Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 216/R/2009
Ședința publică din data de 9 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr.97 din 24 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului nr.969/II/2/2008 pronunțată în dosar nr.103/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul ales al intimatului, av. în substituirea av., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind petenta prin reprezentant și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Astfel, apreciază că în mod corect procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului. Din probele administrate reiese că societatea la care învinuitul este administrator a achiziționat încă din anul 2006 licențe, fapt dovedit prin contractele de vânzare cumpărare. Din declarațiile persoanelor audiate în cauză reiese faptul că un număr de patru calculatoare erau folosite de către angajații societății iar programele despre care se face vorbire au fost instalate de către acei angajați fără cunoștința învinuitului. În urma acestor verificări învinuitul a achiziționat toate aceste programe pentru care nu exista licență. Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și în consecință s-a dispus o sancțiune administrativă. Pe latură civilă, apreciază că despăgubirile solicitate nu au fost justificate și dovedite cu nici un mijloc de probă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința penală nr.97 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Maramureșs -a respins plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței nr. 969/II/2/2008 pronunțată în. nr. 103/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, care a fost menținută.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr.penală petenta a fost obligată la 40 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus, petenta, având sediul înregistrat în, cu sediul ales în B-. 4. 23 sector 1, prin reprezentant, a solicitat desființarea ordonanței nr. 969/II/2/2008 din dosarul nr. 103/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la sediul SC SA din B M-, cu ocazia controlului efectuat de către IPJ M - Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-a constatat existența unui număr de 26 calculatoare utilizate în scopul realizării obiectului de activitate al societății. Pe o parte din aceste calculatoare au fost identificate instalate în mod ilegat 9 copii ale programului 2005, aparținând petentei.
Această faptă constituie infracțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a unor programe de calculator, faptă prevăzută de art. 1399din Legea 8/1996 privind Drepturile de autor și drepturile conexe, modificată.
Petenta s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva SC SA cu suma de 36.025 euro, reprezentând daune produse prin săvârșirea infracțiunii.
Prin ordonanța din 10.11.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului iar împotriva acestei ordonanțe, petenta a formulat plângere la data de 17.11.2008, plângere respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Petenta susține că infracțiunea de reproducere neautorizată pe sistemele de calculator a programelor pentru calculator se poate săvârși în oricare din următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afirșare ori transmitere în rețea internă. Învinuitul, în calitate de administrator al SC SA, a săvârșit fapta în mai multe modalități (instalare, stocare, rulare și executare) deși era suficientă doar una. Fapta s-a săvârșit prin reproducerea neautorizată a programului pentru calculator pe un număr M de sisteme de calcul, prejudiciul cauzat petentei fiind important - peste 35.000 euro, considerând că aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat. Petenta susține de asemenea că realizarea profitului societății se întemeiată pe săvârșirea unei fapte ilicite penale. Mai mult, SC SA este implicată într-un program educațional pentru studenți, acest program desfășurându-se cu ajutorul acestor programe reproduse în mod neautorizat, fapt ce indică un pericol social ridicat, promovând în rândul studenților o conduită ilicită și lipsă de respect pentru proprietatea intelectuală. Nu se poate reține astfel că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Petenta susține de asemenea că învinuitul a încercat eschivarea de la asumarea răspunderii pentru infracțiunea constatată afirmând că 4 dintre calculatoarele cu software nelicențiat aparțin Universității de Nord, fapt neconfirmat de probele administrate iar restul programelor nelicențiate au fost instalate de angajați fără acordul învinuitului. O astfel de atitudine consideră că nu poate fi reținută ca și circumstanță atenuantă ci din contră, aspectele menționate țin de persoana învinuitului și nu pot conduce decât la reținerea acestora în vederea trimiterii lui în judecată. Oricum, pentru situația programelor cu privire la care învinuitul susține că ar fi fost instalate de angajați, fără însă a putea proba acest lucru, se poate reține cel puțin instigarea/complicitatea morală, având în vedere că a tolerat stocarea și rularea programelor în societatea sa, care altfel nu ar fi putut să-și îndeplinească obiectivul de activitate.
Față de cele învederate, petenta a solicitat admiterea plângerii, desființarea Ordonanței nr. 969II/2/2008 iar pe fond să se rețină cauza spre judecare.
La plângere au fost anexate, în xerocopie, adresa nr. 1103 din 12.06.2008 a petentei către IPJ M - Serviciul de Investigare a Fraudelor, ordonanța din 28.11.2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dovada de comunicare a acesteia și procura specială din 17.10.2008 în limba engleză și traducerea acesteia în limba română.
Procedând la soluționarea cauzei, urmare formulării plângerii potrivit dispozițiilor art. 2781Cod procedură penală, instanța a dispus în sensul respingerii acesteia, date fiind următoarele considerente:
În principal, instituția plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată vizează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror și nicidecum soluția pronunțată de prim-procurorul parchetului. Tribunalul constată că, în cazul de față, în mod greșit, petenta a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 969/II/2/2008 pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dată la 28.11.2008, deoarece, potrivit dispozițiilor anterior menționate, doar ordonanța dată de procurorul de caz la 10.11.2008 în dosar nr. 103/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș putea face obiectul unei cenzuri a instanței. Cu toate acestea, în condițiile în care plângerea este formulată împotriva ordonanței prim-procurorului, instanța o va analiza, întrucât se face trimitere la ordonanța pronunțată în dosarul nr. 103/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș. Se poate astfel deduce că este vizată și ordonanța procurorului de caz.
Sub aspectul temeiniciei plângerii, instanța a apreciat că soluția pronunțată în dosarul nr. 103/P/2008 ( de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului și de aplicare față de acesta a unei sancțiuni administrative a amenzii) corespunde aspectelor ce trebuie avute în vedere de instanță în analizarea gradului de pericol social al faptei. Potrivit art. 181alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea care s-a produs sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului. În lipsa unui asemenea pericol social concret, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul concret al faptei, aceasta fiind lipsită în mod vădit de importanță, se poate concluziona că fapta nu constituie infracțiune. Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în prezenta, deoarece intimatul nu are antecedente penale iar atitudinea sa ulterioară comiterii faptei a fost de natură să înlăture, măcar în parte, consecințele acesteia. Intimatul a făcut demersuri și a și obținut licențele necesare exploatării programelor pentru calculator. În plus, nici petenta nu a făcut dovada pretențiilor formulate la nivelul sumelor menționate în plângerea de la fila 13 din dosarul de urmărire penală.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs în termen petenta.
În motivarea recursului a specificat că art.139/9 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, infracțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calculator a programelor de calculator, se poate săvârși în oricare din modalitățile menționate în textul legal iar inculpatul intimat în calitate de administrator al SC""SA a săvârșit fapta prin mai multe modalități respectiv instalare, stocare, rulare și executare, prin reproducerea neautorizată pe nouă sisteme de calcul a programului aparținând petentei, prejudiciul cauzat fiind de peste 35.000 euro. In consecință, recurenta a considerat că fapta acestuia prezintă un grad de pericol social ridicat.
A precizat că folosirea fără licență a programelor nu poate și nu trebuie să fie încurajată mai ales pentru societățile care obțin profit din asemenea fapte.
In același timp a menționat că apărarea inculpatului potrivit căreia programele fără licență au fost instalate de angajați nu poate fi primită deoarece această împrejurare îi este imputabilă prin faptul că a tolerat stocarea și rularea programelor în societatea sa.
In concluzie, a solicitat admiterea plângerii sale împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță, soluționând plângerea formulată potrivit disp.art.278/1 pr.pen. a reținut că prin Ordonanța din 10.11.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului intimat și achitarea unei amenzi cu caracter administrativ de 800 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.139/9 din Legea nr.8/1996, constând în aceea că la data de 12.03.2008 lucrătorii de poliție au descoperit la firma SC""SA BMa dministrată de către inculpat, un nr. de 26 de calculatoare ce aveau instalate aplicația " 2005", sisteme de operare Windows, 2 aplicații și o aplicație, pentru care nu avea licență de exploatare.
Justificat prima instanță a reținut că soluția procurorului corespunde aspectelor ce trebuie avute în vedere de instanță în analizarea gradului de pericol social al faptei. Într-adevăr, atât din datele reținute de către prima instanță pe care instanța de recurs și le însușește, precum și din atitutinea ulterioară descoperirii faptei prin achiziționarea de către inculpat a licențelor pentru aplicația aparținând petentei, nu se poate concluziona că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform art.18/1 alin.2 pen. la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama, pe lângă aspectele obiective legate de faptă și de persoana și conduita făptuitorului; condițiile impuse de textul menționat trebuie întrunite cumulativ astfel încât chiar dacă prejudiciul de față este relativ ridicat, dacă datele personale ale inculaptului și conduita acestuia permit, fapta sa nu poate fi privită ca având gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Chiar dacă fapta incriminată a fost comisă în mai multe modalități prevăzute în art.139/9 din Legea nr.8/19096, aceasta nu denotă periculozitatea făptuitorului.
De asemenea, din probele administrate, nu se poate reține motivul de recurs potrivit căruia răspunerea penală a făptuitorului poate fi angajată chiar dacă nu el a instalat aplicația pe calculatoare, deoarece nu se poate prezuma fără nici o probă că acesta a tolerat utilizarea aplicației de către pesoanele care lucrau pe calculator. Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 litb pr.pen.va respinge ca nefondat recursul petentei.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursuL declarat de petenta, cu sediul ales în B-. 4. 23 sector 1, prin reprezentant, împotriva sentinței penale nr.97 din 24.02.2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.VC/MR
14.04.09/2 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Valentin
