Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 218/R-MF
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Ședința publică din 30 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 05.07.1973 în Rm.V, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP--, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.29/F din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Se procedează la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr. 1294/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că inculpatul a avut o poziție sinceră, iar partea vătămată a declarat că nu îl cunoaște și nu i-a sustras nici un fel de bun. Apreciază că nu mai subzistă starea de arest pentru inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că partea vătămată a fost audiată și a declarat că nu-l cunoaște. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea nr.29/F din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a respins cererea de liberare sub control judiciar a inculpatului (născut la data de 5 iulie 1973, domiciliat în comuna, județul V, -), deținut în Penitenciarul Colibași.
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, printre altele și infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, în sensul că a aderat la un grup de crimă organizată condus de coinculpatul, fiind unul din membrii marcanți ai grupului. Tot astfel, a reținut prima instanță, că nu se impune liberarea sub control judiciar, deoarece s-ar zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea pe care o are inculpatul de influențare a celorlalte părți și a martorilor.
Impotriva hotărârii a formulat recurs inculpatul, susținând că sunt temeiuri care să justifice punerea în libertate sub control judiciar, întrucât a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal.
Examinând hotărârea recurată, în raport de critica formulată precum și din oficiu, și de dispozițiile prevăzute de art.385/5 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Deși motivată sumar soluția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod pr.penală, pentru a se dispune o asemenea măsură.
Sub acest aspect, se constată că potrivit art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, care constituie sediul materiei instituției respective, "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
In cauză, există date din care rezultă că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, ceea ce ar avea influențe negative asupra scopului procesului penal prevăzut de art.1 Cod pr.penală, potrivit căruia un atare scop îl constituie constatarea la timp și în mod concret a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Instituția liberării provizorie sub control judiciar, deși își are alte temeiuri decât luarea măsurii arestării preventive, totuși aceste temeiuri nu pot fi disociate de cele ale arestării, deoarece atât timp cât lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, o atare liberare, chiar și sub control judiciar, nu se impune.
Intr-adevăr, pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Prin urmare, existența pericolului public poate deriva, printre altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiunii, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Ca atare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date referitoare la persoana inculpatului, ci și cele referitoare la faptă, astfel că, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Aceste considerente coroborate cu cele referitoare la existența unor date privind încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, sunt temeiuri suficiente pentru a aprecia că nu se impune liberarea sub control judiciar a inculpatului, astfel cum, în mod corect, a procedat prima instanță.
Examinându-se și din oficiu hotărârea recurată, nu au fost constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale acesteia, urmând a se respinge recursul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 iulie 1973 în Râmnicu V, domiciliată în comuna, sat, județul V, -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.29/F din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, dr.-,
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
9 aprilie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
