Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 168/2009
Ședința nepublică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 5 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-, având ca obiect propunere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - inculpații recurenți -, și personal, aflați în stare de arest - Penitenciarul Aiud, asistați de avocat, apărător numit din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a întocmit notă telefonică în legătură cu imposibilitatea contactării telefonice a avocaților aleși, sens în care s-a întocmit adresă către Baroul d e avocați A în sensul numirii unui apărător din oficiu.
Inculpații, la întrebarea instanței, având pe rând cuvântul, învederează că sunt de acord să fie asistați de apărător numit din oficiu.
Instanța pune în discuție publicitatea ședinței de judecată raportat la minoritatea făptuitorilor și fapta săvârșită.
Avocat desemnat din oficiu, având cuvântul, solicită instanței să declare prezenta ședință nepublică.
Procuror, având cuvântul, raportat la minoritatea făptuitorului și obiectul cauzei, solicită instanței să declare ședința nepublică.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile speciale judiciare și soluția dată de ÎCCJ recursului în interesul legii raportat la prevederile art. 290 Cod procedură penală, declară prezenta ședință nepublică (secretă și separată).
Li se aduce la cunoștință inculpaților obiectul cauzei de față și li se solicită a se pronunța asupra motivelor recursului de față.
Inculpatul precizează că a înțeles să atace cu recurs ambele dispoziții din încheierea penală, și cele cu privire la respingerea cererii de liberare provizorie și cele cu privire la menținerea măsurii arestării preventive.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 38514Cod procedură penală, coroborate cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dreptul de a fi asistat de instanța de recurs sau de a nu da nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își menține declarațiile date și nu vrea să fie audiat.
Inculpatul, de asemenea, arată că își menține declarațiile date până la data prezentei.
Inculpatul, având cuvântul, arată că dorește să dea o declarație.
Instanța, conform art. 323 Cod procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosar.
Avocat, apărător numit din oficiu în asistarea inculpatului recurent, arată că nu mai are alte cereri.
Procuror, de asemenea, nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător numit din oficiu pentru inculpați, având cuvântul, pentru inculpatul, susține recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 Cod procedură penală, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea inculpatului în libertate întrucât perioada efectuată în arest ia adus suferințe inutile, inculpatul, fiind minor, a reflectat la consecințele faptei sale, pe care o regretă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea. Pentru ceilalți inculpați, solicită admiterea recursurilor acestora cu revocarea măsurii arestării preventive, sens în care se impune punerea de îndată în libertate, sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursurilor de față ca nefondate, cu privire la recursul vizând respingerea cererii de liberare provizorie formulată de inculpatul, solicită instanței respingerea acestuia întrucât instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 160/2 Cod procedură penală, doar pentnru una din infracțiuni, însă pedeapsa care este prevăzută tinde spre 18 ani închisoare, sens în care, față de decizia ÎCCJ și înțelesul termenului de pedeapsă, se impune ca acest inculpat să fie cercetat în stare de arest întrucât prezintă un grad de pericol social ridicat pentru societate. Cu privire la recursurile împotriva dispozițiilor de menținere a măsurii arestului preventiv, solicită instanței respingerea acestora ca nefondate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă, instanța apreciind corect că se impune menținerea acestei măsuri față de inculpații prezenți.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât nu este vinovat de fapta care i se impută.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea pronunțată la 05.11.2009 de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-:
A fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Au fost respinse cererile inculpaților, și de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, iar în baza art. 3002raportat la 160, 1604Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a celor trei inculpați.
Pentru a dispune în acest mod Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, aceasta nu întrunește cerința de admisibilitate prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, odată ce inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1,2 lit. a, 3 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 ani.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, conform art. 3002Cod procedură penală, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și în prezent.
Astfel, din probele administrate în cauză (în principal, declarația părții civile minore, -ul ce cuprinde copie a filmării efectuate de către inculpați în data de 2.02.2009, procesul verbal de la fila 130 dos. urm.p., declarațiile martorilor, procesul verbal de transcriere a discuțiilor purtate în data de 02.02.2009, declarațiile inculpaților inclusiv cele date în fața Curții de Apel la data de 27 iulie 2009 ), rezultă existența unor indicii temeinice, în sensul prev. de art. 68 indice 1.C.P.P. care atrag presupunerea rezonabilă că inculpații, au săvârșit fapte incriminate de legea penală.
Totodată, tribunalul a considerat că și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală este întrunită în cauză iar aceasta având în vedere că pericolul concret pentru ordinea publică este determinat în speță denatura și gravitatea faptelorimputate - prezumata săvârșire a unor infracțiuni de viol, șantaj și pornografie infantilă, modalitatea și circumstanțele în care se presupunecă s-au comis faptele - de mai multe persoane împreună, împotriva unei persoane minore pe care o cunoșteau,obiectul infracțiunilor imputate(vizând viața intimă, demnitatea și reputația unei persoane),urmările grave cauzate- în principal victimei minore, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, din referatele de evaluare, examinările și actele referitoare la victimă.
De asemenea în raport de gravitatea faptelor, a pedepselor pe care le riscă inculpații, de presupusa atitudine inițială a inculpaților de șantajare a victimei - pentru care sunt și judecați, față de conținutul referatelor de evaluare întocmite inculpaților, de declarațiile părții vătămate minore, ale martorei care au relatat că i s-a propus minorei să primească bani pentru a-și retrage plângerea, tribunalul a considerat că și temeiul reglementat de art. 148 lit. b este C.P.P. fundamentat si subzistă. Pe această linie, menținerea măsurii arestării preventive a fost privită a fi justificată și pentru buna desfășurare a procesului penal în sensul prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art. 136 C.P.P. pentru a se împiedica o eventuală încercare de influențare a părții civile, a martorilor.
Referitor la inculpatul tribunalul a mai constatat, de asemenea, că din actele și lucrările dosarului rezultă existența unor indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 68 ind. 1.C.P.P. care atrag presupunerea rezonabilă că acesta a comis fapte incriminate de legea penală. Totodată, față de actele din dosarul de urmărire penală nr. 4087/P/2009 (în principal declarațiile părților vătămate, ale martoriloroculari, actul medico legal), față de declarația inculpatului dată Tribunalului la momentul arestării, prin care acesta a recunoscut atât că l-a chemat pe martorul pentru a-i reproșa depoziția dată în fața procurorului, dar și că ulterior i-a chemat în ajutor pe fratele său și pe, a reieșit existența unor indicii temeinice conform cărora inculpatul, prin cooptarea fratelui său și a inculpatului, prin agresarea și amenințarea martorilor, din cauza de față, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, precum și presupunerea că inculpatul a mai comis cu intenție o nouă faptă prevăzută de legea penală, în sensul dispozițiilor art. 148 lit. b,
C.P.P.În același timp, tribunalul a considerat că și privitor la inculpatul, condiția pericolului concret pentru ordinea publică este întrunită în cauză, iar aceasta având în vederecircumstanțeleprin care se presupune că au fost comise faptele (în condițiile în care inculpatul era deja trimis în judecată dar în stare de libertate, pentru săvârșirea unor infracțiuni în aceeași cauză în care coinculpații și erau arestați),scopul urmărit(zădărnicirea aflării adevărului, pedepsirea martorului pentru declarațiile date împotriva inculpatului și a coinculpaților, amenințarea pentru schimbarea declarațiilor date a doi martori dintr-un dosar penal aflat în derulare, având ca obiect fapte extrem de grave), existența pericolului real că și împotriva celorlalți martori ori a părții vătămate, majoritatea fiind minori, să fie comise acte de violență, de amenințare sau de încercare de a determina mărturia mincinoasă, evoluția gravă a evenimentelor aflate în legătură directă cu prezentul dosar de pornografie infantilă, viol și șantaj.
De asemenea, pe lângă faptul că în prezenta cauză au fost depuse diligențe pentru desfășurarea cu celeritate a procesului penal, tribunalul a apreciat că termenul rezonabil a măsurii arestării preventive a inculpaților nu a fost depășit, că menținerea în continuare a stării de arestare preventivă este justificată de gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de către inculpați, de pedepsele pe care le riscă inculpații (astfel cum s-a statuat de judecătorii europeni în cauza Tomasi contra Franței), de riscul de influențarea a martorilor, a părții vătămate (astfel cum tribunalul a mai subliniat și de altfel, cum a rezultat și din declarația martorului audiat astăzi).
Pe de altă parte, deși este adevărat că inculpații sunt minori, tribunalul a arătat că trebuie luat în considerare faptul că inițial inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate apreciindu-se că datorită minorității sale nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pentru ca ulterior acesta să încerce să zădărnicească aflarea adevărului în prezenta cauză.
În raport de toate cele mai sus expuse, tribunalul a considerat că menținerea celor trei inculpați în stare de arest este în continuare justificată și oportună și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, o mai bună administrare a probelor și o finalizare cât mai rapidă a cauzei, în condițiile în care doar astăzi au fost propuse și încuviințate probe în apărare de către inculpatul, iar în cauză mai erau încă de audiat martori care au perceput direct aspecte relevante pentru cauză.
În ceea ce privește problemele de ordin personal - invocate de inculpatul ori de natură medicală- invocate de inculpatul -, tribunalul a constatat că acestea nu pot fi analizate prin prisma disp. art. 300 ind. 2.C.P.P. Mai mult, tribunalul a constatat că aspectele de ordin medical învederate nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă, și nici în ceea ce privește cererea întemeiată pe dispozițiile art. 1391.C.P.P. partea nu a făcut nici un fel de demersuri în vederea soluționării ei de urgență.
În consecință, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați sunt fundamentate și continuau să subziste și la momentul pronunțării hotărârii tribunalului, în temeiul art. 3002.C.P.P., rap. la art. 143, art. 148 lit. b, d, f, art. 160 indice h Cod pr.p., tribunalul a constatat temeinicia si legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și a dispus menținerea acesteia.
În raport de dispozițiile art. 139.C.P.P. tribunalul a apreciat că nici cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu pot fi primite, iar aceasta având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive existau și la acel moment, că acestea nu s-au modificat și nici măsura arestării preventive nu a fost luată cu încălcarea prevederilor legale. Iar pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat - la acel moment procesual - că luarea unei alte măsuri preventive nu era de natură a garanta buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen cei trei inculpați, care prin apărătorul desemnat din oficiu au solicitat casarea încheierii atacate și punerea lor în libertate, ca urmare a revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive. În ceea ce-l privește pe inculpatul s-a solicitat în subsidiar admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În expunerea orală a motivelor de recurs s-a arătat în esență că judecarea inculpaților se poate face și în stare de libertate, întrucât sunt minori și au conștientizat gravitatea acuzațiilor care le sunt aduse.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art. 160balin. 2 și 3 Cod procedură penală, dacă instanța învestită cu judecarea cauzei constată cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau nu există temeiuri noi, dispune revocarea arestării preventive și punerea inculpatului în libertate.
Dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi, instanța dispune menținerea măsurii arestării preventive.
În speță, așa cum în mod corect a apreciat judecătorul fondului, de la data ultimei mențineri a măsurii arestării realizată la 08.10.2009, nu au intervenit schimbări iar temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice, care atrag presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt arestați iar modalitatea de comitere și urmările produse induc concluzia certă că lăsarea lor în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Vârsta fragedă a inculpaților, lipsa antecedentelor penale și regretele exprimate nu pot constitui în acest moment temeiuri suficiente pentru încetarea detenției provizorii.
În acest context în mod întemeiat a apreciat tribunalul că menținerea arestului preventiv se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal pentru a împiedica o eventuală încercare de influențare a părților civile și martorilor, care au și ei o vârstă fragedă.
Această concluzie este evidentă în cazul inculpatului, care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, fapt care a condus la arestarea sa în cursul judecății.
Pentru considerentele expuse nici luarea unei măsuri preventive alternative detenției provizorii nu este oportună în cazul inculpaților atâta timp cât subzistă în continuare temeiuri rezonabile și suficiente pentru menținerea stării de arest.
Cât privește cererea inculpatului de liberare provizorie, aceasta nu întrunește, conform Deciziei nr. XXVIII/2006 a ICCJ, cerința de admisibilitate prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, odată ce pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol, de care inculpatul este acuzat, este mai mare de 18 ani.
Față de cele expuse, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, cu consecința obligării acestora, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numiții recurenți să plătească fiecare suma de câte 180 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. 2 ex/17.11.2009
fond
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Copie minută din DECIZIA PENALĂ NR. 168/2009
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numiții recurenți să plătească fiecare suma de câte 180 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
