Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 22/
Ședința publică din 09 Ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție
Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpata, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest și asistată de avocat ales.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurenta-inculpată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul, apreciază că instanța de fond nu a argumentat în nici un mod dispozitivul încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009. Astfel, consideră că nu mai subzistă rațiunile temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, neexistând probe că lăsarea acesteia în libertate ar putea influența părțile sau să zădărnicească aflarea adevărului și bunul mers al procesului, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii șiliberarea provizorie sub control judiciar al recurentei-inculpate.
Totodată, solicită a se avea în vedere caracterizarea inculpatei, respectiv că aceasta are studii superioare, a lucrat într-o instituție de prestigiu și este la primul conflict cu legea penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, întrucât există temerea că lăsată în libertate inculpata ar zădărnici aflarea adevărului în prezenta cauză. Consideră că nu sunt îndeplinite cond.prev.de art.160/2 Cod procedură penală. Solicită, totodată,obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat.
Recurenta-inculpată,personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt,solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, s-a espins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata, fiica lui -, născută la data de 11 decembrie 1967 în Râmnicu V, cu același domiciliu,-, -, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, și a fost bligată aceasta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, nculpata a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, motivând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.1602Cod pr.penală.
Având în vedere că aceasta a fost trimisă în judecată, fixându-se termen la data de 13 ianuarie 2009, instanța a dispus atașarea dosarului de fond.
Din examinarea cauzei în rejudecare, după casarea cu trimitere, tribunalul a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.257 alin.1 Cod penal, rap.la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpata îndeplinea funcția de inspector în cadrul Serviciului Colectare și executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administrației Finanțelor Publice V și, în această calitate, în mod direct și indirect, împreună cu inculpatul - care îndeplinea funcția de șef Serviciu Juridic - au pretins și primit în perioada octombrie - noiembrie 2008 suma de 10.000 euro de la inculpatul G, lăsându-l să creadă că au influență asupra unui magistrat din cadrul Curții de Apel Pitești, pentru ca SC" " SRL din Râmnicu V, societate la care inculpatul G este acționar majoritar, să obțină hotărâri favorabile în litigiile aflate pe rolul Curții de Apel Pitești.
Arestarea preventivă a inculpatei s-a dispus în baza art.148 lit."f" Cod pr.penală, constatându-se că aceasta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Prin cererea formulată, inculpata a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, pretinzând că îi sunt cunoscute dispozițiile art.1602alin.3 Cod pr.penală și, în ipoteza în care se va admite cererea, se obligă să respecte întocmai obligațiile ce i se vor impune.
Față de stadiul procesual, tribunalul a apreciat că încă subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Fapta în sine pentru care este trimisă în judecată inculpata, prezintă un pericol pentru ordinea publică, iar lăsarea ei în libertate în acest stadiu procesual ar putea determina o zădărnicire a aflării adevărului, a apreciat tribunalul.
De asemenea, tribunalul a susținut că nu poate împărtăși punctul de vedere al inculpatei exprimat prin apărătorul ales, atât în motivarea scrisă a cererii cât și în susținerea orală, potrivit cărora probele au fost administrate în cadrul urmăririi penale și aceasta nu ar mai putea influența desfășurarea procesului.
Cercetarea judecătorească nu a fost începută, inculpata nu a fost audiată nemijlocit de instanța de fond pe situația de fapt, depoziția sa necesitând a fi comparată și cu depozițiile celorlalți inculpați trimiși în judecată.
Tribunalul a apreciat, astfel, că există suficiente date din care rezultă că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, tocmai pentru faptul că în niciun moment nu a recunoscut învinuirile ce i se aduc și, ar avea deci, tot interesul să determine alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Față de aceste considerente, s-a dispus respingerea cererii, cu obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că se impunea admiterea cererii sale și punerea sa în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, mai mult, nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate ar putea influența părțile și să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr. penală,curtea constată că această cerere nu poate fi primită, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, inculpata a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 alin.1 Cod penal, rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se, în fapt, că în calitatea sa de inspector în cadrul Administrației Finanțelor Publice V, în mod direct și indirect, împreună cu inculpatul, ce îndeplinea funcția de șef serviciu juridic, au pretins și primit în perioada octombrie - noiembrie 2008, suma de 10.000 euro de la inculpatul G, lăsându-l că creadă că au influență asupra unui magistrat din cadrul Curții de Apel Pitești, pentru ca inculpatul G să obțină hotărâri favorabile în litigiile societăților unde acesta era acționar aflate pe rolul Curții de Apel Pitești.
Pentru această faptă, inculpata a fost prin încheierea din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpata fiind trimisă în judecată în această stare de arest.
In prezenta cauză, inculpata solicită liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite condițiile legale privind admisibilitatea acesteia, cerere care însă a fost respinsă de către prima instanță.
O atare soluție, curtea o apreciază ca fiind legală și temeinică, avându-se în vedere următoarele argumente:
Astfel, potrivit art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată decât dacă sunt întrunite condițiile cumulative exprimate atât în prevederile art.160/2 alin.1 cât și în prevederile art.160/2 alin.2 Cod pr.penală.
Or, așa cum rezultă din dispozițiile alin.2 ale textului legal menționat, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă, printre altele, și în cazul în care există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cum inculpata nu a recunoscut învinuirile ce i se aduc, din ansamblul actelor și lucrărilor dosarului pot rezulta date că o dată lăsată în libertate inculpata va influența aflarea adevărului, în sensul celor menționate mai sus.
Pe de altă parte, chiar dacă o atare susținere nu ar fi probată de date suficiente în acest sens, potrivit art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, instanța are nu obligația ci facultatea de a dispune sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, așa cum rezultă din formula uzitată în acest text "se poate acorda".
O atare apreciere a instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie, se circumscrie prevederilor art.136 alin.2 Cod pr.penală, în sensul împlinirii sau nu a scopului măsurilor preventive, în speță a arestării, luată în cauză.
Un astfel de scop, privind măsurile preventive, însă, ce vizează buna desfășurare a procesului penal, se circumscrie scopului mai larg al întregului proces penal, prevăzut de art.1 alin.2 Cod pr.penală, ce vizează, printre altele, apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor.
In opinia curții, un atare scop arătat, având în vedere presupusa faptă săvârșită de inculpată, deosebit de gravă, luând în considerare și frecvența infracțiunilor de corupție ce se manifestă în societate, natura și diversitatea lor, nu poate fi realizat la acest moment, prin lăsarea în libertate a inculpatei.
Așa fiind, curtea, ca și tribunalul, pe considerentele mai sus exprimate, care se adaugă celor arătate de prima instanță, apreciază că soluția instanței de fond de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata. este legală și temeinică.
In consecință, în baza art.385/15 pct.1 li.tb Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
20 ianuarie 2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
