Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 155/
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier
Biroul Teritorial Argeș este reprezentat prin
G - procuror
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.21/F din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales,în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales al recurentului - inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Avocat pentru recurentul - inculpat și reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii nr.21/F din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca nefondată și netemeinică, iar pe fond admiterea cererii și liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar. În motivare, arată că, recurentul - inculpat îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat nu depășește 18 ani, nefiind date certe din care să rezulte că acesta ar putea săvârși alte infracțiuni ori să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea, încheierea recurată este netemeinică întrucât motivarea s-a făcut în baza unor criterii subiective, neputându-se reține că odată pus în libertate inculpatul ar lua legătura cu alți coinculpați, nefiind declarații care să-l privească pe inculpatul.
Odată pus în libertate inculpatul nu poate altera mijloacele de probă, acestea fiind deja administrate în cauza, inculpatul fiind arestat preventiv de cca. 8 luni de zile.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea încheierii nr.21/F, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că există date din care rezultă că inculpatul ar zădărnicii
aflarea adevărului, prin distrugerea ori alterarea mijloacelor de probă. Acesta a făcut parte dintr-un grup infracțional, a cauzat prejudicii patrimoniale în colaborare cu ceilalți membrii ai grupului stabilindu-se până în prezent prejudiciu în jur de 4oo.ooo Euro. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în libertate a inculpatului.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Din actele dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea nr.21/F din 18 februarie 2009, Tribunalul Vâlceaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 3 iunie 1984 în D, județul V, domiciliat în D, -, - 2,. A,. 10, județul V, CNP --, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul A, obligându-l pe inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia penală nr. 44/R/ 19.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, s-a decis admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 6 din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
A fost casată în totalitate încheierea recurată și a fost trimisă cauza Tribunalului Vâlcea pentru rejudecare, cheltuielile judiciare în cuantum de 250 lei, din care 100 onorariu avocat din oficiu, rămânând în sarcina statului.
Pentru a statua astfel, instanța de recurs a reținut că este imposibil a fi efectuat controlul judiciar în cauză întrucât, pe lângă contradicția dintre motivare și soluția pronunțată, instanța de fond a scăpat analizei aspecte esențiale ce țin de instituția liberării provizorii sub control judiciar, respectiv cele menționate în art.1602alin.2 Cod procedură penală.
La data de 04 februarie 2009 dosarul a fost înregistrat sub același număr pe rolul Tribunalului Vâlcea, spre rejudecare, conform deciziei de casare, cererea de liberare provizorie fiind repartizată aceluiași complet de judecată compus din judecător.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată la data 18.12.2008 de inculpatul, tribunalul a constatat că acesta, la data formulării cererii era cercetat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 110/D/P/2006 al DIICOT BT V, ulterior fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din 05.01.2009 ce formează obiectul dosarului nr-.
La analiza cererii au fost avute în vedere doar actele de cercetare penală efectuate până la momentul formulării cererii, respectiv 18.12.2008.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 110D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea
Chiar dacă cererea este admisibilă în principiu, fiind întrunite condițiile de legalitate prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, sub aspectul temeiniciei este neîntemeiată.
Astfel, s-a constatat că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1,3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal, constând în aceea că a aderat și sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul A, lansând oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on line, în scopul comiterii de infracțiuni din sfera criminalității informatice, pentru obținerea de foloase materiale.
Din analiza perchezițiilor informatice asupra suporturilor aparținând inculpatului, se observă că acesta deținea fără drept detalii ale unor licitații ebay și date ale conturilor unor clienți, participanți la licitații pe această platformă, în vederea racolării acestora pentru oferte de genul "a doua șansă", creând totodată conturi ebay cu date false, prin folosirea unor date de carduri bancare ale altor persoane, accesând astfel fără drept platforma ebay.
Față de toate actele de urmărire penală efectuate până la acest moment, tribunalul a constatat că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt infracțiuni de o gravitate ridicată, reflectată și de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, periculozitate ce denotă și din modul în care a înțeles să săvârșească faptele în cadrul unui grup amplu.
Mai mult, în condițiile în care față de unii participanți la săvârșirea infracțiunilor se efectuează acte de cercetare în stare de libertate, că față de unii dintre ei au fost emise mandate de arestare în lipsă și față de modalitatea de participare la săvârșirea infracțiunilor, rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului și să continue activitatea infracțională prin săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni. Lăsarea în libertate a inculpatului, prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este inoportună la acest moment, o eventuală punere în libertate a inculpatului creând cadrul în care acesta ar zădărnici aflarea adevărului.
Ori, dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală reglementează clar situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie, respectiv în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor, experților, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Din probele administrate până la acest moment în cauză, din modalitatea și împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite faptele, se poate trage concluzia necesității împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Toate acestea, întăresc convingerea instanței în sensul necesității împiedicării inculpatului, ca pe timpul procesului penal, să poată zădărnici aflarea adevărului prin săvârșirea de infracțiuni asemănătoare, cunoscut fiind faptul că un sistem informatic, pentru un cunoscător, este ușor de accesat din orice locație, într-un timp scurt și aproape imposibil de controlat.
Și, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute în textul art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, instanța are facultatea și nu obligația de a dispune liberarea sub control judiciar.
Apărarea inculpatului în sensul că prejudiciul a fost reținut pe total deși fiecare inculpat a avut implicarea sa proprie, prejudiciul creat de el fiind unul minor, nu poate fi primită întrucât, așa cum s-a arătat, inculpatul nu a înțeles să acționeze singur în activitatea infracțională ci prin aderare la un grup, prejudiciul fiind astfel unul ridicat.
Nici particularitățile personale în sensul că nu are cazier și că a colaborat cu organele de cercetare penală nu constituie temei al liberării provizorii sub control judiciar, aceste criterii urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond.
Se impune a se preciza și faptul că ulterior finalizării primului ciclu procesual, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 05 ianuarie 2009 dat de DIICOT BT V în dosarul nr. 110D/P/2006 pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal, împreună cu alți 21 de inculpați. Totodată, prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de un număr mare de persoane pentru același gen de infracțiuni, dispunându-se de asemenea, disjungerea cauzei cu privire la comiterea infr. prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal și declinarea competenței soluționării de către DNA Serviciul Teritorial Pitești.
Privind cererea și prin acest context, se trage ușor concluzia că prin lăsarea în libertate a inculpatului se creează posibilitatea de a lua legătura cu toate aceste persoane și implicit ar îngreuna atât cercetarea judecătorească cât și continuarea urmăririi penale în condițiile arătate.
În recursul pe care l-a formulat împotriva încheierii primei instanțe, inculpatul a adus critici sub aspectul netemeiniciei, susținând că în opinia sa nu există nici un impediment legal pentru a nu beneficia de liberare provizorie.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea reține că prima instanță a efectuat o analiză temeinică cerințelor impuse de art.1602Cod procedură penală privind liberarea provizorie, cât și a temeiurilor ce au determinat arestarea inculpatului.
Curtea precizează în raport cu practica ei constantă că liberarea provizorie sub control judiciar, ori pe cauțiune, presupune analiza atât a dispozițiilor art.1602Cod procedură penală ce reprezintă cadrul general în materie cât și a temeiurilor legale ce au stat la baza detenției preventive, pentru a stabili dacă acestea mai impun pentru viitor o astfel de măsură.
Curtea reține ca indiscutabil din perspectiva arătată faptul existenței unor indicii convingătoare că inculpatul a fost implicat în comiterea unor fapte pentru care este acum cercetat, acest lucru rezultând din perchezițiile informatice efectuate și răspunsul oferit de compania ebay privind activitatea desfășurată de inculpat pe această platformă ( deținerea fără drept de detalii ale unor licitații ebay și de date ale conturilor unor clienți ebay participanți la licitații în vederea racolării acestora pentru oferte false, de genul " a doua șansă", deținere fără drept user id și parole ale unor clienți ebay).
Art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție legitimează arestarea unei persoane atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică ce a determinat arestarea inculpatului, acesta se degajă din consecințele pe care o faptă periculoasă le propagă în mediul public, încălcând ordinea de drept și liniștea socială.
Faptele ce fac obiectul acestui dosar pun problema conjugării eforturilor unui grup de persoane, în interesul comun al fraudării unui număr mare de părți vătămate, din acest grup făcând parte și inculpatul.
Acest lucru face ca situația lui juridică să fie în permanență raportată la activitatea grupului, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv sub aspectul incidenței măsurilor preventive, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Pe lângă faptul că infracționalitatea de grup are o puternică influență asupra opiniei publice, în ultimii doi ani pe raza județelor A și V au fost trimise în judecată alte 4 grupuri infracționale cu mod de acțiune similar, o asemenea grupare fiind identificată de curând și în municipiul
Astfel de evoluții reprezintă indicatorul pericolului pentru ordinea publică, determinat de lăsarea în libertate a inculpaților implicați, reclamă reacții ferme din partea organelor judiciare și nu se diminuează câtă vreme faptele redevin actuale în memoria oamenilor.
Curtea apreciază prin urmare, în acord cu prima instanță că temeiul arestării inculpatului nu a dispărut justificând și pe viitor arestarea sa preventivă, astfel că liberarea provizorie nu se justifică.
Curtea apreciază așadar, nefondat recursul inculpatului și conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Potrivit art.192 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr. 21/F din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond: .
18.03.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
