Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
(187/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 151
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și - pe cale de consecință - punerea în libertate sub control judiciar a clientului său. Consideră că motivarea instanței de fond nu este corectă și solicită a se observa că din cuprinsul dosarului rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, are loc de muncă, a avut o conduită bună în societate și a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii de trafic de influență. Mai mult decât atât, având în vedere calitatea sa de polițist, va fi retrogradat, detașat, astfel că nu se poate susține că în mod cert va influența martori.
Este adevărat că faptele sunt grave, inculpatul a greșit, regretă ceea ce s-a întâmplat, dar și așa, inculpatul nu poate fi exclus de la beneficiul acestei cereri și de la beneficiul legal și constituțional de a fi pus în libertate sub control judiciar.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut și depune la dosar practică judiciară, respectiv decizia nr. 1096/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține că în raport de gravitatea faptelor - trafic de influență, încercarea de determinare a mărturiei mincinoase, complicitate la înșelăciune, de calitatea inculpatului și de condițiile liberării provizorii sub control judiciar - prev. de art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală, nu poate fi admisă această cerere atâta vreme cât există date din care rezultă că recurentul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Având cuvântul în replică, apărătorul recurentului inculpatsusține că încercarea clientului său de a determina martorii denunțători să depună mărturie mincinoasă s-a întâmplat înainte de a începe urmărirea penală în cauză.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul în replică, arată că a făcut referire la disponibilitatea inculpatului de a încerca determinarea unui martor, existând date în sensul celor arătate anterior.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,regretă fapta comisă, solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că nu se va sustrage și nici nu va zădărnici aflarea adevărului.
CURTEA
Prin încheierea din data de 19.01.2010, Tribunalul București Secția a II-a Penală a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.01.2010, inculpatul, prin apărător a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar în temeiul art. 1602al.1 și 2.C.P.P.
Cererea a fost însușită de inculpat prin declarație semnată potrivit art. 1607al.2
C.P.P.În motivarea cererii se arată că, în fapt, necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului ar trebui să rezulte din mijloacele de probă existente la dosar, însă acuzațiile aduse inculpatului nu impun starea de arest preventiv întrucât acesta a recunoscut comiterea infracțiunilor a căror săvârșire se impută, realizează venituri legale și este o persoană integrată social și profesional.
Mai arată inculpatul că lăsarea sa în libertate nu va împiedica bunul mers al anchetei, este la prima încălcare a legii penale și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, dacă va fi lăsat în libertate având în vedere că urmărirea penală a fost terminată.
Inculpatul a invocat dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și faptul că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și să nu se prelungească dincolo de limite rezonabile.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, dosarul cauzei și dispozițiile legale, Tribunalul a constatat că solicitarea inculpatului de a fi liberat provizoriu sub control judiciar este nefondată.
Tribunalul a apreciat că cererea este nefondată, reținând că, potrivit art. 1601.C.P.P. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602.C.P.P. întrucât pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mică de 18 ani închisoare, astfel că, potrivit art. 1608al.2 Curtea C.P.P. a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este admisibilă în principiu.
Tribunalul a constatat că pentru fapta prev. de art. 257.Cod Penal rap. la art. 7 al.3 din Legea 78/2000, art. 26 rap. la art. 290.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 215 al.1,2 pedeapsa Cod Penal este mai mică de 18 ani.
În fapt s-a reținut că inculpatul a primit de la martorii denunțători și suma de 2700 euro și actele originale ale autoutilitarei marca Volkswagen LT 28 aparținând denunțătorilor, pentru a se ocupa de înmatricularea acesteia, pretinzând că are relații în poliție, acte pe care le-a remis numitului, iar la data de 24.06.2009 i-a îndemnat pe martorii și să facă afirmații mincinoase în prezenta cauză. De asemenea, inculpatul a procurat documentele necesare falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare, folosite de către numitul G, pentru înmatricularea autoturismului marca Volkswagen LT 28 și a procurat folosul de 2700 de euro de la martorii denunțători și, ce a fost împărțit ulterior între participanții la săvârșirea infracțiunii.
În fondul cererii, instanța a apreciat că circumstanțele reale ale faptelor, împrejurarea că inculpatul s-a folosit de funcția sa de lucrător de poliție în acțiunea de traficare a influenței presupuse pe lângă un funcționar, împrejurarea că inculpatul a instigat martorii denunțători să declare aspecte necorespunzătoare adevărului pentru a-și asigura scăparea de răspundere penală, dovedind astfel dispreț față de norma penală a cărei respectare trebuia să o asigure, îndreptățește instanța să aprecieze că lăsat în libertate inculpatul va încerca să influențeze aflarea adevărului în cauză, nu numai în ceea ce-l privește dar și în privința celorlalți inculpați.
Tribunalul a reținut totodată că faptele ce fac obiectul cauzei prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat, dat de modul organizat de săvârșire, cu participarea mai multor persoane, de prejudiciul important ce se prefigurează a fi produs și de dificultatea administrării probelor necesare aflării adevărului.
Tribunalul a apreciat că, pentru buna desfășurare a procesului penal, lămurirea situației de fapt sub toate aspectele, judecarea inculpatului în stare de arest, în acest moment procesual, se impune cu necesitate.
Circumstanțele personale învederate de inculpat nu prezintă relevanță juridică la acest moment procesual, al soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ci, în eventualitatea în care se va stabili, la finalizarea cercetării judecătorești vinovăția sa, vor fi avute în vedere de instanță la momentul aplicării pedepsei, putând constitui unul dintre criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72.
Cod PenalÎmpotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, arătând că motivarea instanței de fond nu este corectă și solicită a se observa că din cuprinsul dosarului rezultă că nu are antecedente penale, are loc de muncă, a avut o conduită bună în societate și a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii de trafic de influență. Mai mult decât atât, având în vedere calitatea sa de polițist, va fi retrogradat, detașat, astfel că nu se poate susține că în mod cert va influența martorii.
Examinând cererea de recurs și dispozițiile legale, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257.Cod Penal rap. la art. 7 al.3 din Legea 78/2000, art. 26 rap. la art. 290.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 215 al.1,2
Cod PenalÎn fapt s-a reținut că inculpatul a primit de la martorii denunțători și suma de 2700 euro și actele originale ale autoutilitarei marca Volkswagen LT 28 aparținând denunțătorilor, pentru a se ocupa de înmatricularea acesteia, pretinzând că are relații în poliție, acte pe care le-a remis numitului, iar la data de 24.06.2009 i-a îndemnat pe martorii și să facă afirmații mincinoase în prezenta cauză. De asemenea, inculpatul a procurat documentele necesare falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare, folosite de către numitul G, pentru înmatricularea autoturismului marca Volkswagen LT 28 și a procurat folosul de 2700 de euro de la martorii denunțători și, ce a fost împărțit ulterior între participanții la săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere obiectul cauzei, respectiv soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea va proceda la analiza numai a aspectelor avute în vedere în dispozițiile art. 1601- 16010.C.P.P. iar nu la analiza temeiurilor arestării preventive.
Potrivit art. 1602.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602al.1 și 2.
C.P.P.Rezultă din interpretarea dispozițiilor legale că instanța nu este obligată să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prev. la art. 1602al.1 și 2.C.P.P. admiterea în fond a cererii rămânând la aprecierea instanței.
Curtea constată însă că, în speță, nu este îndeplinită condiția prevăzute de art. 1602al.2
C.P.P.Potrivit art. 1602al.2 C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni,sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Instanța de judecată învestită cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1602al.1 și 2.C.P.P. în raport de cadrul procesual existent în dosarul de urmărire penală, și ulterior, dacă va constata că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, să aprecieze asupra temeiniciei cererii și oportunității punerii în libertate a inculpatului.
Or, inculpatul la data de 24.06.2009 i-a îndemnat pe martorii și să facă afirmații mincinoase în prezenta cauză.
În aceste condiții rezultă cu evidență că există pericolul ca inculpatul să încerce, în continuare, zădărnicirea aflării adevărului și urmărirea penală în cauză, așa cum a făcut-o și până la acest moment, prin încercarea de influențare a unor martori ori prin alte manopere.
Nefiind îndeplinite cerințele art. 1602al.2 C.P.P. o analiză asupra oportunității liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului este inutilă în cauză.
Cât privește motivarea instanței de fond, Curtea constată, contrar celor afirmate de apărătorul inculpatului, că aceasta este amplă și detaliată, răspunzând tuturor motivelor invocate de inculpat.
Curtea observă totodată că susținerile inculpatului în sensul că nu are antecedente penale, are loc de muncă, a avut o conduită bună în societate, nu au relevanță asupra stării de arest, în raport de împrejurarea că se presupune că acesta a comis infracțiunile reținute în sarcina sa în calitatea pe care o avea de polițist, calitate care impunea lipsa antecedentelor penale, buna conduită și în care avea, evident, un loc de muncă.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 3.11.2009, iar cercetarea nu este finalizată, impunându-se administrarea probatoriului de către organele de urmărire penală.
Curtea observă că cercetările în cauză sunt complexe și de amploare, astfel că derularea acestora se impune a avea loc cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Pentru aceste considerente, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 19.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex./ 3.02.2010
Trib. B Sectia a II-a Penală
Jud.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
