inculpat, teritoriul municipiului
b) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
c) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea lor, și anume, în cazul inculpatului, la Poliția, iar în cazul inculpatului, la Secția 21 Poliție, conform programului de supraveghere întocmit de acestea sau ori de câte ori sunt chemați;
d) să nu își schimbe adresa la care locuiesc efectiv fără încuviințarea
Tribunalului București;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602alin. 31Cod procedură penală, s-a impus petenților-inculpați ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarea obligație:
- să nu se apropie de martorii și și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 1602alin. 32Cod procedură penală, s-a atras atenția petenților-inculpați asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
A reținut Tribunalul prin încheierea din cameră de consiliu din data de 03.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 03.10.2009 și până la 31.10.2009, inclusiv. Instanța a apreciat că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, ale săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 02.10.2009 au dat agenților de poliție și, suma de 500 lei, în scopul de a nu i se întocmi dosar penal inculpatului pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Instanța a apreciat și că în cauză sunt întrunite condițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că inexistența unor asemenea date în privința unui inculpat arestat preventiv, nu obligă instanța să dispună liberarea provizorie, ci conferă doar o vocație a inculpatului la a liberat provizoriu.
Tribunalul a apreciat că se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru următoarele motive: nu există la dosar date din care să rezulte o probabilitate ca inculpații, lăsați în libertate, să săvârșească noi infracțiuni. Este adevărat că inculpatul a fost anterior condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 3 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 445/28.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, și că dosarul a cărui neînregistrare o urmărea avea drept obiect o infracțiune de aceeași natură. Nu trebuie trecut cu vederea, însă, faptul că, potrivit datelor înscrise în cazierul judiciar al inculpatului, acesta nu a mai fost privat de libertate. în aceste condiții, reacția promptă și severă a autorităților care au dispus arestarea sa preventivă în prezenta cauză, la care se adaugă experiența arestului preventiv efectuat până la momentul soluționării prezentei, va avea în mod cert un efect intimidant, de descurajare. în ceea ce-1 privește pe inculpatul, care nu a suferit anterior nicio condamnare, aplicându-i-se doar o amendă administrativă în cursul anului 2009, se poate cu atât mai puțin, concluziona, că sunt șanse mari ca lăsat în libertate să comită noi infracțiuni.
Tribunalul a apreciat că, de asemenea, nu există date că lăsați în libertate, inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, nefiind indicii ale unor astfel de tentative directe sau indirecte din partea inculpaților, pe de altă parte, probatoriul fiind, în linii mari, deja administrat.
Este adevărat că infracțiunile de corupție reclamă o reacție promptă și severă a autorităților, mai ales în contextul amplorii pe care acest fenomen a atins-o în societatea românească, dar organelor judiciare le revine și obligația de a asigura un just echilibru între necesitatea de a ocroti ordinea publică și prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, luând în calcul persoana acestora și gravitatea concretă a faptelor. Nu se poate contesta că, prin comparație cu alte fapte de dare de mită regăsite în practica judiciară, gravitatea faptei pe care, potrivit indiciilor temeinice, au săvârșit-o inculpații, este destul de redusă. Atât din analiza articolului 136 Cod procedură penală, dar și a articolului 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultă că atunci când decid cu privire la menținerea unei stări de detenție, ca măsură preventivă, instanțele au obligația de a lua în considerare posibilitatea unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces și, în general, buna desfășurare a procesului penal, printre acestea figurând și liberarea provizorie.
În prezenta cauză, față de motivele de mai sus, Tribunalul a apreciat că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, obligațiile pe care le presupune controlul judiciar fiind suficiente în acest sens.
Prin urmare, în baza art. 1608aalin. 2 Cod procedură penală, a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de petenții-inculpați și, a dispus punerea în libertate provizorie a petentului-inculpat, pe numele căruia Tribunalul București - Secția a II- a Penală a emis 222/UP/03.10.2009 și a petentului, pe numele căruia Tribunalul București - Secția a ll-a Penală a emis 223/UP/03.10.2009.
În baza art. 1608aalin. 3 Cod procedură penală, rap. la art. 1602alin. 3 Cod procedură penală, pe durata liberării provizorii, petenții inculpați vor fi ținuți să respecte următoarele obligații:
a) să nu părăsească, fără încuviințarea Tribunalului București, în cazul petentului-inculpat, teritoriul municipiul B și al comunei, iar în cazul petentului-inculpat, teritoriul municipiului
b)să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
c)să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea lor, și anume, în cazul inculpatului, la Poliția, iar în cazul inculpatului, la Secția 21 Poliție, conform programului de supraveghere întocmit de acestea sau ori de câte ori sunt chemați;
d) să nu își schimbe adresa la care locuiesc efectiv fără încuviințarea
Tribunalului București;
e)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602alin. 31Cod procedură penală, instanța le-a impus petenților-inculpați ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarea obligație:
- să nu se apropie de martorii și și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 1602alin. 32Cod procedură penală, instanța a atras atenția petenților-inculpați asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând casarea încheierii și continuarea cercetării în cauza prezentă cu inculpații în stare de arest preventiv, față de gravitatea faptelor săvârșite, motivele pe larg fiind menționate în practicaua prezentei decizii.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate si din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin. 3 din Cod procedură penală, Curtea, în majoritate, apreciază că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea din data de 03.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, reținându-se în fapt că din probele administrate a rezultat presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au participat la săvârșirea faptei din data de 02.10.2009, pentru care sunt cercetați, respectiv dare de mită, prev. de art. 255 din Codul penal, constând în aceea că la aceiași dată au dat agenților de poliție și suma de 500 de lei în scopul de a nu i se întocmi dosar penal inculpatului pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, reținându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, soluția rămânând definitivă prin încheierea nr. 338 din data de 09.10.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală.
Curtea reține că, prin încheierea recurată, Tribunalul a apreciat că cererile de liberare sunt admisibile dată fiind îndeplinirea condițiilor de prev. de art. 160 indice 2 alin. 1 din Codul d e procedură penală, condițiile prev. de art. 160 indice 2 alin. 2 fiind analizate de Tribunal în cadrul discutării asupra temeiniciei cererii, nu în cadrul admisibilității. 2 prevede că liberarea poate fi acordată dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni,sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace materiale de probă sau prin alte asemenea fapte, textul având în vedere așadar și cerințe negative relative la admisibilitatea în principiu a cererii.
Curtea apreciază că s-ar fi impus așadar analiza admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar din perspectiva art.160 indice 2 în integralitatea sa, așa cum arată explicit și titlul marginal al textului legal, interpretarea Tribunalului fiind eronată, în opinia Curții, având în vedere atât argumentele de text, titlul marginal al articolului vizat fiindcondițiile liberării, cât și referirea legiuitorului la examinarea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, or, singura precizare relativă la îndeplinirea vreunor condiții este exclusiv cea din textul prev. de art. 160 indice 2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală și pe de altă parte, văzând și dispunerea cronologică a textului care analizează temeinicia, ulterior, în disp. art. 1608a, text în care legiuitorul prevede procedura pe care o urmează instanța după ce a trecut la analiza temeiniciei, considerând că cererea este admisibilă, prin respectarea disp. art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, depășind așadar momentul procesual al admisibilității cererii.
Fără a analiza acum această problemă, interpretată neunitar de practica judiciară și reținând că recursul formulat nu a vizat acest aspect, Curtea apreciază că cererile de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.
Potrivit Codului d e procedură penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisă atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și, în raport de datele dosarului, persoana inculpatului și aprecierea instanței că scopul procesului penal se poate realiza în continuare cu inculpatul în stare de libertate, se consideră întemeiată cererea, toate aceste aspecte din urmă rămânând la aprecierea instanței. Curtea constată că în mod eronat a apreciat Tribunalul că scopul procesului penal poate fi realizat în continuare cu inculpații în stare de libertate și impunerea controlului judiciar prin respectarea măsurilor la care au fost obligați.
Pe de o parte nu este justificată aprecierea că inculpații nu ar mai săvârși infracțiuni motivat de reacția promptă a autorităților și perioada de arest executată până în prezent, întrucât din modul în care inculpații au acționat atât în prezenta cauză cât și anterior, s-ar putea desprinde ideea că, dimpotrivă, inculpații ar putea și în continuare să acționeze în același mod. Curtea nu poate să ignore sau să aprecieze drept o conduită bună condamnarea anterioară a inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere în contextul în care în cauza de față acest inculpat a fost surprins de poliție conducând pe drumurile publice un autoturism la data de 02.10.2009, și pentru a nu i se întocmi dosar penal pentru săvârșirea acestei infracțiuni a oferit mită organelor de poliție, deși condamnarea anterioară la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă la data de 28.05.2007, nu cu mult timp în urmă, astfel încât se poate presupune că dacă o condamnare nu l-a împiedicat pe acest inculpat să repete activitatea infracțională, nici cele 12 zile de arest preventiv nu l-ar determina să înceteze această activitate.
Aprecierea instanței de fond în sensul că inculpatul nu a mai fost privat de libertate, ceea ce se constituie într-un argument în plus că se impune și în această cauză cercetarea sa în stare de libertate este surprinzătoare, nu este susținută de nici un argument logic și nu poate crea decât impresia de impunitate inculpatului, care poate înțelege că oricâte fapte de natură penală ar face nu este sancționat, sau, în orice caz, nu este sancționat suficient de grav pentru a fi împiedicat să persiste în această conduită.
Curtea apreciază totodată că nu există în prezenta cauză suficiente date că lăsați în libertate, inculpații nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului având în vedere că dosarul se află la începutul fazei de urmărire penală, nu au fost administrate toate probele, urmărirea penală a fost declanșată urmare a denunțului agenților de poliție și trebuie avută în vedere la analiza cererii nu doar persoana inculpatului, dar și denunțătorul, căruia i se poate crea un sentiment de nesiguranță față de comportamentul organelor judiciare în raport pe de o parte de denunțul său, iar pe de altă parte, de efectul acestui denunț față de inculpați.
În ceea ce privește argumentul instanței de fond în sensul că gravitatea prezentei fapte este redusă față de alte fapte de corupție, Curtea reamintește că analiza cererii de liberare nu se face decât în raport de criteriile prevăzute de lege iar printre acestea nu se regăsește acela al comparării gravității faptei deduse judecății cu a altor fapte.
Nu în ultimul rând Curtea constată că Tribunalul a ignorat împrejurarea că măsura arestării preventive luată a fost confirmată de Curtea de APEL BUCUREȘTI cu doar 6 zile înaintea pronunțării sale asupra cererilor de liberare, prilej cu care s-a apreciat că scopul procesului penal se realizează în cea mai bună măsură cu inculpații în stare de arest preventiv. Este adevărat că o cerere de liberare poate fi formulată în tot cursul procesului penal, însă această dispoziție trebuie raportată și la actele procesuale și procedurale care se desfășoară pe parcursul acestui proces, or, într-un interval de 6 zile nu s-au administrat probe care să schimbe fundamental aprecierea instanțelor că scopul procesului penal poate fi atins în continuare mult mai bine dacă inculpații vor fi cercetați în stare de libertate.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este fondat, motiv pentru care în baza art. 385 indice 15 punctul 2 lit. d din Codul d e procedură penală îl va admite, va casa încheierea recurată și rejudecând în fond, va respinge ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați, pe care îi va obliga, potrivit art. 192 alin. 2 și 4 din Codul d e procedură penală la plata cheltuielilor judiciare către
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Casează încheierea din 15.10.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și pe fond:
Respinge ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de și.
Obligă fiecare petent la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitifă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER,
- -
Red. -
Dact./02.10.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
OPINIE SEPARATĂ
A JUDECĂTORULUI - -
Apreciez că, în cauza dedusă judecății, soluția legală și temeinică este aceea a respingerii recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), privind pe intimații inculpați și, prin care s-au admis cererile acestora de liberare provizorie sub control judiciar, formulate în temeiul prevăzut de art.1601Cod procedură penală, cu referire la art.1602Cod procedură penală, din următoarele considerente:
Pe situația de fapt, se reține că, la data de 2 octombrie 2009, cei doi inculpați au dat agenților de poliție și, suma de 500 lei, cu scopul de a nu li se întocmi dosar penal, - pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, iar cel de-al doilea, pentru că, probabil l-a susținut, l-a însoțit și i-a împrumutat niște bani, astfel cum rezultă din declarațiile date și celelalte acte din dosarul penal.
Celor doi inculpați li s-au emis mandate de arestare preventivă: nr.223/UP/3.10.2009 ( ) și nr.222/UP/3.10.2009 ( ), apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143, 146 și 148 lit.f din Cod procedură penală, care este și temeiul juridic al arestării preventive.
Sub aspectul existenței indiciilor temeinice în raport de prevederile art.681Cod procedură penală, a presupunerii rezonabile că respectivii inculpați ar fi săvârșit fapta pentru care sunt incriminați, se reține că cei doi au recunoscut ce au intenționat să facă, și-au menținut aceeași poziție procesuală și în fața instanței de judecată, faptele fiind depistate în flagrant. Însă ceea nu s-a verificat în cauză este faptul că autoritatea statului reprezentată de cei doi agenți de circulație, fără a avea în vedere gradul de instrucție și educație a celor doi (unul analfabet, celălalt cu 4 clase primare), practic nu a avut tăria, puterea acordată prin atributul de serviciu de a-i admonesta și a le interzice orice discuție pe acest aspect, ci, din contră, așa cum rezultă din dosarul penal, au contribuit într-o măsură, nu tocmai legală, apare ca o provocare la săvârșirea unei astfel de infracțiuni, destul de grave de altfel.
Aceste aspecte susținute de inculpați, care au fost chemați repetat de polițiști și a doua zi nu a fost verificat de organele de anchetă și aceasta dacă ne referim și la înșiruirea datelor și faptelor de la momentul respectiv.
Cât privește îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciez că, în cauză, aceasta nu se regăsește.
Cei doi, prin însăși persoana lor, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pentru societatea și colectivitatea în care trăiesc și nici nu s-a dovedit legal că cercetarea lor în stare de libertate ar impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Este bine știut că, indiferent de activitatea infracțională a fiecărui inculpat, aceasta se analizează în contextul cazului dat cu stricta și riguroasa aplicare la norma de procedură penală, însă a se formula adăugări la aceasta nu este permis.
Din dosarul penal nu rezultă niciun fel de date că cei doi inculpați ar fi exercitat presiuni asupra celor doi polițiști.
Sub aspectul legalității și temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată în temeiul prevăzut de art.1602alin.1 Cod procedură penală, sigur că sunt îndeplinite cerințele prevăzut de text, din dosarul penal nu se desprind elemente care să ateste date din care să rezulte că inculpații ar săvârși alte infracțiuni sau ar zădărnicii aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât ei au recunoscut care le-a fost intenția - de a nu se întocmi dosar penal pentru conducere fără permis lui.
Așadar, în raport de cele expuse, apreciez că recursul Parchetului este nefondat, cu consecința respingerii lui.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Mariana Constantinescu, Dumitrița Piciarcă
