Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 192
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal de procuror: -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest -asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că recursul este motivat pe dispozițiile art.3859pct.9, 10.C.P.P. întrucât hotărârea instanței de fond are omisiuni privitor la principalele cereri formulate și nu s-a pronunțat pentru cererea de liberare provizorie sub control judiciar, decât sumar și - având în vedere Codul d e procedură penală și art.6 paragraful 1 din CEDO - respectiv dreptul inculpatului de a avea un proces echitabil, a invocat la instanța de fond aceste drepturi, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la acestea.
De asemenea, dispozițiile art.1602sunt C.P.P. pe deplin aplicabile petentului întrucât o cerere de liberare trebuie analizată sub aspectul admiterii în principiu, ceea ce s-a și făcut, iar apoi a fost respinsă ca nefondată.
Propunerea de arestare a fost analizată pentru șapte inculpați și a fost admisă numai de patru dintre aceștia, iar pentru aceeași încadrare juridică doi au fost puși în libertate, inculpatul rămânând arestat, deși există doar o diferență de prejudiciu, respectiv 1.000 Euro.
Mai mult, inculpatul în toate declarațiile are aceeași poziție procesuală, de recunoaștere și cooperare, el a apucat o singură dată să folosească card-ul falsificat, cumpărându-și un laptop și două telefoane, lucru care rezultă din toate celelalte cercetări efectuate de la arestare și până în prezent.
Mai trebuie avut în vedere că inculpatul este absolvent al unei facultăți, iar actualmente urmează cursurile de zi la masterat, a avut o rătăcire și o nevoie materială și nu este participant sau organizator.
Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, cu reținere spre rejudecare și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că s-a pronunțat o hotărâre nelegală și solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 13.03.2008 și trimiterea cauzei pentru o nouă ju7decată întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.3859al.l pct.9
C.P.P.Recurentul inculpat - având cuvântul - recunoaște fapta săvârșită și o regretă și solicită punerea în libertate pentru a-și putea susține cursurile și susținerea examenului de dizertație.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.1608, al.1602al.1 Cod pr.penală s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art.1601și ur4mătoarele din Codul d e procedură s-a respins ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1456/ 1107 2008, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii inculpatul arată că îndeplinește condițiile cerute de lege respectiv:
- infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv sunt sancționate cu închisoarea care nu depășește 18 ani închisoare,
- nu sunt indicii că ar putea comite alte infracțiuni sau că prin punerea în libertate ar putea influenta negativ procesul de justiție,
- este inculpat primar are o familie organizată, este absolventul unei facultăți și urmează cursuri de masterat se bucură de o bună reputație în societate, a fost doar un accident fapta pentru care a fost arestat.
- a recunoscut fapta comisă, a cooperat cu organele de anchetă pentru stabilirea adevărului, iar prejudiciul comis este mic, respectiv 4.200 lei și a fost recuperat în natură.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2008 a Tribunalului Bacăus -a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău.
În baza art. 149/1,al. 10.pr.pen. raportat la art.143 și 148, lit.f pr.pen. s-a dispus, printre altele, arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui - și, născut la data de 18.03.1984 în B, domiciliat în mun. B,-/C/27, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, art.48 din Legea nr. 161/2003, art.24, art.25, art.27 din Legea nr.365/2002, pe timp de 29 de zile, începând cu data de 27.02.2008, și până la data de 26.03.2008 inclusiv.
In art. 160/2 alin.l Cod pr. penală se arată că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Analizând cererea, cu privire la admisibilitatea în principiu, se constată că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Astfel, chiar dacă în art. 7 alin 1 din Legea nr. 39/ 2003 se arată că inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în alin 2 se arată că, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Analizând maximul pedepselor pentru celelalte infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul, se constată că acestea nu depășesc pedeapsa de 18 ani închisoare.
Pe fondul cererii, instanța a reținut că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
In cererea ce formează obiectul cauzei, petentul invocă faptul că este inculpat primar, are o familie organizată, este absolventul unei facultăți și urmează cursuri de masterat, se bucură de o bună reputație în societate, a fost doar un accident fapta pentru care a fost arestat și că nu sunt indicii că ar putea comite alte infracțiuni sau că prin punerea în libertate ar putea, influența negativ procesul de justiție.
In raport de gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului - petent, de limitele de pedeapsă stabilite de textele de lege incriminatoare și de pericolul public pe care acesta l-ar prezenta în cazul punerii în libertate, în cauză mai sunt de audiat martori, de identificat făptuitori, instanța apreciază că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă - art. 148 lit f Cod pr. penală, fiind și în interesul urmăririi penale cercetarea în stare de arest preventiv. Având în vedere amploarea grupului din care face parte inculpatul, acesta ar putea influența pe alți făptuitori față de cercetările care se efectuează în cauză.
Împrejurările invocate de inculpat și de apărătorul acestuia referitor la buna comportare a acestuia anterior comiterii faptelor pot constitui elemente de care instanța urmează să cont la eventuala individualizare a pedepsei, neputând fi apreciate drept motiv pentru admiterea prezentei cereri.
Față de aceste aspecte, în baza art.1601 și următoarele Cod pr. penală s-a respins ca nefondată, cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii a declarat recurs la pronunțare inculpatul.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a criticat hotărârea pentru nelegalitate constând în omisiunea primei instanțe de a analiza toate motivele care au fost invocate în scris și oral în susținerea cererii. Astfel, s-a susținut că în fața primei instanțe s-a invocat dreptul inculpatului la un proces echitabil, inclusiv la un tratament egal cu cel al atâtor persoane cercetate în cauză, dar prima instanță nu a analizat această susținere, după cum nu a analizat toate motivele din cererea scrisă.
S-a mai arătat că prima instanță s-a abătut de la obiectul judecății și a analizat temeiurile arestării, deși obiectul nu îl constituie verificarea legalității acestei măsuri.
O altă critică a vizat motivarea sumară a hotărârii, precizându-se că aceasta constituie o nemotivare, în sensul dispozițiilor art.3859pct.9 Cod pr.penală la toate acestea, s-a solicitat casarea încheierii, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea cererii.
Verificând încheierea pe baza lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și din oficiu Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art.1602al.1 Cod pr.penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cauză, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și cea prev.de art.7 al.1 din Legea 39/2003, care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani. Mențiunea din alineatul 2, potrivit căreia pedeapsa pentru faptele prevăzute la al.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat se referă la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, dar nu modifică limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea prev.de art.7 al.1 din Legea 39/2003.
În sprijinul acestei interpretări instanța aduce următoarele argumente:
În materia stabilirii pedepselor principale, codul penal român a adoptat sistemul pedepselor relativ determinate prin natura lor și prin limite speciale minime și maxime. La stabilirea acestor limite, legiuitorul are în vedere pericolul social generic, pericol ce se evaluează în funcție de importanța valorii sociale împotriva căreia se îndreaptă fiecare infracțiune, de periculozitatea generică a anumitor tipuri de infracțiuni, de frecvența acestora.
Tocmai ținând cont de aceste criterii, în cazul infracțiunii prev.de art.7 al.1 din Legea 39/2003 legiuitorul a stabilit limita maximă de 20 de ani.
Dacă ar fi înțeles să nu determine limita maximă, legiuitorul ar fi prevăzut că această infracțiune se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, așa cum a procedat în alte situații. Cu titlu de exemplu,Curtea menționează dispozițiile art.6 din Legea 78/2000, potrivit cărora infracțiunile ce intră sub incidența acestei legi se sancționează cu aceeași pedeapsă stabilită pentru infracțiunile de corupție prev.de Codul penal.
Din considerentele arătate, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a admis în principiu cererea de liberare provizorie, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.1602al.1 Cod pr.penală, dar acest aspect de nelegalitate nu poate fi înlăturat deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac. Nu vor mai fi însă analizate motivele de recurs privind îndeplinirea condițiilor de fond, deoarece nu sunt îndeplinite cele de formă, lipsindu-l astfel pe inculpat de vocația de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de cele ce preced, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat angajat.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi,19.03.2008, în prezența inculpatului.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ștefan Nimineț, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
- - - -
- -
GREFIER,
- -
red. Gh.
red.
tehnored. - ex.2
21/21.03.2007
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
