Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 243/R/2009
Ședința nepublică din data de 18 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Purice JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale nr.205 din data de 16 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu art.41 alin.2 penal și art.99 și urm. penal și cu aplicarea art.14 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea 143/2000.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., fără delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art.160/8 alin.6 pr.pen. respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Astfel, apreciază că prima instanță în mod netemeinic a admis cererea inculpatului și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar. Apreciază că deși formal sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este netemeinică în raport cu natura infracțiunii, gravitatea faptelor, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută, complexitatea cauzei, numărul M de consumatori. În sarcina inculpatului se reține și agravanta prev.de art.14 din Legea 143/2000 ceea ce sporește gravitatea faptei. Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, recunoașterea sinceră și atitudinea de colaborare cu organele judiciare nu justifică acordarea beneficiului liberării sub control judiciar. Mai mult, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.1 pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că natura faptelor prezintă o gravitate M însă, solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut toate faptele, a ajutat la descoperirea altor persoane și a avut o atitudine cooperantă cu organele de urmărire penală. Consideră că nu este în beneficiul societății și nici a inculpatului ca acesta să rămână în arest întrucât nu-și va putea continua studiile. Apreciază că în acest moment se poate institui controlul judiciar existând garanții din partea inculpatului și a familiei acestuia că va respecta toate obligațiile impuse de instanță. Pentru toate acestea, solicită respingerea recursului cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av., care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu de dosar și prezentarea la termenul de judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă cele întâmplate și va respecta toate obligațiile impuse de instanță.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală nr.205 din 16 aprilie 2009, în baza art.160 ind.2 pr.pen a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul arestat preventiv in în Arestul IPJ M si in consecință, a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Pe durata liberării provizorii sub control judiciar inculpatul a fost obligat să respecte următoarele:
a) să nu depășească limita teritorială a judetului M decât în conditiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Politia municipuiului B M, organ de poliție desemnat de instanță cu supravegherea conform programului de supraveghere intocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu iși schimbe locuința fără încuviințarea instaței care a dispus măsura:
e) să nu detină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu intre in legătură cu ceilalti inculpați si martorii din cauză;
g) să nu frecventeze cluburi, discoteci, baruri.
Inculpatului i s-a atras atentia asupra prevederilor art. 160 ind. 10 pr.pen.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr.191 din 5 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioada de 18 zile, in temeiul art. 149 ind. 1 raportat la art. 160 lit.h al.3 Cod proc.penală si art. 148 lit.f Cod proc.penală.
Prin incheierea penala a Tribunalului Maramureș, mentionată anterior, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, in fapt s-a retinut că în perioada ianuarie- aprilie2009, impreună cu coinculpații, si au oferit, au pus in vânzare, au procurat, au vândut, au detinut si au cumpărat droguri de risc - canabis si rezină de canabis -, iar distribuirea si vânzarea s-a realizat fata de mai multe persoane, inclusiv față de mai mulți minori si într-o instituție de invățământ, precum si in apropierea acesteia.
De asemenea la dispunerea luării măsurii arestării, tribunalul a apreciat ca in cauza își găsesc aplicabilitatea dispozitiile art. 148 lit.f Cod proc.penală, apreciind că lăsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică si că pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea de care este acuzat inculpatul este mai M de 4 ani.
Trecând la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar Tribunalul a retinut următoarele:
Potrivit art. 160 ind.2 Cod proc.penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor săvârșite din culpă si a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depășete 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă in cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l impiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infractiuni sau ca acesta va incerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Sub aspect formal, a rezultat ca inculpatul are vocație la liberare provizorie sunb control judiciar, in raport cu faptul că îndeplinește atât condițiile impuse de art. 160 ind.6 Cod proc.penală, iar pe de altă parte, in raport cu faptul că indeplinește condițiile cerute de art. 160 ind. 2 al.1 Cod proc.penală si nu se afla in niciunul din din cazurile exceptate expres in al.2 al aceluiași text de lege, acest ultim aspect sustinut de declaratia de recunoaștere a inculpatului care a avut o atitudine sinceră si de colaborare cu organele de urmărire penală.
Potrivit art. 136 Cod proc.penală in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viață sau închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre măsurile preventive enumerate in cuprinsul acelui articol, respectiv retinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara, arestarea preventivă.
In cuprinsul alineatului 2 al aceluiași articol se prevede in mod expres că scopul măsurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
Așadar, liberarea provizorie este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a inlocui arestarea preventivă cu constrângerea mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a impieidica comiterea de fapte penale pericoloase.
Tribunalul a apreciat că in cauză se justifică luarea unei asemenea măsuri având in vedere următoarele considerente:
In primul rând, instanta a apreciat ca la acest moment, o măsură privativă de libertate nu s-ar mai impune in raport de stadiul anchetei, inculpatul fiind audiat, recunoscând fapta, având o atitudine cooperantă cu organele de urmărire penală.
Mentinerea in continuare a inculpatului in stare de arest ar transforma caracterul preventiv al măsurii într-unul punitiv, ignorându-se de altfel si condiția proporționalității măsurii preventive in raport de exigentele impuse de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul a preciat ca in prezent nu se poate concluziona faptul că lăsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având in vedere că acesta este minor, fiind la primul conflict cu legea penală, a vând o familie organizată, un domiciliu cunoscut, fiind elev, care in mod obișnuit trebuie sa fie implicat in procesul de scolarizare tocmai in scopul conștientizării si responsabilizării acestuia cu privire la actiunile sale.
Aceste elemente au fost apreciate ca fiind suficiente pentru a se considera ca inculpatul nu se va sustrage de la fazele ulterioare ale procesului penal, iar mentinerea in continuare a unei măsuri privative de libertate fata de inculpatul minor ar apara ca fiind excesivă, si care ar avea ca singur argument gravitatea abstractă a faptei, reflectata in limitele pedepsei.
Instanta a apreciat ca liberarea provizorie sub control judiciar este masura procesuală potrivită în acest stadiu al procesului, având in vedere că inculpatul este minor, iar arestarea preventivă trebuie să se dispună in mod excepțional, fără a prejudicia dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorului, cu atât mai mult cu cât inculpatul este si consumator de stupefiante.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, solicitând casarea acesteia ca netemeinică și nelegală întrucât deși toate condițiile prev. de lege sunt îndeplinite în cauză, instanța de fond în mod nelegal a admis cererea. Recursul a fost promovat raportat la situația personală a inculpatului, acesta fiind la prima confruntare cu legea penală, având o atitudine sinceră, colaborând cu organele de anchetă.
Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Astfel, într-adevăr, formal toate condițiile prev. de art.1602pr.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar, sunt îndeplinite în cauză.
Însă potrivit art.1602a, 1606- 1608pr.pen.instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Din analiza prevederilor art. 1602pr.penală, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpatii, si, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea părților implicate în cauză, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției sincere avută de inculpat și a împrejurării că formal, cererile acestora îndeplinesc condițiile legale, se impune cercetarea lui, în continuare, în stare de arest.
Din coroborarea acestor texte rezultă așadar că pentru a fi admisă o asemenea cerere, pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (și care evident în această speță sunt îndeplinite), mai trebuie și ca această cerere să fie întemeiată. În acest context analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice precum și a datelor existente din care ar rezulta că inculpatul a comis infracțiunile.
Astfel, in privința inculpatului, se conturează ideea că acesta in perioada ianuarie - 3 aprilie 2009, impreună cu inculpatii, au oferit, au pus in vinzare, distribuit si procurat droguri de risc., distribuirea si vinzarea s-au realizat fata de mai multe persoane, inclusiv fata de minori si intr-o instituție de învățământ, precum si in apropierea acesteia, fiind folosiți minori la comiterea faptelor. Activitatea infractională a incupatului a fost extrem de intensă, implicând vânzări si cumpărări de droguri de risc, zilnic, vizând un număr M de consumatori, inclusiv minori, realizându-se inclusiv in incinta unor unități de învățământ.
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art.160/8 proc.pen.și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V privind liberarea provizorie sub control judiciar. Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Liberarea provizorie este însă facultativă pentru instanță, care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
În acest sens, dispozițiile art.160/9 alin.1 proc.pen.prevăd că atunci când cererea este neîntemeiată, instanța o respinge.
Îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art.160/2 proc.pen.nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța având posibilitatea ca, în funcție de circumstanțele cauzei și datele ce-l caracterizează pe inculpat să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberare provizorie.
Or, natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, trafic de droguri de risc, impun concluzia că privarea acestuia de libertate este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Mai mult, modalitatea în care se presupune că au fost comise faptele, urmările acestora, nu sunt de natură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Natura infracțiunilor presupus a fi săvârșite și calitatea în care inculpatul a acționat reclamă, de asemenea, menținerea stării privative de libertate a acestuia. Pe de altă parte, în contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de risc si de M risc, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății ar echivala cu un act de injustiție socială.
Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Acest punct de vedere este concordant atât cu practica instanțelor naționale cât și cu a celor europene așa cum rezultă și prin prisma deciziilor Skrobol contra Poloniei - 13 dec.2005 și Georgieva contra Bulgariei - 3 iulie 2008.
În prezenta speță, curtea consideră că cererea Parchetului este fondată, raportat la elementele dosarului care configurează amploarea participării infracționale a celor patru inculpați, cooperarea organizată cu alți participanți, în săvârșirea faptelor.
Curtea reține că durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Curtea de Apel Cluj apreciază că soluția Tribunalului Maramureș este netemeinică, nefiind în concordanță cu hotărârile CEDO (hotărârea din 31 iulie 2000 Lituania; hotărârea Kudla Polonia din 26 octombrie 2000 și hotărârea Labita Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis că nu a fost încălcat art.5 paragraf 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției preventive.
Potrivit textului de mai sus, modificat prin Protocolul nr.112"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Conform jurisprudenței CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea Elveția din 26 ianuarie 1993).
Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă. În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.
unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție. În situațiile în care autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate, dacă aceste motive au fost apreciate ca "relevante" și "suficiente" CEDO a stabilit și dacă autoritățile naționale competente au arătat o "diligență specială" în conducerea procedurilor (a se vedea hotărârea Contrada Italia din 24 august 1988 și hotărârea Franța din 23 septembrie 1998).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului, de 13 zile, este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă.
Pentru aceste considerente, constatând că există motive de netemeinicie a încheierii recurate, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.d va C.P.P. admite recursul declarat impotriva încheierii penale nr. 205 din 16 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pe care o va casa în întregime și rejudecând cauza,
Va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.06.1992, de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 5 aprilie 2009 emis de Tribunalul Maramureș.
În baza art. 189.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va avansa de la.
Va obliga inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale nr. 205 din 16 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și rejudecând cauza,
Respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.06.1992, de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 5 aprilie 2009 emis de Tribunalul Maramureș.
În baza art. 189.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va avansa de la.
Obligă inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATORI GREFIER
- - -, -
red. PD/CE 5 ex.
22.04.2009
jud. fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Săndel Macavei Ioana Cristina
