Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR 195
Ședința publică din data de 13 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Prahova.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații inculpații, fiul lui și, născut la 12.02.1977 și, fiul lui și, născut la 12.02.1977 ambii aflați în Arestul IPJ P împotriva încheierii de ședință din 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați și, ambii în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurenții inculpați și apoi având cuvântul solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
eprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Curtea, ia act de că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință din 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea cererii de liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că cererea este temeinică și legală și nu există mijloace de probă care să dovedească faptul că inculpații ar intenționa să săvârșească alte infracțiuni. Nu s-a administrat vreo probă din care să rezulte că s-ar încerca influențarea părților vătămate, nu există pericolul alterării probelor, întrucât s-au efectuat percheziții domiciliare și au fost ridicate obiectele susceptibile.
Consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 5 paragraful 3 CEDO, întrucât nu s-a făcut dovada unor împrejurări concrete care să justifice starea de arest preventiv a inculpaților și prelungirea fără temei dând naștere la dubii cu privire la caracterul justificat al arestării.
Solicită să fie avută în vedere: hotărârea din 26.06.2001 - Lijkov versus Bulgaria, hotărârea din 27.08.1992 - Tomasi versus Franța, hotărârea din 06.04.2000- Lubita versus Italia, hotărârea din 03.10.2006 - Mc Kay versus Marea Britanie.
Mai susține că pentru cei doi inculpați sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin 1-3 Cod procedură penală și potrivit art. 5 paragraful 3 din CEDO conferă dreptul inculpaților de a fi liberați sub control judiciar, care este tot un substitut al detenției preventive.
Subliniază faptul că orice garanție va fi cerută de către instanță, inculpații se vor conforma și că totodată liberarea provizorie sub control judiciar are și o eficiență economică și nu în ultimul rând că inculpații au în întreținere copii minori.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că împotriva inculpaților s-a dispus începerea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, fapte prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2003-2008 prin înșelăciune și acte de violență, au recrutat, transportat și cazat mai multe victime pe care le-au exploatat sexual pe teritoriul Spaniei și Elveției.
De asemenea, consideră încheierea de ședință din 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele și solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că împotriva sa s-au exercitat presiuni, că este nevinovat și solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, subliniază că este nevinovat, nu cunoaște martorii și nu va încerca influențarea acestora, iar declarațiile date împotriva sa sunt neîntemeiate.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 09.03.2009 a Tribunalului Prahova, în baza art.1608aalin.6 Cod proc. penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații, și, ambii aflați în Arestul IJP
Au fost obligați inculpații la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța încheierea respectivă, prima instanță a reținut următoarea situație:
Prin cererile adresate Tribunalului Prahova inculpații și, aflați în Arestul IJP P au solicitat ca prin încheierea ce se va pronunța să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererilor, inculpații au arătat că, nu există nici o probă care să dovedească faptul că intenționează să săvârșească alte infracțiuni, nu s-a administrat vreo probă din care să rezulte că s-a încercat influențarea părților vătămate, nu există pericolul alterării probelor întrucât au fost ridicate toate obiectele susceptibile de a fi probe cu ocazia perchezițiilor domiciliare.
S-a mai arătat că inculpații ar putea să realizeze venituri pentru a asigura un trai decent familiilor și copiilor, în cazul cercetării lor în stare de libertate, că fapta săvârșită de inculpați nu este o faptă chiar atât de gravă in raport cu alte fapte penale, că există suspiciuni cu privire la vinovăția acestora, că art.5 alin.3 și 4 din CEDO menționează că persoanele au dreptul la punere in libertate dacă se oferă garanții. Au mai arătat inculpații, că martorii au fost audiați, de asemenea a mai fost audiată o parte vătămată, s-a dispus efectuarea interceptărilor telefonice, s-au efectuat verificări la poliția de frontieră, a fost efectuată expertiză informatică, s-au ridicat inscrisuri, insă nu au fost găsit nimic asupra acestora, că o eventuală menținere in stare de arest ar crea dubii cu privire la obiectivitatea soluției.
În cauză s-a atașat dosarul de urmărire penală nr.84/D/P/2008 al -Biroul Teritorial Prahova.
Prin rezoluția nr. 84/D/P/2008 al IC.- Biroul Teritorial Prahova, la data de 04.02.2009 s-a dispus începerea urmaririi penale, față de inculpații, G, G, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, fapte prev.și ped. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în acea că în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2003-2008, prin înșelăciune și acte de violență, au recrutat, transportat și cazat mai multe victime, printre care a, și, pe care le-au exploatat sexual pe teritoriul Spaniei și Elveției.
Prin încheierea nr.2 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 06.02.2009 în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulata de T-Biroul Teritorial Prahova, în baza art.1491C.P.P. s-a dispus arestarea preventiva a inculpaților - și -, ambii aflați in prezent in Arestul P, pentru o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 06.02.2009 si pana la data de 06.03.2009 inclusiv și emiterea mandatelor de arestare preventiva.
La momentul luării măsurii arestării preventive Tribunalul Prahovaa apreciat că sunt îndeplinite conditiile prev.de disp.art. 148 lit. f C.P.P. respectiv s-au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social generic al infracțiunii de trafic de persoane rezultă din modul
extrem de sever prin care legiuitorul a înțeles să sancționeze aceste fapte în condițiile în care fenomenul a atins cote alarmante. În prezent foarte multe de persoane, în special femei și copii, sunt traficate în străinătate în scopul exploatării sub diferite forme, iar pe de altă parte împrejurarea că practic aceste persoane sunt tratate de cei care le recrutează, transportă și exploatează direct sau indirect ca "marfă" mărește pericolul social al faptei.
La aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică a fost avută
în vedere și încrederea societății civile în capacitatea de reacție a organelor judiciare, față de anumite stări de lucruri negative, ceea ce ar putea determina o temere colectivă că împotriva unor infracțiuni grave instituțiile în drept nu reacționează eficient. Mai mult lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol pentru desfășurarea ulterioară a procesului penal existând posibilitatea concretă că aceștia să influențeze victimele sau martorii pentru denaturarea realității, în condițiile în care urmărirea penală nu a fost finalizată, organele de cercetare aflându-se în continuarea cercetărilor, respectiv a identificării altor părți vătămate.
Potrivit art.160/2 alin.1 p liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față, tribunalul a constatat că față de inculpații și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 din textul sus menționat, infracțiunile reținute de organul de urmărire penală în sarcina acestora sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.
În ceea ce privește cerințele prev. de art. 160/2 alin.2 p tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate întrucât, în primul rând sunt cercetate în această cauză un număr mare de persoane, pentru unele dintre ele cercetările nefiind finalizate, iar în al doilea rând, multe din declarațiile celor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale fiind contradictorii, în prezent nefiind identificate toate victimele din prezenta cauză, existând astfel riscul ca prin lăsarea inculpaților în libertate să se zădărnicească aflarea adevărului.
In ceea ce privește temeinicia cererii formulate de către inculpați, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, sub aspectul modalității de săvârșire a faptelor, respectiv a pericolului social concret al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, de gravitatea unor astfel de fapte, precum și de temerea produsă societății civile in cazul in care inculpații ar fi lăsați in libertate, in condițiile in care urmărirea penală este in curs de desfășurare.
Circumstanțele personale invocate de cei doi inculpați, în sensul că sunt unicii întreținători ai familiilor lor, nu constituie motive de natură să ducă la concluzia că s-ar impune cercetarea lor la acest moment in stare de libertate, acestea fiind împrejurări circumstanțiale ale fiecăruia dintre ei care vor fi avute in vedere la momentul judecării pe fond a cauzei și in eventualitatea aplicării unei pedepse.
De asemenea, este de observat că la acest moment, cercetarea penală nu este finalizată, nu s-au administrat toate probatoriile, neschimbându-se intr-un termen atât de scurt considerentele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive. In același sens, se poate menționa că, in data de 26.02.2009 inculpații au formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune care a fost respinsă de către instanța de judecată, iar până la acest moment nu au intervenit elemente noi care să ducă la o concluzie contrară, perioada scursă de la judecarea precedentei cereri fiind deosebit de redusă, iar urmărirea penală continuă și la momentul de față.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri ambii inculpați și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând, în esență, că nu există dovezi care să acrediteze ideea că ar încerca să săvârșească infracțiuni. De asemenea nu există dovezi din care să rezulte că ar încerca influențarea părților vătămate și nici al alterării probelor deoarece s-au efectuat percheziții domiciliare și au fost ridicate obiectele susceptibile. Au mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin.1-3 Cod procedură penală și ale art.5 paragraful 3 din CEDO, astfel că au cerut casarea încheierii instanței inferioare și punerea lor în libertate supravegheată.
Curtea, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, după cum în mod cât se poate de pertinent a învederat și Tribunalul Prahova în conformitate cu dispozițiile art. 1602alin.2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar, la fel ca și cea pe cauțiune, nu se acordă în cazul în care, printre altele, există date din care rezultă că aceștia va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ca o paranteză, se va constata că pericolul social generic al infracțiunii de trafic de persoane, pentru care sunt cercetați inculpații, rezultă din modul extrem de sever prin care legiuitorul a înțeles să sancționeze aceste fapte în condițiile în care fenomenul a atins cote alarmante. În prezent foarte multe de persoane, în special femei și copii, sunt traficate în străinătate în scopul exploatării sub diferite forme, iar pe de altă parte împrejurarea că practic aceste persoane sunt tratate de cei care le recrutează, transportă și exploatează direct sau indirect ca "marfă" mărește pericolul social al faptei.
La aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică trebuie avut în vedere și încrederea societății civile în capacitatea de reacție a organelor judiciare, față de anumite stări de lucruri negative, ceea ce ar putea determina o temere colectivă că împotriva unor infracțiuni grave instituțiile în drept nu reacționează eficient. Mai mult lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol pentru desfășurarea ulterioară a procesului penal existând posibilitatea concretă că aceștia să influențeze victimele sau martorii pentru denaturarea realității.
Așa cum se poate observa, practic inculpații reiau la o distanță de numai trei zile, aceleași cereri în motive de liberare provizorie pe care le-au formulat și anterior, schimbând numai felul instituției pe care o invocă.
Pentru aceste considerente, Curtea este nevoită la rândul său, să reia aceleași argumente aduse anterior, prin decizia nr. 165 din 03.03.2009, dat fiind timpul scurs între cele două cereri este practic nesemnificativ.
În acest sens, se subliniază că, la cazul concret, nu se impune a se face apel la instituția prev. de art.1602Cod procedură penală în pofida, tuturor garanțiilor acordate de alin. 3 și 31ale art.1602Cod procedură penală, întrucât acestea nu pot împiedica, cele mai multe dintre acestea, decât la modul teoretic săvârșirea unor acțiuni de către inculpați ale căror urmări s-ar dovedi ulterior imposibil de reparat din punctul de vedere al efectuării cercetărilor penale.
În cazul concret, se constată că cei doi inculpați, pentru care într-adevăr operează deocamdată prezumția de nevinovăție, în pofida numeroaselor indicii mai mult decât temeinice din care să rezulte aproape exact modul în care au acționat cei doi inculpați în complicitate cu alți suspecți - prin promisiuni mincinoase de asigurare a unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, au recrutat tinere din România pe care, după ajungerea la destinație prin amenințări și violențe le-au obligat să practice prostituția în beneficiul lor - aceștia doi nu au recunoscut sub nici o formă faptele comise, mai mult decât atât, au declarat în permanență că nici măcar nu le-au cunoscut pe persoanele vătămate.
Ori, o asemenea atitudine abordată de cele două persoane cercetate, la care evident acestea au dreptul, la fel cum au dreptul și de a refuza orice declarație, este de natură să creeze serioase temeri rezonabile că odată puși în libertate, chiar și provizoriu, ar urma să desfășoare activități prin care ar perturba aflarea adevărului în cauză, în condițiile în care cercetările nu sunt finalizate pentru unele persoane vătămate.
S-ar putea face observație că, cu atât mai mult nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar din moment ce s-a respins liberarea provizorie pe cauțiune, având în vedere că respectiva cauțiune reprezintă o garanție suplimentară în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați cărora și în ipoteza măsurii prev. de art. 1604Cod procedură penală li se puteau aplica obligațiile prev. de art. 1602alin. 3 și 31Cod procedură penală.
Din nou, motivele invocate de inculpați în cererea lor de recurs cu privire la situația lor familială nu pot nicidecum prevala asupra derulării în mod corespunzător a anchetei penale în cauză, anchetă ce se află abia în faza de urmărire penală.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în temeiul art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, fiul lui și, născut la 12.02.1977 și -, fiul lui și, născut la 12.02.1977, ambii deținuți în Arestul împotriva încheierii din data de 09.03.2009 pronunțată de Tribunalului Prahova.
Obligă recurenții inculpați la câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 Martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
6 ex/16.03.2009
Red..
Tehnored. DC.
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
