Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 152/
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - - vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Judecător dr.-
Grefier
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești
reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpata, împotriva încheierii nr.25/F din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-inculpată, personal,în stare de arest și asistată de avocat ales.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea apărătorului ales să ia legătura personal cu recurenta-inculpată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul,solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar,arătând că sunt îndeplinite condițiile prev.de disp.art.1602din Codul d e procedură penală.
Mai arată apărătorul ales al inculpatei că încheierea este motivată pe condițiile de la menținere și nu pe art.160 Cod procedură penală și pentru o bună acuratețe s-ar impune casarea cu trimitere.
Însă dacă instanța trece peste acest punct de vedere, consideră că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată,urmând a fi admisă, instanța putând impune inculpatei respectarea obligațiilor prevăzute de lege în cazul admiterii unei astfel de cereri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat, apreciind legală și temeinică încheierea tribunalului care a motivat în mod corect respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurenta-inculpată, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea ei în stare de libertate, cu precizarea că soțul ei este foarte bolnav și necesită o intervenție chirurgicală.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea nr.25/F din 26 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Vâlcea, s-a respins, ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata, deținută în penitenciarul Colibași.
Spre a hotărî astfel, în fapt, tribunalul a reținut:
Inculpata este trimisă în judecată, alături de o altă inculpată ( ), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.257 alin.1 Cod penal, rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000; art.257 alin.1 rap.la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicația art.41 alin.2 Cod penal.
Prin încheierea nr.69/CC din 26 septembrie 2008 Tribunalului Vâlcea, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 29 de zile, iar ulterior, prin încheierea nr.56 din 21 octombrie 2008 Tribunalului Vâlcea, s-a menținut măsura arestării preventive, reținându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și impun în continuare menținerea acesteia, în raport de multitudinea actelor materiale imputate inculpatei, care, prin săvârșirea infracțiunilor, relevă o obișnuință și un mod de viață, iar prin punerea în libertate a acesteia se crează pericol concret pentru ordinea publică.
Tot astfel, a reținut prima instanță că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar, în raport de natura și obiectul infracțiunii; aplicarea instituției prevăzută de art.160/2 Cod pr.penală, constituie o facultate și nu o obligație, atât timp cât există indicii că liberarea provizorie a inculpatei ar putea impieta desfășurarea procesului penal, în condițiile în care cercetările nu sunt finalizate.
Impotriva încheierii pronunțată de tribunal, inculpata a formulat recurs, susținând, cu ocazia dezbaterii acestuia, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod pr.penală. In plus, prin apărător, inculpata a criticat modul în care a fost motivată soluția, respectiv pe dispozițiile referitoare la menținerea măsurii arestării preventive și nu pe cele ale art.160/2 Cod pr.penală.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art.160/2 Cod pr.penală, constatând că în raport de datele speței, nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, deși hotărârea a fost criticată și pe motivul că în considerentele acesteia se fac referiri la criteriile privind menținerea stării de arest, totuși, rezultă că instanța, după ce a analizat motivele care impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive, a motivat și considerentele pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, nu se impune acordarea liberării provizorii care, reprezintă nu o obligație, ci o facultate a instanței.
Din actele dosarului, rezultă că deși, în mod formal, sunt îndeplinite condițiile legale, privind admisibilitatea în principiu a liberării provizorii sub control judiciar, totuși, în ceea ce privește temeinicia cererii formulate, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de artz.160/2 alin.2 Cod pr.penală.
Potrivit textului pre-citat "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Revenind la speță, se constată că inculpata este trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, de corupție, și așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, există indicii că prin lăsarea în libertate a acesteia, ca urmare a admiterii cererii, s-ar influența negativ desfășurarea procesului penal și s-ar zădărnici aflarea adevărului, prin posibilitatea ca inculpata să influențeze martorii ce urmează a fi audiați în cauză.
Instituția liberării provizorie sub control judiciar nu poate fi desprinsă de instituțiile referitoare la arestarea preventivă și menținerea măsurii, din moment ce în nicio situație, odată dispărute temeiurile care au impus aplicarea acestora, nu se mai justifică rămânerea pe mai departe în stare de arest a inculpatei, ceea ce nu este cazul în cauza de față.
Ca atare, prima instanță nu a făcut o adăugare nepermisă la lege, așa cum se susține în motivele de recurs, ci a analizat instituția aplicată prin încheierea supusă controlului judiciar, în coroborare cu instituțiile pre-citate.
In raport de considerentele expuse, se constată că hotărârea privind respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge recursul ca nefondat.
Pe cale de consecință va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata, deținută în penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.25/F din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul ne-.
Obligă pe recurentă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, -, dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
5 martie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
