Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.1602Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 181
Ședința publică din 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Samoilă
Grefier C
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva încheierii nr.126 din data de 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în prezenta cauză, prevalându-se astfel de prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, motiv pentru care instanța, declarând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Procurorul, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului declarat de parchet, considerând că în cauză subzistă motivele care au impus luarea măsurii preventive, având în vedere fapta comisă și persoana inculpatului.
Avocat, pentru inculpatul intimat, solicită instanței respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, considerând că prezenta cale de atac nu motivează aspecte care țin de definirea sau de existența instituției juridice a liberării provizorii sub control judiciar, ci se referă la cu totul alte motive, respectiv la cele care sunt puse în discuție cu ocazia unei cereri de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive. Arată că legea circumscrie strict două situații ce trebuie avute în vedere atunci când se discută despre liberarea provizorie sub control judiciar, și anume, în cazul infracțiunilor a căror pedeapsă trebuie să nu depășească limita de 18 ani, și dacă punerea în libertate creează sau nu o temere de orice fel că s-ar putea săvârși alte infracțiuni din partea persoanei puse în libertate. Ori, în cazul de față, prin menținerea stării de arest s-ar încălca prezumția de nevinovăție ce ar trebui aplicată în cazul inculpatului și s-ar trece la executarea unei pedepse pentru care acesta nu a fost condamnat definitiv. Constată că instanțele încep să analizeze cu obiectivitate și să aplice conținutul hotărârilor CEDO atunci când au cauze deduse judecății, considerând că cele invocate de către Tribunalul Suceava în motivarea încheierii atacate, converg și pun în discuție scopul și durata măsurii arestării preventive care diferă total de scopul și durata unei pedepse. Aici se face confuzia esențială, cu consecințe nelegale asupra statutului unei persoane, confuzie lămurită prin încheierea tribunalului. Consideră că scopul arestării preventive este cel de a realiza o cercetare, urmărire penală și chiar judecată în condiții normale, așa cum este prevăzut de lege, iar scopul unei pedepse este acela de reeducare a persoanei condamnate. Mai arată că durata arestării preventive trebuie să fie o durată rezonabilă, ceea ce s-a produs în cazul inculpatului, menținerea acestuia în continuare în această stare fiind inutilă, întrucât judecata va mai continua multe luni de acum încolo până la epuizarea tuturor căilor de atac. Concluzionând, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și judecarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 05 mai 2009 și înregistrată sub nr-, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia, punerea sa în libertate neprezentând vreo temere că ar putea săvârși alte infracțiuni, că ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, părți, ori să distrugă mijloace de probă.
În motivarea orală a acestei cereri, apărătorul inculpatului a arătat în esență, că acesta poate fi judecat in stare de libertate, invocând ca temei legal dispozițiile art.1602și urm. Cod procedură penală, precum și faptul că în dosarul de fond întreg probatoriu este epuizat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale în materie, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este fondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, s-a constatat că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin.1,3 Cod penal, constând în aceea că în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a sustras prima declarație olografă dată de conducătorul auto în dosarul penal pe care îl instrumenta;
- fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a făcut mențiuni nereale în actele procedurale întocmite, care emanau de la o autoritate publică dintre cele prevăzute de art.145 Cod penal, în sensul că a antedatat declarația olografă a numitului, i-a dictat acestuia mențiunile cu privire la cantitățile de alcool și de alimente consumate anterior producerii accidentului rutier, a menționat date nereale în conținutul declarațiilor datate fals 30.09.2008, înscrisuri pe care le-a confirmat prin autoritatea de care se bucura ca lucrător de poliție și pe care le-a atașat în dosarul penal în care a fost legal investit;
- uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a folosit înscrisurile false și falsificate - declarații olografe și declarații de audiere ale învinuitului - deși cunoștea conținutul nereal al acestora pentru a solicita calculul retroactiv al alcoolemiei și în a-și motiva soluția de scoatere de sub urmărire penală în cauza în care a efectuat cercetări;
- luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, constând în aceea că în calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, cu atribuțiuni în efectuarea urmăririi penale, a pretins și primit în timpul efectuării anchetei și anterior întocmirii unor acte procedurale suma de 1.200 euro pentru sine, pentru a efectua acte contrare atribuțiunilor sale de serviciu, precum sustragerea de înscrisuri din dosarul personal pe care îl instrumenta, acceptarea și folosirea unor mijloace de probă false și falsificate pe baza cărora a făcut propunerea de scoatere de sub urmărire penală, încercând să înlăture tragerea la răspundere penală a celui cercetat prin evocarea unei situații de fapt nereale și a unor mijloace de probă administrate ilegal.
Față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr. nr.4A din Camera de Consiliu pronunțată la data de 20 ianuarie 2009 de către Tribunalul Suceava, emițându-se în baza acesteia mandatul de arestare preventivă nr. 4A din aceeași dată. La momentul adoptării măsurii preventive, judecătorul a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 146 și 148 al.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că faptele săvârșite sunt de o periculozitate socială deosebită, având în vedere modalitățile comiterii infracțiunilor, precum și probatoriul administrat.
Pe parcursul soluționării dosarului de fond nr-, inculpatul prin apărătorul său ales a mai formulat o cerere de liberare sub control judiciar, una de liberare provizorie pe cauțiune și mai multe privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu cea privind obligarea de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod procedură penală sau obligarea de a nu părăsi țara, prev. de art. 145/1 Cod procedură penală.
Potrivit art. 136 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta și măsura arestării preventive.
Prin încheierea nr. 56 din 02 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul cu motivarea că acordarea acesteia constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condiții prin lăsarea în libertate provizorie. În speță, în dosarul nr-, în care s-a pronunțat încheierea respectivă, instanța și-a format convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor sale pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive.
În soluționarea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii menționate mai sus, Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 82 din 04 martie 2009, l-a respins cu motivarea că în acest stadiu procesual liberarea provizorie sub control judiciar este inoportună și nu ar satisface exigențele instrucției penale pornite împotriva acestuia. Totodată, s-a avut în vedere că nu sunt întrunite celelalte condiții prev. de art. 160/2 Cod procedură penală care reglementează buna desfășurare a procesului penal, așa cum sunt ele arătate de art. 136 Cod procedură penală.
Prin decizia nr. 96 din 13 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Suceavaa apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului prin încheierea nr. 68 din 11.03.2009, apreciind că este oportun ca pentru buna desfășurare a procesului penal, acesta să rămână în continuare privat de libertate, iar prin punerea sa în libertate s-ar putea provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Tribunalul a avut în vedere că în dosarul de fond, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a fost epuizat și că prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului nu s-ar impieta cu nimic exigențele instrucției penale pornite împotriva acestuia.
De asemenea, de la data arestării preventive a inculpatului, respectiv 20 ianuarie 2009 și până în prezent, pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat.
În motivarea deciziei nr. 155 din 15 aprilie 2009 prin care Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 13 aprilie 2004 Tribunalului Suceava unde au fost respinse cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, cu cea a obligării de a nu părăsi țara, s-a avut în vedere că în jurisprudența CEDO s-a arătat că anumite infracțiuni, datorită gravității lor și contextului social în care au fost săvârșite, sunt de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Tribunalul a apreciat că dosarul de fost unde este cercetat inculpatul se află în stare finală, astfel încât termenul rezonabil invocat de către Curtea de Apel, în deciziile menționate anterior, pentru care ar fi necesară și oportună menținerea stării de arest preventiv a acestuia, s-a împlinit. Din același motiv, prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu se aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal și nici nu există pericolul ca acesta să se sustragă cercetării judecătorești, scopuri prevăzute de art. 136 Cod procedură penală.
De altfel, dosarul de fond ar fi putut fi soluționat la termenul de judecată din 29 aprilie 2009 dacă nu s-ar fi ivit incidentul procedural invocat de către instanță, care nici nu a fost fondat, motiv pentru care, de altfel, a și fost respinsă cererea de abținere prin încheierea nr. 80 din 30 aprilie 2009. O astfel de cerere de abținere putea fi formulată, în scris, chiar din ziua de 27 aprilie 2009 când titulara completului de judecată se afla deja în concediu medical și nicidecum oral, abia în ziua de ședință planificată.
Cum astfel de incidente procedurale sau chiar de altă natură pot să apară și pe parcursul soluționării unui eventual apel sau recurs, ceea ce ar conduce la prelungirea în timp a soluționării definitive a dosarului de fond, justifică în plus oportunitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Conform art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mai multe cauze (Contrada contra Italiei, Muller contra Franței) că persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii detenției, dar după un timp, ele nu mai sunt suficiente. În cauza Letellier contra Franței, Curtea a arătat că prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. Detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată. În baza art. 11 și 20 din Constituția României, dispozițiile CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt direct aplicabile în sistemul român de drept având forță constituțională și supralegislativă.
În concluzie, menținerea în stare de arest a inculpatului trebuie să se realizeze doar pe o durată rezonabilă care se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și cele personale ale acestuia, judecarea în stare de libertate fiind regula iar măsura arestării preventive are caracter de excepție, și poate fi menținută atât timp cât este indispensabilă pe parcursul procesului penal, ceea ce nu mai este cazul în speța de față.
Instanța a apreciat că prin menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului s-ar depăși termenul rezonabil al respectivei măsuri preventive ținând cont de faptul că acesta a stat în arest preventiv de la data de 20 ianuarie 2009, iar în dosarul de fond probatoriul propus de parchet a fost epuizat de către instanța de judecată.
Faptul că inculpatul făcea parte din structurile de poliție judiciară la data săvârșirii infracțiunilor, nu justifică menținerea în stare de arest preventiv pe toată durata procesului penal și nu s-ar putea susține că pericolul concret pentru ordinea publică, astfel cum a fost definit, nu se diminuează până la dispariție în cazul unor astfel de persoane.
Instanța a constatat că pe tot parcursul desfășurării procesului penal în dosarul nr- al Tribunalului Suceava, nu au existat date din care să rezulte că inculpatul, dacă va fi pus în libertate provizorie sub control judiciar, va săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, condiții stipulate de art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală.
Totodată, tribunalul a avut în vedere că în speță sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată și cercetat, textele incriminatoare nu prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
La toate considerentele reținute mai sus, tribunalul a avut în vedere și faptul că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată în cauză prin impunerea respectării de către inculpat a obligațiilor prev. de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală. Mai mult, nerespectarea acestor obligații de către inculpat sau săvârșirea din nou cu intenție a unei infracțiuni, va conduce la posibilitatea revocării de către instanța de judecată a liberării provizorii sub control judiciar.
În raport de cele menționate, dat fiind că în cauză sunt îndeplinite, așa cum s-a argumentat, condițiile liberării provizorii sub control judiciar, atât potrivit dreptului intern cât și a, iar subordonarea dreptului la libertate a inculpatului unei condiții cât și a respectării unor obligații constituie garanția asigurării bunei desfășurări în continuare a procesului penal, Tribunalul, în baza disp. art. 1608aal. 2 Cod procedură penală, a admis cererea și a dispus punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar, impunând acestuia obligațiile imperative prevăzute de literele a-e ale art.1602al.3 Cod procedură penală și cele facultative în baza art. 160/2 al.31Cod procedură penală (să nu se apropie de martorii din lucrări, indicați în rechizitoriul nr.4/P/04.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și membrii familiilor lor și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect; să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele), atrăgându-i totodată atenția asupra prevederilor art. 1602al. 32Cod procedură penală și art. 1603Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru netemeinicie în raport de următoarele motive:
Temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive din data de 20.01.2009 subzistă, fiind întrunite în continuare prevederile art. 136 și art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală. Inculpatul a săvârșit un concurs infracțional pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și s-a apreciat că există probe care să conducă la ideea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este dat de calitatea inculpatului, de modul în care a acționat pentru desfășurarea activității infracționale, încercând să implice în această activitate și alte instituții publice (inculpatul a afirmat că parte din suma luată drept mită, urma să ajungă la un procuror), atitudinea sa aducând grave prejudicii autorității din care face parte și autorităților cu care aceasta conlucrează, generând un sentiment de nesiguranță și de neîncredere în instituțiile statului. Lăsarea în libertate a acestui inculpat ar accentua acest sentiment în rândul opiniei publice.
Este adevărat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 1.C.P.P. dar aceste aspecte nu conduc automat la punerea în libertate a inculpatului, în situația în care, așa cum s-a precizat anterior, lăsarea în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică pentru motivele invocate. De altfel, inculpatul s-a adresat anterior instanței de judecată cu o cerere de liberare sub control judiciar, cerere care prin încheierea nr. 56/02.03.2009 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată (de același complet de judecată) și care a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat de către Curtea de Apel Suceava. De asemenea, a mai fost formulată o cerere de liberare pe cauțiune care a fost admisă prin încheierea nr. 68/11.03.2009 a Tribunalului Suceava, această încheiere fiind însă casată prin decizia penală nr. 96/13.03.2009 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a admis recursul declarat de procuror și s-a motivat că punerea în libertate a inculpatului ar putea provoca o reală tulburare a liniștii și ordinii publice. De asemenea, inculpatul a formulat recurs și împotriva încheierii din 13.04.2009 a Tribunalului Suceava prin care au fost respinse cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, recurs care a fost respins prin decizia nr. 155/15.04.2009 a Curții de Apel Suceava, motivându-se că se impune privarea de libertate a inculpatului având în vedere că în jurisprudența CEDO s-a arătat că anumite infracțiuni, datorită gravității lor și a contextului social în care au fost săvârșite, sunt de natură să justifice detenția inculpatului. De la data deciziei Curții de Apel Suceava și până în prezent nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza menținerii stării de arest a inculpatului, fiind vorba de o perioadă scurtă de timp.
Față de motivele sus-menționate, s-a considerat că nu justifică punerea în libertate a inculpatului, și pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea cererii formulată de inculpat.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 4/P/2009 din 09.02.2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin.1,3 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că în calitate de lucrător de poliție judiciară - funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal - a sustras prima declarație olografă dată de conducătorul auto în dosarul penal pe care îl instrumenta, i-a dictat acestuia mențiunile cu privire la cantitățile de alcool și de alimente consumate anterior producerii accidentului rutier, a antedatat-o, a menționat date nereale în conținutul declarațiilor datate fals 30.09.2008, înscrisuri pe care le-a confirmat prin autoritatea de care se bucura ca lucrător de poliție și pe care le-a atașat în dosarul penal în care a fost legal investit, folosindu-le în a-și motiva soluția de scoatere de sub urmărire penală.
S-a mai reținut că în calitate pe care o avea - cu atribuțiuni în efectuarea urmăririi penale - a pretins și primit în timpul efectuării anchetei și anterior întocmirii unor acte procedurale suma de 1.200 euro pentru sine, pentru a efectua acte contrare atribuțiunilor sale de serviciu, încercând să înlăture tragerea la răspundere penală a celui cercetat prin evocarea unei situații de fapt nereale și a unor mijloace de probă administrate ilegal.
Prin încheierea penală nr. 4A din 20.01.2009 Tribunalul Suceavaa admis propunerea formulată de organele de urmărire penală și în temeiul art.148 lit.f rap. la art.143 Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost menținută ulterior motivat de către instanțele de judecată.
Cererile formulate de inculpat, întemeiate pe disp.art.139 Cod procedură penală, art.160/2 și art.160/4 Cod procedură penală, au fost respinse prin decizia penală nr.69/13.02.2009 a Curții de Apel Suceava, încheierea nr.56/02.03.2009 a Tribunalului Suceava și decizia penală nr.96/13.03.2009 a Curții de Apel Suceava.
Din analiza prevederilor art.160/2 Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Ori, s-a reținut că, deși, formal condițiile prev. de art.160/2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este și întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței.
De asemenea, potrivit art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de o altă persoană și nu a fost însușită de inculpat, instanța respinge cererea.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
În acest context, analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, de impactul negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă și nu în ultimul rând de calitatea pe care o avea recurentul, fiind inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul luării măsurii arestării preventive au trecut doar 3 luni și 20 de zile.
În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului care declară că are o situație familială deosebită și este singurul întreținător al familiei, precum și stadiul actual al soluționării cauzei, în contextul considerentelor anterior expuse referitor la existența datelor din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni și că ar fi posibil să zădărnicească aflarea adevărului, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.
Față de cele prezentate, Curtea constatând că încheierea recurată este nelegală și netemeinică, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, urmează a admite recursul, a casa încheierea și a respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Văzând și disp. art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva încheierii de ședință nr.126 din 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, pe care o casează în totalitate, și în rejudecare:
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 16.05.1976 în S, jud. S, cu același domiciliu,-, - 10,. C,.11, posesor al seria - nr. -, eliberată de Poliția S la data de 03.12.2003, CNP -, în prezent aflat în Arestul
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare de la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Thred.
3 ex.08.05.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andronic Tatiana Luisa, Samoilă
