Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 217/
Ședința publică din 30 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
-Biroul Teritorial Argeș -
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 26.11.1963 în Rm.V, județul V, domiciliată în comuna, sat, județul V, CNP--, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta inculpată, în stare de arest și asistată de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentei să ia legătura cu aceasta în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentei arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul DNA arată că pe rolul instanței se află și dosarul nr- care vizează aceeași încheiere din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și solicită conexarea acestuia cu dosarul de față.
Curtea respinge cererea formulată de reprezentantul DNA privind conexarea dosarelor și constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenta inculpată, apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acesteia și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Invocă dispozițiile art.136 alin.2 Cod de procedură penală. De asemenea, arată că temeiul arestării preventive a fost art.148 lit.b și lit.f Cod de procedură penală, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, însă acest temei a dispărut, probatoriul fiind în mare parte administrat. Susține că odată trimisă în judecată rezoluția infracțională a fost întreruptă, astfel că nu se mai poate aprecia că lăsată în libertate inculpata ar săvârși alte infracțiuni. Faptul că inculpata și-a rezervat dreptul de a tăcea nu înseamnă că aceasta nu vrea să recunoască. Consideră că pentru inculpată se conturează săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei.
Reprezentantul DNA având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind legală și temeinică.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului. Precizează că soțul său a suferit două operații și are nevoie de îngrijire.
CURTEA
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlcea n baza art.3002rap. la art.160 alin.1 și 3 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatelor:
- fiica lui și, născută la data de 16.07.1954, în comuna, jud.V, CNP -, domiciliată în Rm.V,-, -.9,.B,.12, jud.V, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.A;
- fiica lui și, născută la data de 26.11, 1963, în Rm.V, CNP -, - secretară în cadrul V - Serviciul Poliției Rutiere, domiciliată în comuna, sat, jud.V, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.
În baza art.139 Cod de procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 09.10.1966, în comuna, jud.V, CNP -, domiciliată în Rm.V,-, -.32,.A,.10, jud.V, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.A, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Râmnicu
În baza art.145 alin.11și alin.22lit.c Cod de procedură penală, a impus inculpatei să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și.
A atras atenția inculpatei că în cazul încălcării obligațiilor, măsura obligării de nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
A dispus punerea de îndată în libertate inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. încheierea din 11.02.2009, în urma verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a celor trei inculpate, s-a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatelor nu au încetat, subzistând și impunând privarea de libertate.
Multitudinea actelor materiale de comiterea cărora sunt învinuite cele două inculpate, relevă o obișnuință, un mod de viață, față de care societatea trebuie protejată, sentimentul de neîncredere în justiție, generat de frecvența ridicată și prezența în întreaga societate a actelor de corupție trebuind înlăturat prin intervenția rapidă și fermă a organelor judiciare,numai prin astfel de măsuri sentimentul de securitate ce trebuie să guverneze relațiile și raporturile sociale putând fi menținut și înlăturat pericolul pentru ordinea publică creat prin lăsarea în stare de libertate a celor ce săvârșesc acte de corupție, cu atât mai mult cu cât aceștia, prin locul de muncă, reprezintă în ochii opiniei publice, instituții ale statului menite să lupte împotriva corupției și să protejeze interesele cetățenilor.
Susținerea inculpatei, efectuată prin apărător, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate se impune revocarea arestării preventive, nu este întemeiată, temeiurile inițiale neîncetând și nemodificându-se, ceea ce impune în continuare privarea de libertate, art.160 al.3 pr.pen. implicând ca și condiție a menținerii arestării preventive alternativ existența temeiurilor care au determinat arestarea sau, în absența acestora, existența unor temeiuri noi care să justifice această măsură, nefiind necesară existența cumulativă a acestor condiții, respectiv să existe concomitent și temeiuri noi care să justifice arestarea preventivă.
Invocarea faptului că față de stadiul avansat al cercetării judecătorești, inculpata nu mai poate influența probele,nu are relevanță în cauză,măsura arestării inculpatei nefiind luată în temeiul art.148 lit.b pr.pen.
Faptul că inculpata a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor și are probleme de sănătate sunt aspecte avute în vedere de instanța de judecată și anterior, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, a menținerii acesteia și a verificării legalității și temeiniciei acesteia în cursul judecății, nefiind elemente care să conducă la concluzia schimbării sau încetării existenței temeiurilor ce au determinat arestarea.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatelor nu au încetat, subzistă și în prezent și impun privarea de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal,pericolul concret pentru ordinea publică existând în continuare și nefiind redus prin trecerea timpului, scăzut ca durată.
În ceea ce privește pe inculpata, tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea nr.74/CC/08.10.2008, pronunțată de către Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în temeiul art.1491pr.pen. rap.la art.148 lit.b pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se că aceasta, în mai multe rânduri, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, influențându-i pe cumpărătorii de influență, și în sensul schimbării declarațiilor date inițial, iar prin încheierea nr.56 din 21.10.2008, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în baza art.3001alin. 3 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, ca și a celorlalte două inculpate trimise în judecată în stare de arest preventiv - și, cercetate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.257 al.1 pen.rap.la art.5 al.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, art.257 al.1 pen. rap.la art.5 al.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. ambele cu aplic. art.33 lit.a pen. reținându-se în ceea ce o privește pe inculpata, că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare această măsură.
La termenul de judecată din data de 12.02.2009, inculpații, și au arătat că nu doresc să dea alte declarații în fața instanței, menținând declarațiile date anterior, în cursul urmăririi penale.
Totodată, inculpata a revenit asupra declarațiilor date anterior și a recunoscut participarea la săvârșirea infracțiunii pentru comiterea căreia a fost trimisă în judecată.
Având în vedere aceste aspecte, este evident că singurul temei care a condus la arestarea preventivă a acesteia s-a schimbat și în consecință, având în vedere că inculpații cumpărători de influență și-au menținut declarațiile date anterior, riscul ca aceștia să fie influențați de inculpată a scăzut simțitor, cu atât mai mult cu cât aceasta a recunoscut participarea sa.
Chiar și în condițiile în care pe viitor aceasta ar încerca să-i influențeze pe respectivii inculpați, în sensul schimbării declarațiilor, dat fiind stadiul procesual, după luarea declarațiilor inculpaților, o eventuală schimbare a declarațiilor va fi analizată și prin prisma celor anterioare.
În consecință, chiar dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și menținerii acesteia subzistă, acestea nu mai impun și nu mai justifică arestarea preventivă a inculpatei, garanția bunei desfășurări a procesului penal fiind realizată și prin înlocuirea acestei măsuri preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, tribunalul apreciind că prin garanțiile oferite de respectarea obligațiilor impuse de această instituție nu se afectează buna desfășurare a procesului penal, având în vedere și faptul că probele administrate în favoarea acuzării inculpatei nu se limitează numai la declarațiile cumpărătorilor de influență și că faptele săvârșite de către inculpată au un grad de pericol social mai redus, ea participând numai în calitate de complice la săvârșirea infracțiunilor pentru comiterea cărora s-a dispus trimiterea sa în judecată alături de celelalte două inculpate arestate preventiv în calitate de autor, numărul actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunii, efectuate de către inculpată, fiind redus și relevând un caracter doar ocazional al activității infracționale a acesteia, iar prin actul de sesizare a instanței nereținându-se că inculpata ar fi obținut vreun folos material ca urmare a săvârșirii faptelor penale.
Este evident deci că realizarea scopului penal nu este condiționat în speță de menținerea arestării preventive a inculpatei, acesta putând fi realizat și prin înlocuirea acestei măsuri preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, obligațiile impuse în sarcina inculpatei prin textul de lege ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar asigurând garanții suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal și realizarea scopului acestuia.
În recursul declarat împotriva încheierii primei instanțe de au fost aduse critici sub aspectul netemeiniciei soluției, deoarece în opinia sa nu mai există nici un motiv care să conducă la menținerea arestării preventive în ceea ce o privește și nici nu au apărut temeiuri noi în acest sens.
În opinia apărării nu există riscul comiterii unor noi fapte penale de către inculpată, iar împrejurarea că aceasta nu a oferit o declarație organelor judiciare, reprezintă doar exercițiul dreptului său la tăcere.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatei.
În acest sens, curtea reține că la data de 26.09.2008, prin încheierea nr.69/CC pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Argeșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatelor și pentru 29 de zile, în temeiul art.148 alin.1 lit.b și f Cod procedură penală.
I se impută inculpatei comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, incriminată prin dispozițiile art.257 Cod penal, rap.la art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.71 alin.2 în legătură cu 5 acte materiale de pretindere și primirea unor sume de bani de la diferite persoane, lăsând să se creadă că are influență pe lângă lucrători de poliție din cadrul Poliției Rutiere V pentru obținerea frauduloasă a permiselor de conducere, valoarea totală a sumelor de bani pretinse și primite fiind de circa 5600 euro și 14.000.000 lei vechi, plus bunuri alimentare.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării fiind menținută sistematic de către instanțe.
Conform art.300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând conform art.160/b Cod procedură penală, respectiv dacă temeiurile ce au determinat arestarea impun continuarea privării de libertate, ori dacă există temeiuri noi care justifică această măsură, instanța dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
Este vorba în cauză despre o faptă de corupție realizată prin succesiunea activității materiale specifică infracțiunii de trafic de influență în îndeplinirea aceleiași hotărâri infracționale în participație și cu alte persoane, respectiv și.
Inculpata avea calitatea de secretar în cadrul IPJ V - Serviciul Poliției Rutiere, pretinzând și primind diferite sume de bani pentru a facilita obținerea frauduloasă a permiselor de conducere auto, îndeletnicire pentru care sunt cercetate în județul A în stare de arest preventiv 21 de persoane, majoritatea lucrători de poliție.
Acest tablou care nu reușește nici pe departe să evidențieze amploarea fenomenului corupției cu care se confruntă societatea în momentul de față, este încă în actualitatea opiniei publice și reprezintă în continuare principala sursă care alimentează indignarea și disprețul oamenilor în raport cu faptele în sine.
Ceea ce determină în mod substanțial aprecierea stării de pericol se leagă indisolubil de consecințele faptelor, de impactul lor cu societatea, cât și de conduita și persoana făptuitorului.
Chiar dacă nu se vrea în acest mod a fi percepută, corupția a devenit un fenomen infracțional care tinde să cuprindă marea majoritate a instituțiilor publice antrenând grave dezechilibre în viața economică și socială.
În acest context, pericolul pentru ordinea publică nu trebuie înțeles că se referă la atitudinea inculpatului care ar trebui să provoace groază în cadrul mai larg al opiniei publice, ci se referă așa cum s-a arătat la încălcarea sistematică și flagrantă a ordinii de drept, împrejurare ce determină necesitatea unei măsuri ferme cum este arestarea preventivă.
Atunci când într-un anumit domeniu infracționalitatea tinde să depășească controlul, organele statului au obligația să manifeste măsuri energice care prin consecințele lor să estompeze asemenea manifestări antisociale.
Art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO legitimează arestarea unei persoane atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Probele administrate în cauză până în acest moment identifică din plin asemenea elemente și așa cum s-a arătat, în opinia curții, temeiurile inițiale ce privesc arestarea inculpatei, justifică și pentru viitor detenția sa, cum a fost apreciat de altfel și de către prima instanță.
Pentru aceleași motive, curtea este de părere că alternativa unei alte măsuri de prevenție, nu servește în acest moment scopului procesului penal, fiind prin urmare inoportună.
Având în vedere considerente de mai sus, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul inculpatei, obligând-o pe aceasta potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 26.11.1963 în Rm.V, județul V, domiciliată în comuna, sat, județul V, CNP--, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
15.04.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
