Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 218/R/2009
Ședința publică din data de 9 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.145/2 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.257 penal, rap.la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal; complicitate la luare de mită în formă continuată prev.de art.26 penal rap.la art.254 penal, coroborat cu art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Apărătorul inculpatului arată că dosarul de urmărire penală are numărul 58/P/2008 iar urmărirea penală în ceea ce-l privește pe inculpat a început în data de 16 martie 2009, ceea ce înseamnă că actele premergătoare efectuate datează cu data de 28 ianuarie 2009, ceea ce impune a se pune în discuție existența unor acte ce nu sunt incluse în dosarul 58/P/2008. Dacă la acest dosar există proces verbal prin care DNA Caf ost sesizată cu o convorbire telefonică datată din 15 noiembrie 2008, duce la concluzia că dosarul este incomplet. Astfel, solicită a se cere DNA să prezinte toate actele ce țin de dosar pentru că în caz contrar este vorba de inegalitatea armelor și un proces inechitabil. În dosar există dovada că în data de 29 ianuarie 2009 fost sesizată DNA iar dosarul nu cuprinde date efectuate până la acel moment.
Reprezentantul Parchetului apreciază că excepția invocată nu poate fi reținută atâta timp cât sesizarea instanței s-a făcut odată cu recursul declarat de inculpat. Din punct de vedere al condițiilor impuse de lege, dosarul cuprinde toate datele însă dacă se apreciază că dosarul este incomplet, se impune amânarea cauzei.
Instanța, deliberând, respinge cererea cu privire la excepția nelegalei sesizări a instanței, în acest moment procesual fiind inoportună. Referitor la cererea privind comunicarea tuturor actelor dosarului de urmărire penală, consideră că, raportat la adresa DNA de înaintare a dosarului spre instanță, s-a emis tot dosarul.
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs și că-și menține declarațiile date până în prezent.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului arată că a solicitat punerea de îndată în libertate a inculpatului, recursul acestuia vizând art.160/2 pr.pen. respectiv soluționarea pe fond a cererii. Instanța de fond a considerat că în principiu, sunt îndeplinite condițiile impuse de lege. Solicită a se constata că în acest moment este justificată legalitatea și temeinicia acestei cereri. Instanța de fond trebuia să analizeze dacă inculpatul se regăsește în disp.art.160/2 alin.2 pr.pen. considerând că în cauză sunt îndeplinite aceste condiții iar din probele administrate până în acest moment și raportat la persoana inculpatului nu există date din care instanța ar putea trage concluzia că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime în măsura în care inculpatul ar fi pus în libertate. În acest moment, apreciază că se poate reanaliza pericolul social pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul dacă ar fi cercetat în libertate, la dosar neexistând probe și indicii temeinice că inculpatul ar putea influența negativ și nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Mai mult, inculpatul va respecta condițiile impuse de cererea de liberare sub control judiciar. Apreciind că sunt întrunite condițiile prev.de art.160/2 pr.pen. solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului apreciind că instanța de fond a statuat obiectiv asupra elementelor de fapt și de drept, constatând că în principiu condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite dar a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, existând în continuare pericol pentru ordinea publică. Activitatea infracțională desfășurată de inculpat prezintă un grad de pericol foarte mare, fiind vorba de fapte grave. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând admiterea recursului cu consecința liberării sub control judiciar obligându-se să respecte toate condițiile impuse de instanță. Solicită a se ține seama de situația lui familială, respectiv că are două fete și are o firmă care se va distruge iar angajații săi vor avea de suferit.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.14 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 1608aal.6 Cod Procedură Penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui și, la data de 12.05.1953, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ
În baza art. 192 al.2 Cod Procedură Penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 31.03.2009, inculpatul, a solicitat instanței de judecată liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că a fost arestat preventiv de către Tribunalul Cluj la data de 18.03.2009, prin Încheierea Penală nr.25/C/2009, pentru o durată de 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 254.pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 pen și art. 33 lit. a pen. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada octombrie 2008 - martie 2009 inculpatul în calitate de administrator al școlii de șoferi AUTO întocmea dosare de participare la examenul pentru obținerea permisului de conducere fără ca respectivii candidați să frecventeze cursurile teoretice și practice iar ulterior le facilita acestora obținerea permiselor de conducere în schimbul unor sume de bani, parte din aceste sume fiind remise angajaților Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor respectiv inculpatei și învinuiților, și. Sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602Cod Procedură Penală, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt mai mici de 18 ani închisoare, și nu există în cauză nici o dată concretă în sensul celor amintite de art. 1602al.2 Cod Procedură Penală. Inculpatul cunoaște care sunt cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar. Și în practica s-a consacrat necesitatea punerii în libertate a celui prevenit cu subordonarea unor garanții care să asigure prezența la audiere a acestuia,în acest sens existând hotărârea Kalai contra Turciei.
Din actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea Penală nr.25/C/10.03.2009 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Încheierea Penală nr.36/R/27.03.2009 a Curții de Apel Cluj, în baza prev. art.1491pr.pen s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 martie 2009 și până la data de 15 aprilie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 254.pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 pen și art. 33 lit. a pen.
Alături de inculpat, au mai fost arestați preventiv și inculpații și, cercetați pentru fapte similare, la Legea 78/2000 privind prevenirea și sancționarea unor fapte de corupție.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada octombrie 2008 - martie 2009 inculpatul în calitate de administrator al școlii de șoferi AUTO întocmea dosare de participare la examenul pentru obținerea permisului de conducere fără ca respectivii candidați să frecventeze cursurile teoretice și practice iar ulterior le facilita acestora obținerea permiselor de conducere în schimbul unor sume de bani, parte din aceste sume fiind remise angajaților Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor respectiv inculpatei și învinuiților, și.
De asemenea, s- mai reținut că înainte de intrarea în sala de examen candidații erau echipați cu dispozitive miniaturale de comunicare telefonică de tip hands free, în general de către inculpatul, telefonul utilizat fiind disimulat sub haine și conectat cu un alt telefon. În timpul examenului, candidatul introdus în sala de examen de către învinuita, întotdeauna singur, citea întrebările cu voce tare iar persoana de la capătul firului, de obicei învinuitul, îi dicta răspunsurile corecte.
Sumele de bani pretinse de către învinuitul erau cuprinse între 2000 și 3200 euro.
Atfel, s- mai reținut că în modalitatea arătată mai sus, în repetate rânduri, inculpatul pretins și primit aprox. 10.000 Euro de la numiții, și investigatorii sub acoperire și pentru ca prin influeța de care se bucură asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, să le înlesnească obținerea permiselor de conducere. Parte din sumele de bani remise de sus- numiți inculpatului, aprox. 4900-5600 euro, fost primită de către inculpata pentru permite accesul candidaților în sala de examen, singuri și echipați cu echipamentul de comunicare telefonică de tiphands free.
asupra condițiilor de admisibilitate și temeinicie impuse în această procedură,constatăm că, deși o primă condiție de legalitate este îndeplinită în această cauză, și anume cea a limitelor maxime de pedeapsă pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul, apreciem că cererea formulată de către inculpat nu este întemeiată, pentru considerentele pe care le vom arăta mai jos.
Astfel, există la dosar date din care reiese necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. În acest sens sunt declarațiile denunțătorului, care a declarat că inculpatul i-a cerut să-i găsească și alte peroane dornice de a obține permis de conducere fără să urmeze cursurile teoretice și practice. Pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, în cauza de mai sus, urmărirea penală nu a fost finalizată, ancheta penală continuând față de învinuiții, și, fiind posibilă punerea în mișcare a acțiunii penale și față de aceștia și chiar sesizarea instanței competente cu propunere de luare a măsurii arestării preventive.
Deci este în interesul întregii urmăriri penale ca ancheta să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest. Apreciem că în această fază procesuală nu este suficientă și în interesul bunei desfășurări a anchetei, numai subordonarea unor garanții de prezentare a inculpatului la audiere, punerea acestuia în libertate. Față de relațiile vechi de amiciție existente între inculpatul și învinuitul, este posibilă chiar încercarea de zădărnicire a aflării adevărului.
În sensul neîndeplinirii condițiilor de temeinicie pentru admiterea cererii, este și argumentul pericolului pentru ordinea publică determinat de cercetarea inculpatului în stare de libertate, pericol ce rezidă în împrejurările concrete ale cauzei, în modul de operare al inculpatului, care s-a integrat într-o autentică rețea de "fabricanți de permise", așa cum bine au sesizat mijloacele de comunicare în masă.
Împotriva încheierii menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
În motivarea recursului, a arătat că este justificată legalitatea și temeinicia cererii sale de a fi liberat provizoriu deoarece nu există date din care instanța ar putea trage concluzia că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime dacă inculpatul ar fi pus în libertate.
A precizat că în acest moment se poate reanaliza pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi cercetat în stare de libertate, deoarece la dosar nu există indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
In mod temeinic prima instanță a reținut că prin încheierea nr.25 din 10.03.2009 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului cercetat pentru infracțiunile de trafic de influență prev.de art.257 pen. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și complicitate la infracțiunea de luare de mită prev.de art.26 pen. rap.la art.254 pen. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen.
S-a reținut că faptele constau în aceea că între octombrie 2008 - martie 2009, inculpatul recurent în calitate de administrator al școlii de șoferi Auto întocmea dosare de participare la examenul pentru permisul de conducere fără ca unii cursanți să frecventeze cursurile și le facilita obținerea permiselor de conducere contra unor sume de bani din care o parte erau remise angajațiilor serviciului permise de conducere, respectiv inculpatei și învinuiților, și Vaici, pretinzând și primind în total aproximativ 10.000 Euro.
Justificat a apreciat prima instanță, judecând cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acesteia, însă cererea nu este întemeiată deoarece din declarația martorului rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni. Intr-adevăr, inculpatul i-a cerut martorului să-i găsească și alte persoane interesate să obțină permisul de conducere fără să urmeze cursurile teoretice și practice.
De asemenea, în mod întemeiat prima instanță a apreciat că datorită relațiilor vechi de prietenie dintre inculpat și învinuitul Vaici, menționat anterior, există riscul încercării zădărnicirii aflării adevărului.
In acest context, Curtea apreciază că cererea de liberare provizorie trebuie analizată în mod independent de gradul de pericol social pe care l-ar presupune lăsarea în libertate a inculpatului, condiție premisă ce se presupune că subzistă în momentul formulării cererii de liberare provizorie, deoarece altfel s-ar impune revocarea arestării preventive, astfel că, strict legat de motivele invederate de prima instanță, cererea recurentului nu este întemeiată.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, aflat în Arestul IPJ C, împotriva încheierii penale nr.145 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.VC/MR
14.04.09/3 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Valentin
