Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 196

Ședința publică din data de 13 martie2009

PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran

JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu

JUDECĂTOR 3: Paul

Grefier -

*****

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Prahova.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații declarate de inculpații (fiul lui și al lui, născut la 18 1980), (fiul lui G și al lui, născut la 01 1974), (fiul lui și al lui, născut la 19 Ianuarie 1976), (fiul lui și al lui, născut la 25 Martie 1977), (fiul lui și al lui, născut la 22 August 1978), (fiul lui G și al lui, născut la 05 1986), (fiul lui și al lui, născut la 23 Iulie 1975), (fiul lui și al lui, născut la 18 Iunie 1986), (fiul lui și al lui, născut la 14 1982), (fiul lui și al lui A, născut la 17 1965) - toți aflați în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în temeiul disp. art. 300/1 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și în temeiul art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut această măsură în cursul judecății fondului.

În temeiul art. 139 Cod procedură penală au fost respinse cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați toți aflați în stare de arest preventiv: recurenții inculpați, -, ambii asistați de avocat ales - din cadrul Baroului D, recurenții inculpați -, ambii asistați de avocat S din cadrul Baroului P, asistat de avocat ales din cadrul Baroului D în substituire avocat din cadrul Baroului D, și, asistați de avocat ales din cadrul Baroului Dîmbovița, asistat de avocat ales din cadrul Baroului Dîmbovița, recurentul inculpat asistat de avocat ales din cadrul Baroului B și, asistat de avocat ales din cadrul Baroului

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței apărătorii aleși au luat legătura cu recurenții inculpați și având cuvântul au arătat că nu au cereri de formulat și au solicitat acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.

Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Avocat -, având cuvântul pentru recurenții și -, critică încheierea din Camera de Consiliu din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova arătând că deși în motivare se arată că din materialul probator nu rezultă în mod explicit că inculpații au încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea prăților vătămate, totuși s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii și s-a dispus menținerea acesteia în mod greșit.

Consideră că deși în cauză dosarul de urmărire penală este voluminos nu există probe și indicii concrete temeinice împotriva inculpaților, iar autorizațiile de ascultare a convorbirilor telefonice sunt ilegale și dosarul a fost creat artificial.

În opinia sa temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din Camera de Consiliu din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților și -.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, având cuvântul, critică încheierea din Camera de Consiliu din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind netemeinică și nelegală întrucât a fost menținută măsura arestării preventive și au fost respinse cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării formulate de inculpați, considerând că nu există temeiuri.

Susține în continuare că dosarul de violență nu are legătură cu inculpatul, că acesta și-a recunoscut fapta, că în mod greșit a fost ignorată poziția procesuală a acestuia și că dosarul de urmărire penală a fost finalizat

Arată că infracțiunea săvârșită de inculpat este una de prejudiciu și nu de pericol social, fapta este pedepsită cu închisoarea de al 6 luni la 5 ani, fiind îndeplinită una din condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, însă nu este îndeplinită și cea de a două condiție prevăzută de același text de lege, respectiv faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol.

Consideră că nu există pericolul ca inculpatul să influențeze buna desfășurare a procesului penal, arătând că în cauză nu există părți vătămate, nu au cum să fie influențate. Inculpatul s-a prezentat de bună-voie la DIICOT și nu există probe că ar fi încercat să se sustragă de la cercetare.

De asemenea, deși dosarul de urmărire este foarte voluminos, nu există probe împotriva inculpatului, nu rezultă materialitatea infracțiunii, iar transcrierile interceptările telefonice nu vizează activitatea infracțională a acestuia.

În opinia sa, inculpatului i-au făcut încălcate drepturile prev. de art. 8 din CEDO întrucât transcrierea interceptărilor nu vizează activitatea sa infracțională ci aspecte ale viații intime a acestuia.

Nu în ultimul rând să se rețină că dispozitivele reținute nu erau funcționale și că din actele depuse la dosar rezultă că acesta are o ocupație de bază care îi asigură mijloacele necesare existenței, deține o societate comercială și este o persoană cu o pregătire superioară.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din Camera de Consiliu din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului .

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.

Avocat S, având cuvântul pentru recurenții inculpați -, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă vinovăția inculpaților deși dosarul de urmărire penală este unul foarte voluminos.

Arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că inculpații și-au recunoscut faptele, nu există riscul influențării martorilor sau a mijloacelor de probă și inculpații nu prezintă există pericolul public concret.

În opinia sa consideră că în momentul de față nu sunt condițiile prev. de art. 155 Cod procedură penală, că temeiurile avute în vedere au existat dar s-au diminuat, iar altele noi nu au apărut.

În concluzie, solicită admiterea recursurilor, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din Camera de Consiliu din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că este netemeinică și nelegală întrucât sunt încălcate disp. art. 137 Cod procedură penală, care precizează că în afara menționării cazului de la art. 148 Cod procedură penală, în temeiul căreia se dispune menținerea măsurii arestării preventive, trebuie indicate și temeiurile concrete din care să rezulte existența acestuia.

Față de împrejurarea că menținerea măsurii arestării preventive s-a dispus în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală solicită să se constate că din încheierea atacată nu rezultă în niciun fel modalitatea și motivele pentru care lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, aprecierile tribunalului cu privire la acest aspect fiind de ordin general.

Consideră că numai criteriul referitor la pericolul social concret al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul nu constituie temeiul legal pentru menținerea măsurii arestării preventive, atâta timp cât nu se și dovedește că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Susține că motivarea tribunalului că menținerea stării de arest pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată nu poat fi primită, în condițiile în care, art. 136/1 Cod procedură penală, la care încheierea face referire, trebuie coroborat cu disp. art. 148 Cod procedură penală, care reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite pentru luarea măsurii arestării preventive.

Subliniază faptul că numai disp. art. 136/1 Cod procedură penală nu poate constitui temei pentru menținerea măsurii arestării preventive.

Din punctul său de vedere consideră că instanța de fond a confundat scopul general al măsurilor preventive, prev. de art. 136/1 Cod procedură penală, cu scopul special al măsurii arestării, care trebuie luat în raport de persoană și împrejurări.

Nu în ultimul rând apreciază că instanța trebuia să țină seama starea de sănătate a inculpatului, vârstă, antecedente penale și anumite împrejurări concrete ale cauzei.

Solicită ca instanța să constate că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, aspect reținut în rechizitoriu, că a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul aflării adevărului și că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Nu în ultimul rând solicită să fie avută în vedere și împrejurarea că este asociat și administratorul unei societăți comerciale și dispune de mijloace care să-i asigure existența.

În subsidiar, dacă se va trece peste susțineri, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați și, critică încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că este netemeinică și nelegală și că în mod greșit a fost menținută măsura arestării preventive a acestora vis a vis de o încercare de influențare a aflării adevărului atâta timp cât aceștia se află deținuți în aceeași celulă la locul de deținere.

Susține că la dosar nu sunt probe împotriva inculpaților, că aceștia nu prezintă pericol social pentru ordinea publică întrucât nu au antecedente penale, la perchezițiile efectuate nu s-au găsit echipamente sau date informatice care să-i incrimineze și de asemenea nici transcrierile convorbirilor telefonice depuse la dosar.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat și, apreciază că au fost încălcate dispozițiile prev. de art. 144 Cod procedură penală, că reținerea inculpaților s-a făcut în mod nelegal, că la dosar nu sunt părți vătămate, nu există martori și nu există pericolul influențării acestora, nu există probe că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

De asemenea, solicită să fie verificată de către instanță și autorizația de efectuare a perchezițiilor domiciliare,apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 100 Cod procedură penală.

Să fie avută în vedere împrejurarea că inculpatul, nu face parte dintr-un grup infracțional și nu are legătură cu infracțiunea de violență.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instigare la falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal, deținerea de echipamente în vederea falsificării de echipamente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal, șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal.

La primirea dosarului instanța de judecată sesizată cu judecarea inculpaților a efectuat verificarea măsurii arestării preventive potrivit disp. art. 300/1 Cod procedură penală și în temeiul art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală a dispus menținerea măsurii arestării preventive și totodată a dispus în temeiul art. 139 Cod procedură penală respingerea cererilor de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive.

Apreciază încheierea pronunțată ca fiind temeinică și legală și solicită menținerea acesteia.

Cu privire la transcrierea interceptărilor telefonice depuse la dosar, arată că pasajele ce constituie probe nu puteau fi scoase din context.

În ceea ce privește probele efectuate în cauză din ele reiese vinovăția inculpaților. Arată că la perchezițiile domiciliare s-au găsit bunuri și obiecte care țin de comerțul electronic.

Față de reținerea inculpaților, arată că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. De asemenea, față de infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, față de gravitatea faptelor comise, de modalitatea de comitere, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că are antecedente penală, că a fost condamnat și a executat pedeapsa, dar că nu am mai săvârșit vreo altă infracțiune. Susține că la dosar nu sunt probe împotriva sa și că nu face parte din niciun grup infracțional.

Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că nu face parte din niciun grup infracțional și că inculpatul este prietenul său. De asemenea, să fie avută în vedere împrejurarea că la perchezițiile efectuate nu s-au găsit echipamente destinate falsificării de carduri bancare.

Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște faptele săvârșite dar că nu face parte dintr-un grup infracțional.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște faptele săvârșite, că asupra sa s-au făcut presiuni, dar că nu face parte dintr-un grup infracțional. De asemenea, să fie avută în vedere împrejurarea că la perchezițiile efectuate nu s-au găsit echipamente destinate falsificării de carduri bancare.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și că nu face dintr-un grup infracțional și solicită judecarea în stare de libertate.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu cunoaște din grup decât o singură persoană și la percheziția efectuată nu s-au echipamente destinate falsificării de carduri bancare.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, consideră că împotriva sa nu sunt probe la dosar și subliniază faptul că nu face parte dintr-un grup infracțional.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, apreciază că nu prezintă pericol social și nu cunoaște motivele pentru care se află în stare de arest preventiv.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și lasă la aprecierea instanței.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față:

Prin încheierea din data de 11 martie 2009 Tribunalul Prahova în temeiul art.300/1 alin.1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și în temeiul art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut această măsură în cursul judecății fondului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în faza de urmărire penală, față de toți acești inculpați, dar față și de inculpatul -, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, reținându-se prev.art.136, art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală. Referitor la acest din urmă text de lege, s-a menționat că faptele pentru care sunt cercetați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a mai menționat că din materialul probator administrat până în prezent nu rezultă în mod explicit că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și.

În ceea ce îi privește pe inculpații, - și, trimiși în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de șantaj în dauna acestor părți vătămate, se arată că natura faptelor comise și gravitatea acestora, rezultă din modul în care inculpații au acționat, ceea ce determină luarea oricărei măsuri care să împiedice un eventual contact între cei trei, părțile vătămate și martori în scopul de a-i determina pe aceștia să denatureze adevărul. În acest scop, în momentul de față nu se impune punerea lor în libertate până când aceste părți vătămate și martorii vor fi audiați în legătură cu aceste fapte în fața instanței.

De asemenea, în ceea ce-i privește pe aceștia s-a mai arătat că menținerea măsurii arestării preventive se justifică și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal în faza de judecată, dar și pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată și eventual de la executarea pedepsei.

Aceleași considerente, menționează tribunalul, că justifică menținerea măsurii arestării preventive și față de inculpații -, -, și ce au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, art.24 alin.1 și 2, art.25, art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 privind comerțul electronic, chiar dacă urmărirea penală a fost terminată și se susține că nu ar mai exista motive care să creeze presupunerea că lăsarea în libertate a acestor inculpați ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la aceste persoane, s-a mai arătat că respectivele fapte penale sunt de natură a cauza prejudicii importante atât sistemului judiciar cât și persoanelor care sunt titulari ai unor conturi bancare ca urmare a accesării neautorizate a acestora, fără acordul titularului și retragerea unor sume de bani prin intermediul unor dispozitive confecționate în mod special din aparatele denumite "bancomaturi" puse la dispoziție de către unitățile bancare autorizate să funcționeze pe piață.

Astfel, se arată că aceste acțiuni nu pot fi permise și acceptate de colectivitatea din care fac parte, fapt pentru care se impune menținerea măsurii arestării preventive, cel puțin până la momentul în care vor fi audiați în cursul cercetării judecătorești pentru ca aceștia să fie privați de dreptul de a lua contact unul cu altul în scopul de a-și influența declarațiile.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs toți cei zece inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În genere, fiecare dintre aceștia au precizat că nu se fac vinovați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, și - au arătat că deși dosarul de urmărire penală este unul destul de voluminos, nu există probe și indicii concrete din care să rezulte comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, iar autorizațiile prin care le-au fost ascultate convorbirile telefonice au fost date în mod ilegal. De asemenea, s-a mai menționat că nu rezultă din probe că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate.

a susținut că nu este cercetat pentru infracțiuni comise cu violență, că și-a recunoscut fapta,motiv pentru care nu există pericol social concret dacă ar fi cercetat în stare de libertate.

Referitor la înregistrarea convorbirilor telefonice, acesta precizează că în dosar sunt redate unele convorbiri cu persoanele din familie, motiv pentru care consideră că a fost încălcat art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece acestea vizau viața sa intimă.

A mai arătat, de asemenea, că dispozitivele confecționate nu erau funcționabile.

Inculpații - și au precizat că și-au recunoscut faptele și nu există riscul influențării martorilor sau a mijloacelor de probă.

a menționat că nu rezultă din încheierea atacată motivele pentru care lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, aprecierile tribunalului fiind numai de ordin general.

A mai precizat inculpatul că nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele de urmărire penală, iar totodată este administratorul unei societăți comerciale.

și au precizat că din dosar nu rezultă care ar fi probele conform cărora ar prezenta un pericol social pentru ordinea publică, deoarece nu au antecedente penale, iar la perchezițiile efectuate nu s-au găsit echipamente sau date informatice care să-i incrimineze. În același sens, se menționează că sunt și transcrierile convorbirilor telefonice existente la dosar.

și au menționat, de asemenea că nu sunt probe din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, precum și că în ceea ce îi privește nu sunt părți vătămate sau martori pe care i-ar putea influența. De asemenea, au mai arătat că nu sunt cercetați pentru infracțiuni comise cu violență.

Examinând căile de atac formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dar și conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile inculpaților, - și sunt nefondate, iar ale celorlalți inculpați sunt fondate, astfel cum se va arăta în continuare:

În mod corect instanța de fond a reținut că cei trei inculpați exemplificați în paragraful anterior sunt cercetați și au fost trimiși în judecată și pentru infracțiuni comise cu violență, existând astfel posibilitatea ca aflați în stare de libertate să poată influența părțile vătămate și martorii audiați până în prezent în faza de urmărire penală privitor la aceste infracțiuni.

Totodată, cei trei fiind cercetați atât pentru aceste fapte dar și pentru cele de constituire a unui grup infracțional organizat, conduc la concluzia că temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ele subzistă în continuare, iar cercetarea în stare de libertate a acestora poate prezenta un pericol concret pentru acele persoane vătămate, dar și pentru societate în ansamblul ei.

Conform art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală în ceea îi privește pe acești trei inculpați punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea lor în judecată pentru comiterea unei infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 constituie Cod Penal temeiuri noi care coroborate cu cele deja existente impun menținerea arestării preventive a acestora.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluția tribunalului în ceea ce-i privește pe cei trei este perfect justificată.

Referitor însă la ceilalți șapte inculpați, Curtea apreciază că odată cu trimiterea lor în judecată pentru infracțiunile menționate la momentul arestării lor preventive, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri s-au modificat și nu mai impun cea mai aspră dintre măsurile preventive prevăzute de către Codul d e procedură penală.

Când a fost dispusă arestarea preventivă față de aceștia, s-au reținut ca temeiuri printre altele, art.148 alin.1 lit.b și f Cod procedură penală, respectiv că ar exista date că încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, dar și că ar exista probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Referitor la infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată au fost menționate în actul de sesizare al instanței în urma administrării de procuror și celelalte organe de urmărire penală, a proceselor verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, procese verbale de percheziție, rapoarte de constatare tehnico-științifice, fiind audiați numai doi martori și anume: - și - filele 155 și 162 dosar,.18, care în genere au menționat că "" ( ) ar conduce un grup infracțional organizat structurat pe o ierarhie piramidală, făcând referire printre altele și la numitul - dar și la frații și.

Așadar, este puțin plauzibil ca cei șapte inculpați ale căror recursuri sunt considerate fondate în parte să exercite presiuni asupra acestor doi martori, deoarece respectivele lor declarații nu-i privesc decât adiacent.

Pe parcursul urmăririi penale cu ocazia soluționării cererilor de prelungire a măsurilor arestării preventive s-a solicitat de către organele de urmărire penală această măsură, motivându-se că sunt necesare reaudierea inculpaților, identificarea unor părți vătămate din conturile cărora au fost extrase diverse sume de bani și întocmirea unor constatări tehnico-științifice.

Deoarece, urmărirea penală a fost încheiată odată cu întocmirea rechizitoriului și înregistrarea acestuia la Tribunalul Prahova, este cert că aceste probe nu mai pot fi influențate.

Totodată, din cuprinsul actului de sesizare nu se constată existența unor părți vătămate în ceea ce privește infracțiunile de comerț electronic ci numai pentru infracțiunile de șantaj pentru care au fost trimiși în judecată, - și.

De asemenea, consideră Curtea că în urma perchezițiilor efectuate, mijloacele materiale de probă ce au legătură cu cauza au fost reținute de către organele de urmărire penală, motiv pentru care nu ar mai putea fi distruse, alterate și puțin probabil sustrase.

Conform acestora, Curtea apreciază că temeiul prev.de art.148 lit.b Cod procedură penală, în ceea ce-i privește pe inculpații -, -, nu mai subzistă în prezent.

În discuție mai poate fi adusă doar teza a II-a a art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv existența probelor că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericolul social concret pentru ordinea publică.

Prin încheierea din 05 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului -, tatăl numiților - și, dispoziție considerată întemeiată de către procurorul din cadrul - Biroul Teritorial Ploiești, prin neexercitarea dreptului de recurs.

Această persoană împreună cu numiții și au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni de același gen ca cei șapte inculpați - mai sus amintiți, însă în stare de libertate, ceea ce evident denotă lipsă de echilibru din partea celor ce au dispus astfel prin neexercitarea recursului în cazul de mai sus sau nesolicitarea arestării preventive în cazul celorlalți doi.

În practica judiciară (decizia penală nr.472/1995 a Curții de Apel Constanța, publicată în Revista Dreptul nr.6/1996), (decizia penală nr.52/1998 a Curții de Apel București, publicată în " de practică judiciară pe anul 1998", p. 26) s-a menționat că terminarea urmăririi penale și întocmirea rechizitoriului poate constitui o modificare a temeiurilor inițiale avute în vedere la luarea uneia dintre măsurile preventive și eventual revocarea sau înlocuirea cu una mai blândă.

Aceasta este și opinia Curții de APEL PLOIEȘTI, conform căreia, nemaiexistând temeiul prev. de art.148 lit. b Cod procedură penală, teza a II-a a art.149 lit.f Cod procedură penală, privitoare la existența unor probe privind pericolul social concret al cercetării în libertate al celor șapte inculpați mai sus amintiți și-a diminuat mult din însemnătatea avută la momentul luării măsurii arestării preventive a acestora.

Diminuarea acestui pericol social concret este dată chiar și de faptul că deși pe parcursul urmăririi penale s-a adus în discuție existența unor persoane titulare de carduri bancare care ar fi fost prejudiciate, totuși acestea nu au fost identificate ca părți vătămate.

Este adevărat că față de inculpații și s-a reținut în rechizitoriu o stare de recidivă, însă această circumstanță personală nu mai este prevăzută de Codul d e procedură penală ca unul dintre cazurile ce se au în vedere la luarea măsurii preventive.

Astfel, în ceea ce îi privește pericolul social concret trebuie prevăzut în ansamblu și în mod egal cu ceilalți inculpați excepția făcând, - și, care așa cum s-a aminitit sunt trimiși în judecată și pentru comiterea unor infracțiuni cu violență,dar și reținându-se că sunt cei care i-au racolat pe ceilalți și au constituit acest presupus grup infracțional organizat.

Din aceste motive cei doi inculpați și nu trebuiesc analizați în ceea ce privește pericolul social față de cei ce au fost trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni dintre care unii chiar în stare de libertate datorită motivelor anterior amintite.

Conform art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "orice persoană arestată sau reținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c din acest articol, are dreptul de a fi eliberată în cursul procedurii".

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care menționează că "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală indiferent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă"(vezi cauza WEMHOFF c Germaniei din 27 iunie 1968, seria A nr.7), dar și cămotivele plauzibile de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune după o perioadă de timp nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate(cauza Elveției din 26 ianuarie 1993 seria A, nr.254 și cauza STASAITIS Lituania din 21 martie 2002, cerere 47679/99).

Și opinia Curții de Apel este că măsura arestării preventive nu poate fi folosită ca o anticipare a unei eventuale pedepse cu închisoarea.

Astfel, se poate concluziona că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, însă față de celelalte considerente cât și față de existența indiciilor menționate atât în încheierile anterioare de arestare și prelungire a acestei măsuri în rechizitoriu dar și în încheierea recurată că acești inculpați ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați în libertate, Curtea consideră că se impune luarea unei alte măsuri preventive, respectiv aceea de a nu părăsi țara.

Pentru cele de mai sus, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de inculpații -, -, în prezent toți aflați în Penitenciarul Mărgineni.

Se va casa în parte încheierea din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- și în consecință se va dispune revocarea măsurii arestării preventive luată față de aceștia prin încheierea din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- și punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 4/U/13.01.2009, nr.6/U/13.01.2009, nr. 2/U/13.01.2009, nr. 5/U/13.01.2009, nr. 3/U/13.01.2009, nr. 11/U/13.01.2009 și nr. 12/U/13.01.2009 dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Conform art. 145¹alin 1 Cod procedură penală, se va lua față de fiecare dintre cei de mai sus măsura obligării de a nu părăsi țara (România) fără încuviințarea instanței de judecată.

Pe durata acestei obligații inculpații urmează să respecte următoarele măsuri prev. de art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală:

-să se prezinte la organul de urmărire penală sau instanța de judecată ori de căte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție conform programului de supraveghere întocmit sau ori de cîte ori este chemat,

- să nu-și schimbe locuința fără încuviintarea organului judiciar care dispus măsura,

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În temeiul art. 145¹alin. 2.pr.pen. pe durata măsurii inculpatii sunt obligati să nu ia legătura între ei.

Se va atrage atenția inculpatilor că în caz de încălcare cu rea credință a vreuneia dintre obligațiile de mai sus, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Prezenta incheiere se va comunica organelor prevăzute la art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală.

De asemenea, pentru aceleași considerente mai sus evocate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților, - și, în prezent toți aflați în Penitenciarul Mărgineni.

Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 25.03.1977, domiciliat în, sat, nr. 14, CNP -, fiul lui și, născut la 22.08.1978, domiciliat în Târgoviște, str. - -, Bloc 29,. 18, CNP -, -, fiul lui și, născut la 18.06.1986, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, CNP -, fiul lui G și, născut la 05.09.1986, domiciliat în, str. -, Bloc 20,. A,. 1, județul D, CNP -, -, fiul lui și, născut la 14.12.1982, domiciliat în Târgoviște, B-dul -, Bloc 50 B,. 77, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la 18.12.1980, domiciliat O,-,. 107, județul B, CNP - și -, fiul lui și, născut la 17.11.1965, domiciliat în I,-, - 5,. C,. 4,. 20, județul I, CNP - în prezent toți aflați în Penitenciarul Mărgineni.

Casează în parte încheierea din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- și în consecință:

Dispune revocarea măsurii arestării preventive luată față de aceștia prin încheierea din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- și punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 4/U/13.01.2009, nr.6/U/13.01.2009, nr. 2/U/13.01.2009, nr. 5/U/13.01.2009, nr. 3/U/13.01.2009, nr. 11/U/13.01.2009 și nr. 12/U/13.01.2009 dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Conform art. 145¹alin 1 Cod procedură penală se va lua față de fiecare dintre cei de mai sus măsura obligării de a nu părăsi țara (România) fără încuviințarea instanței de judecată.

Pe durata acestei obligații inculpații urmează să respecte următoarele măsuri prev. de art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală:

-să se prezinte la organul de urmărire penală sau instanța de judecată ori de căte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție conform programului de supraveghere întocmit sau ori de cîte ori este chemat,

- să nu-și schimbe locuința fără încuviintarea organului judiciar care dispus măsura,

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În temeiul art. 145¹alin. 2.pr.pen. pe durata măsurii inculpatii sunt obligati să nu ia legătura între ei.

Atrage atenția inculpatilor că în caz de încălcare cu rea credință a vreuneia dintre obligațiile de mai sus, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Prezenta incheiere se va comunica organelor prevăzute la art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală.

Respinse ca nefondate recursurile inculpaților, fiul lui G și, născut la 01.12.1974, fiul lui și, născut la 19.01.1976 și, fiul lui și, născut la 23.07.1975, în prezent toți aflați în Penitenciarul Mărgineni.

Obligă inculpații, - și la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 martie 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - - - -

Grefier,

6 ex/16.03.2009

Red.

Tehnored.

f- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

Președinte:Mihai Viorel Tudoran
Judecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul

#Judecator Mihai Viorel Tudoran

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Ploiesti