Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 244/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENAL ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENAL NR. 244/R/2009
Ședința nepublic din data de 18 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Purice judector
JUDECTORI: - -
: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale nr.206 din data de 16 aprilie 2009 pronunțat în dosar nr- al Tribunalului Maramure ș, având ca obiect cererea de liberrare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul, cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu art.41 alin.2 penal și art.99 și urm. penal și cu aplicarea art.14 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea 143/2000.
La apelul nominal fcut în cauz, se prezint inculpatul aflat în stare de arest asistat de aprtor ales, av., fr delegație avocațial depus la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, dup care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acord cuvântul prților în dezbaterea judiciar a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicit admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțat de instanța de fond și rejudecând cauza, s se dispun în temeiul art.160/8 alin.6 pr.pen. respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Astfel, apreciaz c prima instanț în mod netemeinic a admis cererea inculpatului și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar. Apreciaz c deși formal sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este netemeinic în raport cu natura infracțiunii, gravitatea faptelor, limitele de pedeaps pentru infracțiunea reținut, complexitatea cauzei, numrul M de consumatori. În sarcina inculpatului se reține și agravanta prev.de art.14 din Legea 143/2000 ceea ce sporește gravitatea faptei. Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, recunoașterea sincer și atitudinea de colaborare cu organele judiciare nu justific acordarea beneficiului liberrii sub control judiciar. Mai mult, temeiurile care au determinat luarea msurii arestrii preventive subzist și în prezent și impun în continuare privarea de libertate.
Aprtorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.1 pr.pen. solicit respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca temeinic și legal. Arat c natura faptelor prezint o gravitate M îns, solicit a se avea în vedere c inculpatul a recunoscut toate faptele, a ajutat la descoperirea altor persoane, a avut o atitudine cooperant cu organele de urmrire penal, a greșit și va plti pentru aceast greșeal, are dreptul la oad oua șans. Consider c nu este în beneficiul societții și nici a inculpatului ca acesta s rmân în arest întrucât nu-și va putea continua studiile. Apreciaz c în acest moment se poate institui controlul judiciar existând garanții din partea inculpatului și a familiei acestuia c va respecta toate obligațiile impuse de instanț meritând ca instanța s le acorde încredere. Pentru toate acestea, solicit respingerea recursului cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În instanț se prezint aprtorul desemnat din oficiu, av., care solicit acordarea onorariului parțial pentru studiu de dosar și prezentarea la termenul de judecat
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicit cercetarea lui în stare de libertate artând c regret cele întâmplate, dorește s-și termine studiile și va respecta toate obligațiile impuse de instanț.
.
CURTEA
Asupra recursului penal de faț,
În baza lucrrilor dosarului, constat c Tribunalul Maramure ș prin încheierea penal nr.206 din 16 aprilie 2009, în baza art.160 ind.2 pr.pen a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulat de inculpatul arestat preventiv in în Arestul IPJ M si in consecinț, a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Pe durata liberrii provizorii sub control judiciar inculpatul a fost obligat s respecte urmtoarele:
a) s nu depșeasc limita teritorial a judetului M decât în conditiile stabilite de instanț;
b) s se prezinte la organul de urmrire penal sau, dup caz, la instanța de judecat ori de câte ori este chemat;
c) s se prezinte la Politia municipuiului B M, organ de poliție desemnat de instanț cu supravegherea conform programului de supraveghere intocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) s nu iși schimbe locuința fr încuviințarea instaței care a dispus msura:
e) s nu detin, s nu foloseasc si s nu poarte nicio categorie de arme;
f) s nu intre in legtur cu ceilalti inculpați si martorii din cauz;
g) s nu frecventeze cluburi, discoteci, baruri.
Inculpatului i s-a atras atentia asupra prevederilor art. 160 ind. 10 pr.pen.
Pentru a pronunța aceast soluție, prima instanț a reținut în fapt urmtoarele:
Prin încheierea penal nr.191 din 5 aprilie 2009 a Tribunalului Maramure ș s-a dispus arestarea preventiv a inculpatului, pe o perioada de 18 zile, in temeiul art. 149 ind. 1 raportat la art. 160 lit.h al.3 Cod proc.penal si art. 148 lit.f Cod proc.penal.
Prin incheierea penala a Tribunalului Maramure ș, mentionat anterior, prin care s-a dispus arestarea preventiv a inculpatului, in fapt s-a retinut c în perioada ianuarie- aprilie2009, impreun cu coinculpații, si au oferit, au pus in vânzare, au procurat, au vândut, au detinut si au cumprat droguri de risc - canabis si rezin de canabis -, iar distribuirea si vânzarea s-a realizat fata de mai multe persoane, inclusiv faț de mai mulți minori si într-o instituție de invțmânt, precum si in apropierea acesteia.
De asemenea la dispunerea lurii msurii arestrii, tribunalul a apreciat ca in cauza își gsesc aplicabilitatea dispozitiile art. 148 lit.f Cod proc.penal, apreciind c lsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea public si c pedeapsa prevzut de lege pentru infractiunea de care este acuzat inculpatul este mai M de 4 ani.
Trecând la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar Tribunalul a retinut urmtoarele:
Potrivit art. 160 ind.2 Cod proc.penal liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor svârșite din culp si a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depșete 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acord in cazul în care exist date din care rezult necesitatea de a-l impiedica pe învinuit sau inculpat s svârșeasc alte infractiuni sau ca acesta va incerca s zdrniceasc aflarea adevrului prin influențarea unor prți, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de prob sau prin alte asemenea fapte.
Sub aspect formal, a rezultat ca inculpatul are vocație la liberare provizorie sunb control judiciar, in raport cu faptul c îndeplinește atât condițiile impuse de art. 160 ind.6 Cod proc.penal, iar pe de alt parte, in raport cu faptul c indeplinește condițiile cerute de art. 160 ind. 2 al.1 Cod proc.penal si nu se afla in niciunul din din cazurile exceptate expres in al.2 al aceluiași text de lege, acest ultim aspect sustinut de declaratia de recunoaștere a inculpatului care a avut o atitudine sincer si de colaborare cu organele de urmrire penal.
Potrivit art. 136 Cod proc.penal in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viaț sau închisoare, pentru a se asigura buna desfșurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmrirea penal sau de la judecat ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre msurile preventive enumerate in cuprinsul acelui articol, respectiv retinerea, obligarea de a nu prsi localitatea, obligarea de a nu prsi țara, arestarea preventiv.
In cuprinsul alineatului 2 al aceluiași articol se prevede in mod expres c scopul msurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
Așadar, liberarea provizorie este o msur preventiv limitativ de drepturi, instituit pentru a inlocui arestarea preventiv cu constrângerea mai puțin grav, suficient îns pentru a asigura buna desfșurare a procesului penal sau a impieidica comiterea de fapte penale pericoloase.
Tribunalul a apreciat c in cauz se justific luarea unei asemenea msuri având in vedere urmtoarele considerente:
In primul rând, instanta a apreciat ca la acest moment, o msur privativ de libertate nu s-ar mai impune in raport de stadiul anchetei, inculpatul fiind audiat, recunoscând fapta, având o atitudine cooperant cu organele de urmrire penal.
Mentinerea in continuare a inculpatului in stare de arest ar transforma caracterul preventiv al msurii într-unul punitiv, ignorându-se de altfel si condiția proporționalitții msurii preventive in raport de exigentele impuse de art. 5 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Tribunalul a preciat ca in prezent nu se poate concluziona faptul c lsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea public, având in vedere c acesta este minor, fiind la primul conflict cu legea penal, a vând o familie organizat, un domiciliu cunoscut, fiind elev, care in mod obișnuit trebuie sa fie implicat in procesul de scolarizare tocmai in scopul conștientizrii si responsabilizrii acestuia cu privire la actiunile sale.
Aceste elemente au fost apreciate ca fiind suficiente pentru a se considera ca inculpatul nu se va sustrage de la fazele ulterioare ale procesului penal, iar mentinerea in continuare a unei msuri privative de libertate fata de inculpatul minor ar apara ca fiind excesiv, si care ar avea ca singur argument gravitatea abstract a faptei, reflectata in limitele pedepsei.
Instanta a apreciat ca liberarea provizorie sub control judiciar este masura procesual potrivit în acest stadiu al procesului, având in vedere c inculpatul este minor, iar arestarea preventiv trebuie s se dispun in mod excepțional, fr a prejudicia dezvoltarea fizic, psihic sau moral a minorului, cu atât mai mult cu cât inculpatul este si consumator de stupefiante.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, solicitând casarea acesteia ca netemeinic și nelegal întrucât deși toate condițiile prev. de lege sunt îndeplinite în cauz, instanța de fond în mod nelegal a admis cererea. Recursul a fost promovat raportat la situația personal a inculpatului, acesta fiind la prima confruntare cu legea penal, având o atitudine sincer, colaborând cu organele de anchet.
Analizând încheierea atacat pe baza actelor și lucrrilor dosarului, Curtea apreciaz c recursul este fondat.
Astfel, într-adevr, formal toate condițiile prev. de art.1602pr.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar, sunt îndeplinite în cauz.
Îns potrivit art.1602a, 1606- 1608pr.pen.instanța admite o asemenea cerere când constat c sunt îndeplinite condițiile prevzute de lege și cererea este întemeiat.
Din analiza prevederilor art. 1602pr.penal, rezult c liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor svârșite din culp, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depșește 18 ani și nu exist probe din care s rezulte c inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca s zdrniceasc aflarea adevrului.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementeaz aceast instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul c, lsat în libertate nu va svârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constat c instanța european a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar: riscul c acuzatul s nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberrii, acesta s încerce s împiedice desfșurarea procesului, s comit alte infracțiuni, ori s ordinea public (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpatii, si, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea prților implicate în cauz, care denot o amploare deosebit a activitții infracționale, curtea apreciaz c în aceast faz a procesului penal, și în pofida poziției sincere avut de inculpat și a împrejurrii c formal, cererile acestora îndeplinesc condițiile legale, se impune cercetarea lui, în continuare, în stare de arest.
Din coroborarea acestor texte rezult așadar c pentru a fi admis o asemenea cerere, pe lâng îndeplinirea condițiilor prevzute de lege (și care evident în aceast speț sunt îndeplinite), mai trebuie și ca aceast cerere s fie întemeiat. În acest context analizând cererea inculpatului, Curtea apreciaz c aceasta este neîntemeiat, raportat la presupunerea rezonabil și a indiciilor temeinice precum și a datelor existente din care ar rezulta c inculpatul a comis infracțiunile.
Astfel, in privința inculpatului, se contureaz ideea c acesta in perioada ianuarie - 3 aprilie 2009, impreun cu inculpatii, au oferit, au pus in vinzare, distribuit si procurat droguri de risc., distribuirea si vinzarea s-au realizat fata de mai multe persoane, inclusiv fata de minori si intr-o instituție de învțmânt, precum si in apropierea acesteia, fiind folosiți minori la comiterea faptelor. Activitatea infractional a incupatului a fost extrem de intens, implicând vânzri si cumprri de droguri de risc, zilnic, vizând un numr M de consumatori, inclusiv minori, realizându-se inclusiv in incinta unor unitți de învțmânt.
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevzut în art.160/8 proc.pen.și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V privind liberarea provizorie sub control judiciar. Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurrilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciaz c prelungirea strii de arest nu mai apare necesar, liberarea devenind posibil sub rezerva respectrii anumitor condiții.
Liberarea provizorie este îns facultativ pentru instanț, care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
În acest sens, dispozițiile art.160/9 alin.1 proc.pen.prevd c atunci când cererea este neîntemeiat, instanța o respinge.
Îndeplinirea formal a condițiilor prevzute de art.160/2 proc.pen.nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța având posibilitatea ca, în funcție de circumstanțele cauzei și datele ce-l caracterizeaz pe inculpat s aprecieze dac scopul msurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberare provizorie.
Or, natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, trafic de droguri de risc, impun concluzia c privarea acestuia de libertate este necesar pentru a se asigura buna desfșurare a procesului penal.
Mai mult, modalitatea în care se presupune c au fost comise faptele, urmrile acestora, nu sunt de natur s înlture pericolul concret pentru ordinea public pe care l-ar prezenta lsarea în libertate a inculpatului.
Natura infracțiunilor presupus a fi svârșite și calitatea în care inculpatul a acționat reclam, de asemenea, menținerea strii privative de libertate a acestuia. Pe de alt parte, în contextul întririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de risc si de M risc, manifestarea de clemenț din partea instanțelor judectorești faț de cei prinși și deduși judecții ar echivala cu un act de injustiție social.
Asemenea fapte, neurmate de o ripost ferm a societții, ar întreține climatul infracțional și ar crea fptuitorilor impresia c pot persista în sfidarea legii. Curtea apreciaz c buna desfșurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și c eliberarea sa, chiar subsumat unor obligații sau garanții, ar provoca o real tulburare a ordinii și liniștii publice.
Acest punct de vedere este concordant atât cu practica instanțelor naționale cât și cu a celor europene așa cum rezult și prin prisma deciziilor Skrobol contra Poloniei - 13 dec.2005 și Georgieva contra Bulgariei - 3 iulie 2008.
În prezenta speț, curtea consider c cererea Parchetului este fondat, raportat la elementele dosarului care configureaz amploarea participrii infracționale a celor patru inculpați, cooperarea organizat cu alți participanți, în svârșirea faptelor.
Curtea reține c durata arestrii preventive nu este un temei al înlocuirii msurii preventive, aceasta având relevanț numai sub aspectul prevzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a msurilor preventive, text care nu are incidenț în cauz.
Curtea de APEL CLUJ apreciaz c soluția Tribunalului Maramure ș este netemeinic, nefiind în concordanț cu hotrârile CEDO (hotrârea din 31 iulie 2000 Lituania; hotrârea Kudla Polonia din 26 octombrie 2000 și hotrârea Labita Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis c nu a fost înclcat art.5 paragraf 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției preventive.
Potrivit textului de mai sus, modificat prin Protocolul nr.112"orice persoan arestat sau deținut, în condițiile prevzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adus de îndat înaintea unui judector și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonat unei garanții care s asigure prezentarea persoanei în cauz la audiere.
Conform jurisprudenței CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trsturile specifice ale acestuia. Menținerea strii de detenție preventiv poate fi justificat într-un caz concret, numai dac exist indicii precise în sensul unei necesitți reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovție, prevaleaz asupra regulilor privind libertatea individual (a se vedea hotrârea Elveția din 26 ianuarie 1993).
Este în primul rând datoria autoritților judiciare naționale s se asigure c, într-o cauz determinat, detenția preventiv nu depșește o perioad rezonabil. În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovție, autoritțile trebuie s ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesitți de ordin public care s justifice o îndeprtare de la regula respectrii libertții individuale și care s constituie considerente pentru hotrârea autoritților de a respinge cererea de punere în libertate.
unei suspiciuni rezonabile c persoana arestat a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii strii de detenție. În situațiile în care autoritțile judiciare au continuat s justifice privarea de libertate, dac aceste motive au fost apreciate ca "relevante" și "suficiente" CEDO a stabilit și dac autoritțile naționale competente au artat o "diligenț special" în conducerea procedurilor (a se vedea hotrârea Contrada Italia din 24 august 1988 și hotrârea Franța din 23 septembrie 1998).
Aplicând aceste principii la speța de faț, durata arestrii preventive a inculpatului, de 13 zile, este justificat din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția European a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesiv.
Pentru aceste considerente, constatând c exist motive de netemeinicie a încheierii recurate, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.d va C.P.P. admite recursul declarat impotriva încheierii penale nr. 205 din 16 aprilie 2009 Tribunalului Maramure ș, pe care o va casa în întregime și rejudecând cauza,
Va respinge ca nefondat cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul, fiul lui și, nscut la data de 24.04.1991, de sub efectele mandatului de arestare preventiv nr.13 din 5 aprilie 2009 emis de Tribunalul Maramure.
În baza art. 189.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru aprtor din oficiu, ce se va avansa de la.
Va obliga inculpatul în solidar cu prțile responsabile civilmente și, s achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale nr. 206 din 16 aprilie 2009 Tribunalului Maramure ș, pe care o caseaz în întregime și rejudecând cauza,
Respinge ca nefondat cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul, fiul lui și, nscut la data de 24.04.1991, de sub efectele mandatului de arestare preventiv nr.13 din 5 aprilie 2009 emis de Tribunalul Maramure
În baza art. 189.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru aprtor din oficiu, ce se va avansa de la.
Oblig inculpatul în solidar cu prțile responsabile civilmente s achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitiv.
Pronunțat în ședinț public din 18 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECATORI, GREFIER,
- - -, -
Red.PD/CA
13.04.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Săndel Macavei Ioana Cristina
