Liberare provizorie sub control judiciar. Sentința 185/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 185/
Ședința publică din data de 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, în prezent reținut în Arestul
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., apărător ales, substituind pe av. în baza delegației din 19 2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpatului consideră că acesta trebuie audiat.
CURTEA aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
S-a ascultat inculpatul încheindu-se proces-verbal care s-a atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului consideră că prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar, întemeiată pe dispozițiile art. 1602alin 1 și 2 Cod procedură penală, este admisibilă în principiu și întemeiată.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 28.11.20908, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe 2 - 85, împreună cu inculpatul, ar fi primit suma de 2.000 lei de la doi investigatori sub acoperire, pentru a nu le aplica acestora sancțiunile contravenționale prevăzute de lege ca urmare a încălcării unor reguli de circulație.
Prin încheierea de ședință din 29.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL GALAȚIa admis propunerea organelor de urmărire penală și a luat față de inculpat măsura arestării preventive.
Ulterior, la data de 9.12.2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpatul, reținându-se în sarcina acestuia infracțiunea prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a formulat prezenta cerere considerându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 18 ani închisoare, iar din datele existe nu rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unora dintre părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea probatoriilor aflate la dosarul cauzei.
Inculpatul se angajează să respecte în totalitate dispozițiile pe care instanța le-ar putea dispune, dacă ar admite această cerere în temeiul art. 1608aCod procedură, în sensul tuturor obligațiilor pe care instanța le va pune în sarcina sa.
Cu privire la temeinicia cererii, solicită să se observe că urmărirea penală a fost încheiată, actul de sesizare a instanței a fost redactat și s-a prezentat și materialul de urmărire penală. Față de această situație, consideră că se poate analiza temeinicia acestei cereri, pipăind într-o oarecare măsură fondul.
Spre deosebire de celălalt inculpat, inculpatul nu a făcut obiectul cercetărilor declanșate încă din luna octombrie 2008, prin testările realizate de către investigatorii sub acoperire. Inculpatul s-a aflat cu totul întâmplător la momentul comiterii faptei. Precizează că inculpatul urmează cursuri de masterat, că în luna ianuarie urmează să intre în sesiune și din acest motiv a făcut un schimb un tură, acesta fiind motivul pentru care s-a întâmplat ca la data de 28 noiembrie 2008 să facă parte din echipajul de patrulare.
Fapta reținută în sarcina sa are în vedere doar două acte materiale, la interval de câteva minute, săvârșite de fapt de către inculpatul, căruia i se rețin mai multe acte, acesta fiind supervizat de către investigatorii sub acoperire.
Se reține primirea unei sume totale de 2000 lei, de către ambii inculpați, din care doar suma de 500 lei a fost găsită asupra inculpatului cu ocazia efectuării flagrantului din 28 noiembrie 2008.
Ca și modalitate de comitere a infracțiunii, organele de urmărire penală rețin o anumită pasivitate din partea inculpatului, respectiv împrejurarea că nu ar fi reacționat adecvat la discuțiile purtate de către coinculpatul cu fiecare dintre cei doi investigatori sub acoperire. La dosarul cauzei există înregistrările care au fost efectuate cu ocazia acestor investigări. Solicită să se observe că acele înregistrări se derulează doar între inculpatul și persoanele care se aflau sub acoperire.
Urmează ca instanța să stabilească cu ocazia judecării cauzei pe fond, dacă inculpatul a știut sau a cunoscut despre ceea ce se susține că a făcut inculpatul. Inculpatul nu a discutat cu investigatorii sub acoperire, nu le-a cerut bani și alte foloase, nu s-a ocupat în niciun fel de sancționarea contravențională a acestora. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală s-a lămurit și faptul că, în urma înregistrărilor efectuate, singura replică asupra căreia ar fi existat un dubiu că ar fi fost a inculpatului, de fapt este vocea lui.
În cauză nu sunt audiați martori care să îl incrimineze direct pe inculpatul, astfel că nu se poate reține posibilitatea ca acesta să aducă atingere în vreun fel judecării cauzei în bune condiții și echitabile. Nu există martori, în afară flagrantului organizat la 28 noiembrie, care să spună ar inculpatul ar fi premeditat în vreun fel în săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată.
Inculpatul este la primul impact cu legea penală și a avut o atitudine corectă în
cadrul procesului penal, încercând să-și argumenteze poziția procesuală prin mijloace exclusiv legale.
Pentru aceste considerente apreciază că în baza art. 1608aCod procedură penală, cererea de liberare sub control judiciar este admisibilă în principiu și mai mult decât atât, este temeinică, instanța putând să se pună în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de lege.
Reprezentantul Ministerului Public susține că în prezenta cauză a fost formulată o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, întemeiată pe prevederile art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, solicitându-se înlocuirea acestei măsuri a arestării preventive cu starea de libertate a inculpatului.
Pentru ca instanța de judecată să pronunțe o soluție de admitere a unei asemenea cereri în temeiul art. 1608aCod procedură penală, trebuie să procedeze nu numai la verificarea îndeplinirii condițiilor legale reglementate de art. 1602Cod procedură penală, ci trebuie să verifice și să analizeze temeinicia unei asemenea cereri.
Apreciază, pentru motivele pe care le învedera, că această cerere este vădit neîntemeiată.
Liberarea provizorie este o măsură preventivă neprivativă de libertate, dar este tot o măsură preventivă, și prin urmare, ceea ce în esență trebuie să analizeze instanța de judecată, este dacă în prezenta cauză și la acest moment procesual subzistă sau nu temeiurile care au stat la baza luării unei măsuri privative de libertate.
Față de inculpat a fost dispusă de către Curtea de APEL GALAȚI - instanța de fond, măsura arestării preventive și, așa cum se poate deduce din conținutul hotărârii, s-a apreciat de către instanță că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 148 lit. f, în principal teza II, privind probele concrete care duc la concluzia că lăsarea în libertate pentru ordinea publică a inculpatului, că în conformitate cu art. 143.C.P.P. sunt indicii temeinice că în cauză inculpatul a săvârșit o infracțiune, că sunt întrunite și prevederile art. 136.C.P.P. care impune luarea unei măsuri privative de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal. La momentul actual sunt probe temeinice care susțin actul de sesizare în cauză.
Mai mult decât atât, recursul formulat de către inculpat în cauză a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât temeiurile acestei măsuri sunt reliefate cu prisosință de cele două hotărâri judecătorești.
Cu privire la situația de fapt, pe scurt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 28 nov. 2008, în calitatea sa de ofițer de poliție cu atribuții concrete de constatare și de control, a primit suma totală de 20 milioane lei vechi, împreună cu inculpatul tocmai pentru a nu-și îndeplini în mod corect atribuțiunile de serviciu, constând în nesancționarea contravențională în cazul încălcării unor reguli la regimul circulației de către doi investigatori sub acoperire. Deși în declarația inculpatului și în susținerile făcute în apărare s-a făcut referire la o prezență întâmplătoare, trebuie menționat faptul că inculpatul se afla în timpul și în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
S-a susținut că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 1602.C.P.P. Se observă că aceste condiții sunt îndeplinite formal, iar jurisprudența în cauză este constantă în a statua că instanța de judecată nu este obligată să dispună liberarea provizorie sub control judiciar doar în cazul îndeplinirii formale a acestor condiții, urmând să analizeze în concret subzistența temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri. Mai ales că în cauză urmărirea penală a fost efectuată într-un termen mai mult decât rezonabil, instanța de judecată fiind sesizată înainte de expirarea mandatului de arestare, astfel că, instanța, procedând la judecarea fondului, va avea ocazia să verifice dacă aceste temeiuri sunt sau nu sunt legale, dacă subzistă și în concret dacă fapta dedusă judecății există sub forma vinovăției cerută de textul de lege.
Totodată, și jurisprudența CEDO este constantă în a statua că, atâta timp cât motivele verosimile care au stat la baza luării unei măsurii privative de libertate subzistă, această măsură trebuie menținută, fiind într-o deplină concordanță cu prevederile art. 5 lit. c din CEDO, care permite menținerea unei persoane în stare de arest preventiv tocmai în scopul aducerii acesteia în fața unei autorități judiciare competente care să urmeze în mod concret la verificarea legalității temeiurilor care au stat la baza acestei hotărâri.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-au avut în vedere cele două instanțe de judecată în momentul în care au dispus luarea, respectiv menținerea acestei măsuri, precizează că acesta este dovedit cu prisosință de probatoriul administrat în cauză, probatoriu care dovedește atât existența faptei, cât și impactul social pe care îl are și l-ar putea avea comiterea faptelor de acest gen și de această gravitate, cu atât mai mult cu cât același impact ar fi lezat și în condițiile lăsării în libertate a inculpatului. În acest sens, se referă la modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, respectiv, într-un timp foarte scurt au fost comise două acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită. Se observă că acestea sunt comise la interval de câteva minute de către inculpat, în calitatea sa de ofițer de poliție, calitate care urmează a fi avută în vedere, și mai ales urmarea produsă, natura valorilor sociale care au fost lezate prin comiterea faptei.
factori relevanți pentru conturarea pericolului concret și analizării subzistenței temeiurilor ce au stat la baza arestării preventive sunt reliefați cu prisosință, de asemenea, de jurisprudența în materie.
Pentru aceste considerente și având în vedere și motivarea regăsită în cererea formulată în cauză, apreciază că cererea este neîntemeiată și solicită să fie respinsă ca atare.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că art. 5 lit. c din CEDO se referă la o situație excepțională. CEDO spune foarte clar că se ia această măsură numai atunci când există temeiuri. La acest moment, există întocmit rechizitoriul, astfel că instanța poate să ia în considerare toate probele administrate.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul s-a aflat doar în acel moment, că inculpatul era și solicită să se individualizeze sub acest considerent situația inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie liberat sub control judiciar pentru a putea fi alături de familie, de cei doi copii minori și pentru a-și putea susține examenul final la masterat.
CURTEA
Asupra cererii de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Inculpatul a formulat cerere de liberare sub control judiciar, fiind arestat preventiv prin încheierea de ședință din data de 29.11.2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL GALAȚI.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 28.11.2008, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe DN 2 - E 85 împreună cu inculpatul, pe un autoturism dotat cu aparat tip, a primit de la doi investigatori sub acoperire, suma totală de 2000 RON, fiind surprins în flagrant.
Cu ocazia flagrantului, asupra inculpatului a fost găsită suma de 500 ron, iar în mașina de serviciu a inculpaților s-a găsit suma de 1500 ron, bani inscripționați cu cuvântul"mită".
Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.254 alin l cod penal în referire la art.6 și 7 alin. L din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din codul penal.
La data de 16.12.2008, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar în baza disp.art.1602din codul penal, motivând că aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de alineatele 1 și 2 din susmenționatul articol.
De asemenea, inculpatul arată că, la momentul comiterii faptei, acesta se afla întâmplător în mașină, întrucât făcuse un schimb de tură cu un coleg, iar participarea inculpatului este minimă în raport cu celălalt inculpat, respectiv.
Arată că inculpatul se află la primul inculpat cu legea penală și a avut o atitudine corectă în timpul procesului penal.
Curtea, examinând cererea inculpatului, conform disp.art.1608proc.penală, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602proc.penală, respectiv acesta este arestat preventiv în cauză pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar cererea cuprinde mențiunile prevăzute de art.1606al.2, respectiv, cuprinde numele prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care o face, precum și mențiunile cunoașterii dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
Din acest punct de vedere, cererea inculpatului, urmează a fi admisă în principiu.
Pe fond, cererea inculpatului este nefondatăși urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat în baza disp.art.148 lit. f din codul d e procedură penală, întrucât în sarcina sa s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, derivă nu atât din pericolul generic pe care îl prezintă infracțiunea de luare de mită prevăzută și pedepsită de art.254 din codul penal, cât, mai ales din împrejurarea că inculpatul avea calitatea de lucrător al poliției rutiere cu atribuții de asigurare a ordinii și disciplinei în trafic a conducătorilor auto, împrejurare ce a atras incidența art.6 și 7 din Legea 78/2000.
Faptul că inculpații au încurajat pe participanții la trafic să comită contravenții, asigurându-i că nu vor fi sancționați dacă le vor oferii atenții bănești, creează, pe lângă o stare de insecuritate în rândul opiniei publice, dar și o stare de nesiguranță în rândul participanților la trafic.
Starea de pericol social generată de săvârșirea infracțiunii de către inculpat nu este diminuată în nici un fel de faptul că cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege pentru a fi admisă în principiu.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.1608aal.6 din codul d e procedură penală, să respingă cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, ca nefondată și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza disp.art.102 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE, ca nefondată, cererea inculpatului (fiul lui și -, născut la data de 21.10.1977 în Focșani, județul V, CNP -, domiciliat în Focșani,-,. 7, în prezent reținut în Arestul G) de liberare provizorie sub control judiciar.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Cu recurs în termen de 24 ore de la comunicare pentru inculpatul.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 2008.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red./tehnored. motivare//22.12.2008
Tehnored. hotărâre /22.12.2008
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea
