Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 279
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art.160 ind.2 Cod procedura penala)", declarat deinculpatii, fiul lui si, nascut la14.07.1989 și, fiul lui si, nascut la 25.07.1987 - detinuti in Arestul IPJ I, impotriva incheierii penale nr.20 din data de 05.05.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatii si asistați de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelati de catre instanta, inculpatii recurenti si sustin că nu doresc sa dea declaratii in fața instantei de recurs, isi mentin declaratiile date pana in prezent si nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului promovat de cei doi inculpati.
Avocat avand cuvantul pentru inculpati, sustine că, va incepe cu dispozitiile art.136 din Codul d e procedura penala, unde se arata ca scopul masurilor preventive il constituie asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, impiedicarea sustragerii de catre inculpat de la urmarirea penala sau judecată.
Pentru a inlatura eventuale interpretari si eventuale neintelegeri sau nelamuriri, imediat in alin.2, textul adaugă că, scopul masurilor preventive poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar. S-a fixat scopul masurilor preventive dar si altor masuri colaterale.
Pentru liberarea provizorie sub control judiciar, legea prevede o serie de masuri care trebuie sa le respecte inculpatul, masuri facultative in completarea celor obligatorii.
Inculpatii si sunt trimisi in judecata pentru 4 infractiuni, accesul neautorizat la sistemul informatic si terminand cu constituirea unui grup infractional organizat.
Nu vede ce impiedică instanța să acorde credit celor doi inculpati, chiar dacă sunt, asa cum spuneau si unii dintre colegii săi in fața Tribunalului I si in fața Curtii de Apel la prelungirea arestarii, introdusi la grămadă intr-un grup infractional.
S-au redactat zeci de pagini de incheieri, inculpatii au recunoscut că au patruns intr-un sistem informatic, că au deținut și pus la dispozitie parole, că au efectuat operatiuni financiare, conditii in care nu se mai poate sustine că ei vor mai incerca sa ascundă adevarul, să influenteze martori. Probele sunt toate administrate. Mijloacele tehnice, electronice de informare pe care le-au folosit, au fost confiscate.
Admițând recursul si dispunând liberarea provizorie sub control judiciar a celor 2 inculpati, cu măsuri drastice pe care să le respecte, de asemenea se poate dispune să nu ia legatura cu alte persoane, să le fie restrânsă posibilitatea de mișcare, deplasare si contact liber social, crede că va fi pentru ei ca o privare de libertate. Ei nu vor incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.
S-a sustinut de reprezentantul parchetului că, nu a fost timp fizic necesar pentru identificarea unor ipotetice persoane vatamate din sistemul comunitar european, si că acestea urmeaza sa fie gasite si sa faca eventual cereri.
Considera că, acesta nu este un motiv ca inculpatii să nu fie pusi in libertate, sunt tineri, unul este student, unul este in an terminal la liceu, au examene de sustinut, provin dintr-o familie organizata, nu au mai făcut fapte penale de nici un fel, au recunoscut si au regretat faptele savarsite.
Cu privire la prejudiciul retinut, la unul din ei este de 24000 euro, la celalalt 9000 euro. Prejudiciul total retinut, cifră nedovedită de altfel, este de 200 si ceva de mii de euro.
Inculpatii nu sunt cei care au obtinut sume prin acest acces informatic, s-a facut dovada incasarii de catre o alta persoana.
Daca nu exista un ipotetic pericol social concret pentru ordinea publica, trebuie demonstrat orice afirmatie, trebuie sa aibă o argumentatie logica și să se spuna limpede si clar, că se ia masura arestarii preventive pentru că au date certe, cu indicii, că vor mai savarsi infractiuni de acelasi gen, și că vor căuta să mai spargă sisteme informatice, să cloneze sau să sustragă parole prin pătrunderea intr-un asemenea circuit informatic cu scopul si finalitatea obtinerii unor foloase materiale ilicite.
Legiuitorul a introdus termenul rezonabil in procedura penală atunci cand a reglementat luarea masurii arestarii preventive, și a spus - aceasta trebuie să dureze un timp rezonabil, dar nu mai mult de 180 de zile.
Afirmatia că Parchetul are nevoie de timp pentru a face probe, nu inseamnă că trebuie să țină o persoană arestată numai pentru acest lucru.
Nu delăsarea, nu deficiența, nu lipsa de profesionalism a autorităților, ci nerespectarea unor termene - pentru că foarte mulți oameni se plang la CEDO pentru că au fost ținuți in stare de arest preventiv 7, 9 luni - ori, nu crede că cei doi inculpati trebuie să stea inchiși pana se va finaliza un proces.
Nu folosește nimănui, nici parchetului, nici societatii, nici comunitatii, să stea inchiși pentru simplul fapt că pedeapsa este mai mare de 4 ani, dar nu este dovedit pericolul concret pentru ordinea publica.
Solicita a fi primite concluziile sale și a se aprecia asupra a ceea ce spune legea, scopul procesului penal poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita respingerea recursului ca neintemeiat, considera ca in mod corect instanta de fond a dispus respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar considerand că prin lăsarea in libertate a celor doi inculpati ar exista un real pericol ca aceștia să săvârșească noi fapte prevazute de legea penala, să comită fapte similare, aceasta avand in vedere caracterul persistent al inculpatilor, persistența infractională a acestora, dată tocmai prin multitudinea de acte materiale comise de catre inculpati, precum si actionarea intr-un grup organizat.
Pe de altă parte, prin punerea in libertate a inculpatilor, acestia ar putea zadarnici aflarea adevarului prin denaturarea mijloacelor materiale de probă, avand in vedere caracterul tehnic al acestor mijloace materiale de probă.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi cercetat sub control judiciar, pentru a-si putea face apararea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi cercetat in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință nr.20 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în temeiul dispozițiilor art.160 ind.8 lit. "a" alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații și, aflați în Arestul
Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei încheieri judecătorul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, inculpații și, cercetați, în stare de arest preventiv, în dosarul nr. 105 D/P/2007 al Ministerului Public - - Biroul Teritorial Iași, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de "acces neautorizat, într-un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obținerii de date informatice" prevăzută și pedepsită de art. 42 al. 1, 2 și 3 din Legea 161/2003, de "deținere și punere la dispoziție fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii unei infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art. art. 46 alin.1 lit. b și alin.2 din Legea 161/2003, "fals informatic" prevăzută și pedepsită de art. art. 48 din Legea 161/2003, "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos" prevăzută și pedepsită de art. 27 alin.2 și 3 din "Legea 365/2002 privind comerțul electronic", "inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup" prevăzută și pedepsită de art. 7 cu referire la art. 2 pct. 18 din "Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate", toate în formă continuată, adică cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, au solicitat instanței liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatelor de arestare preventivă 42/U/10.04.2009, respectiv 43/U/10.04.2009 emise de Tribunalul Iași. În motivarea cererii scrise, inculpații au invocat că prejudiciul pretins prin actele de urmărire penală nu a putut fi dovedit, inculpații recunoscând accesarea sistemelor informatice și negând doar contravaloarea sumelor obținute. S-a arătat că ambii inculpați provin din familii organizate, iar este student. Potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori de a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, iar potrivit art.136 alin.2 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Întrucât în cauză nu există date că inculpații vor încerca să fugă sau să zădărnicească adevărul și nici că prin lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică s-a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În fața instanței, inculpații au declarat că își însușesc cererea formulată, iar după punerea în discuția contradictorie a părților, instanța a apreciat cererea ca fiind admisibilă în principiu, potrivit prevederilor 160 indice 8 Cod procedură penală.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat și atașată la dosarul cauzei, inculpatul prevalându-se de dreptul la tăcere conform art.70 alin.2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește fondul cererii inculpatului:
Prin încheierea 50/10.04.2009 a Tribunalului Iași, definitivă, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, cercetați sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de "acces neautorizat, într-un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obținerii de date informatice" prevăzută și pedepsită de art. 42 al. 1, 2 și 3 din Legea 161/2003, de "deținere și punere la dispoziție fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii unei infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art. art. 46 alin.1 lit. b și alin.2 din Legea 161/2003, "fals informatic" prevăzută și pedepsită de art. art. 48 din Legea 161/2003, "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos" prevăzută și pedepsită de art. 27 alin.2 și 3 din "Legea 365/2002 privind comerțul electronic", "inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup" prevăzută și pedepsită de art. 7 cu referire la art. 2 pct. 18 din "Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate", toate în formă continuată, pentru câte o perioadă de 29 zile, începând cu data de 10.04.2009 până la data de 08.05.2009, inclusiv.
Potrivit 160 indice 1 Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5 Cod procedură penală).
Tribunalul reține că liberarea provizorie presupune menținerea condițiilor arestării preventive, dar organul judiciar apreciază că liberarea este posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
În analiza cererii de liberare provizorie nu se poate proceda la o reanalizare a temeiurilor care au condus la luarea măsurii preventive (a pericolului social concret pentru ordinea publica așa cum susține apărătorul inculpaților), întrucât cererea formulată nu se poate transforma într-o cale de atac deghizată, învestirea instanței limitându-se la cercetarea existenței unor date suficiente de natura a forma convingerea, în raport de datele reale ale faptei și personale ale făptuitorului, de noile împrejurări descoperite, că impunerea obligațiilor judiciare legale apare ca suficientă pentru atingerea scopurilor măsurii procesuale preventive.
Or, în aprecierea finalității măsurilor preventive și a liberării provizorii, datele cauzei reprezintă elemente indicative în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție, inclusiv din perspectiva utilității procesuale a instituirii unui control judiciar asupra comportamentului inculpaților.
Prin încheierea de arestare preventiva a inculpaților s-a reținut că în cauza există date și indicii temeinice privind participarea activă a inculpaților la activitatea de criminalitate informatica.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, zis "", există indicii temeinice că acesta:
- în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale a accesat, fără drept, mai multe servere, a modificat parolele de acces și a postat pagini copiate și modificate informatic (clonate) ale paginilor web ale instituțiilor bancare, și. Totodată a trimis mesaje spam, având un conținut de a induce în eroare a destinatarilor acestor mesaje, obținând în acest mod fără drept datele de acces (username, parole, codice, etc.) la conturile clienților băncilor mai sus menționate. Având aceeași rezoluție infracțională a pus la dispoziție celorlalți membri ai grupării infracționale din care făcea parte datele ce permiteau accesul la conturile persoanelor vătămate, precum și datele informatice privind accesul la sistemele informatice compromise în acest scop.
- în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, deținând datele informatice ce permiteau accesul la conturile bancare a persoanelor vătămate a efectuat transferuri neautorizate;
- în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009 împreună cu zis "" și zis "" au constituit un grup infracțional organizat, grup la care au aderat și inculpații, având ca scop săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 27 alin.2 și 3 din Legea 365/2002, și a celor prevăzute și pedepsite de art. 42 alin.1, 2, 3, art. 46 alin.1 lit. b și alin.2 și art. 48 din Legea 161/2003, prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații, în cadrul grupului inculpatul având rolul de a obține datele informatice necesare compromiterii serverelor, efectuarea activității de phishing, dobândirea controlului asupra conturilor persoanelor vătămate prin obținerea datelor de acces la aceste conturi, efectuarea de transferuri financiare ilicite, coordonând împreună cu activitatea celorlalți membri ai grupului de supraveghere a conturilor, a transferurilor bancare, a retragerilor sumelor de bani și a expedițiilor bănești către inculpați.
Rolul avut de acest inculpat în comiterea acestor fapte se conturează a fi unul esențial, de coordonare, dar nu numai, acesta fiind unul dintre principalii beneficiari ai produselor faptelor penale imputate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, zis "", există indicii temeinice că acesta:
- în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale a accesat, fără drept, mai multe servere, a modificat parolele de acces și a postat pagini copiate și modificate informatic (clonate) ale paginilor web ale instituțiilor bancare, și. Totodată a trimis mesaje spam, având un conținut de a induce în eroare a destinatarilor acestor mesaje, obținând în acest mod fără drept datele de acces (username, parole, codice, etc.) la conturile clienților băncilor mai sus menționate. Având aceeași rezoluție infracțională a pus la dispoziție celorlalți membri ai grupării infracționale din care făcea parte datele ce permiteau accesul la conturile persoanelor vătămate, precum și datele informatice privind accesul la sistemele informatice compromise în acest scop.
- în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, deținând datele informatice ce permiteau accesul la conturile bancare a persoanelor vătămate a efectuat transferuri neautorizate;
- în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009 împreună cu și, zis "" au constituit un grup infracțional organizat, grup la care au aderat și inculpații, având ca scop săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 27 alin.2 și 3 din Legea 365/2002, și a celor prevăzute și pedepsite de art. 42 alin.1, 2, 3, art. 46 alin.1 lit. b și alin.2 și art. 48 din Legea 161/2003, prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații, în cadrul grupului inculpatul având rolul de obține datele informatice necesare compromiterii servere-lor, efectuarea activității de phishing, dobândirea controlului asupra conturilor persoanelor vătămate prin obținerea datelor de acces la aceste conturi, efectuarea de transferuri financiare ilicite, coordonând împreună cu activitatea celorlalți membri ai grupului de supraveghere a conturilor, a transferurilor bancare, a retragerilor sumelor de bani și a expedițiilor bănești către inculpați.
Rolul avut de acest inculpat în comiterea acestor fapte se conturează a fi unul esențial, de coordonare, dar nu numai, acesta fiind unul dintre principalii beneficiari ai produselor faptelor penale imputate. În privința sa, există indicii temeinice (declarația martorei ) că acesta și-ar fi agresat fizic prietena și ar fi amenințat-o pentru a nu divulga activitățile ilicite desfășurate de el și alți inculpați, dar și pentru aoc onvinge să ridice bani de la bănci pentru el.
Martora a atestat că prietenul său, "avea foarte mulți bani", - și de câte ori îl întrebam de unde are banii îmi spunea că nu e mea" el "m-a pus să ridic bani repetat, pe numele meu, de la diferite oficii WU, să-și facă conturi bancare, iar dacă refuzam sau ceream detalii mă bătea, mă teroriza când l-am întrebat de ce am făcut cont pe numele meu m-a strâns de gât și m-a trântit de perete nu avem acces la lap-top-ul lui și îi ceream voie să umblu în calculatorul său" ( 120 - 123 - vol. I - ).
Or, față de indiciile și probele referitoare la activitatea infracțională a inculpaților (procesele-verbale de percheziție domiciliară și bunurile/înscrisurile găsite cu acest prilej, procesele-verbale de percheziție în sistemele informatice ridicate la perchezițiile domiciliare, procesele verbale privind interceptările de comunicații electronice, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților înșiși) instanța apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordata, raportat atât la condițiile legale pentru aplicabilitatea acestei instituții judiciare, cât și la finalitatea acesteia.
Potrivit art.160 indice 2 alin. 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Noțiunea de "date" implică existența în mijloacele de probă administrate a unor elemente din care să reiasă că inculpatul ar fi încercat ori "va încerca" (așa cum limitat și suficient pretinde textul de lege) să zădărnicească aflarea adevărului în modalitățile avute în vedere de Codul d e procedură penală.
Pe de o parte, declarația martorei este suficientă în a justifica presupunerea unei conduite procesuale a inculpatului contrare bunei desfășurări a procesului penal. Chiar daca inculpatul a dat o declarație în fața organelor de urmărire penala, recunoscând doar parțial faptele imputate, dezideratul aflării adevărului în procesul penal, reclama reacții de protecție imediată fața de orice persoană care are sau ar putea dobândi calitatea de martor, în procesul penal, împotriva oricăror influențe și cu atât mai mult împotriva unor fapte ilicite (amenințare, lovire).
Pe de altă parte, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată doar atunci când se apreciază că instituirea măsurilor de supraveghere este suficientă pentru protecția ordinii publice și un control riguros asupra conduitei inculpatului atenuează sau înlătură periculozitatea acestuia.
Din acest punct de vedere în raport de specificitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, instanța apreciază că instituirea obligațiilor impuse de dispozițiile art.160 indice 2 alin.3 Cod procedură penală, în aceasta fază procesuală, nu este de natură a garanta realizarea scopurilor prevăzute de art.136 alin.1 Cod procedură penală, referitoare la buna desfășurare a procesului penal. Posibilitatea de accesare a sistemului informatic de la orice unitate conectată la o rețea de transmisie de date lipsește de conținut impunerea obligației de prezentare la organele de poliție, în condițiile în care lipsa resurselor practice de supraveghere a traficului internet oferă inculpaților toate condițiile de acționa în vederea ștergerii urmelor infracțiunii. Gradul de perfecționare a metodelor de ștergere a urmelor accesării neautorizate a conturilor de utilizatori (formatarea sistemelor de stocare, modificarea IP de contact), metodele de fraudare informatică utilizate de inculpați impun menținerea stării de arest preventiv, ca singura măsură ce asigură extragerea temporară a inculpaților din mediul social, ce implică virtual, în plan informatic, întreaga populație, pentru desfășurarea anchetei necesare identificării tuturor persoanelor implicate, deopotrivă inculpați și victime.
În speță pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în liberate a inculpaților este actual și real și el rezultă din analiza coroborată a datelor ce caracterizează fapta și persoana acestora, extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv din: modul și condițiile în care au fost concepute și comise faptele imputate inculpaților, din maniera în care ar fi acționat inculpații pentru comiterea faptelor și din contribuția lor, întinderea și numărul mare al actelor presupus a fi comise de inculpați, urmările produse atât la nivelul securității sistemelor informatice, cât și la nivel patrimonial, folosirea datelor unor instituții bancare, metodele de fraudare a sistemelor de securitate, din amploarea și caracterul transnațional al activităților infracționale pretins comise, dar și din atitudinea procesuală adoptată de inculpați. Circumstanțele personale ale inculpaților (tineri, aflați în continuarea studiilor) nu justifică, prin ele însele, admiterea cererii formulate. În plus, ele nu trebuie privite izolat și unilateral, ci trebuie analizate și prin raportare la toate circumstanțele reale.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpații și care prin motivele expuse oral de apărător au susținut netemeinicia acesteia motivat de faptul că inculpații sunt cercetați penal pentru săvârșirea a patru infracțiuni privind accesul neautorizat la sistemul informatic și constituirea unui grup infracțional organizat, fapte recunoscute.
Prejudiciile de 24000 euro și respectiv 9000 euro sunt nedovedite iar pericolul concret pentru ordinea publică trebuie demonstrat, iar în cauză nu există date certe sau indicii că vor mai săvârși infracțiuni de același gen.
Prin punerea în libertate a inculpaților nu s-ar putea zădărnici aflarea adevărului prin denaturarea mijloacelor materiale de probă având în vedere caracterul tehnic al acestor mijloace.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare, admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.160 ind.2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
În cauză inculpații sunt cercetați și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.7 cu referire la art.2 pct.18 din Legea nr.39/2003, text ce prevede o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 20 ani.
Cum pedepsele pentru celelalte infracțiuni care intră în scopul grupului infracțional nu depășesc 18 ani, cererile de liberare provizorie sub cauțiune sunt în principiu admisibile, aspect ce rezultă din Decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr.7/9 februarie 2009 de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (nepublicată în Monitorul Oficial cu textul integral).
Potrivit alin.2 al art.160 ind.2 Cod procedură penală, acest beneficiu nu poate fi acordat în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte acte.
În examinarea acestor dispoziții legale prin prisma materialului probator, judecătorul a reținut în mod corect, pe de o parte, existența unei declarații de martor ( ) pentru care este posibilă influențarea, cu consecința zădărnicirii aflării adevărului raportat și conduitei procesuale a inculpatului, iar pe de altă parte și posibilitatea ca inculpații - fiind în stare de libertate - să acceseze sistemul informatic de la orice unitate conectată la o rețea de transmisie de date.
Sub aspectul oportunității se apreciază că nu se impune admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar atâta vreme cât nu au fost administrate probatoriile în faza de urmărire penală, iar pe de altă parte nu poate fi ignorată nici gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere și pericolul social.
Este lipsit de relevanță motivul de critică vizând cuantumul prejudiciilor cauzate, întrucât, față și de momentul arestării, 10 aprilie 2009, ancheta penală se află în curs de desfășurare urmând a se aduna probele necesare cauzei.
Într-un alt context este de arătat faptul că dispozițiile procesual-penale fac vorbire de facultatea instanței de a acorda liberarea provizorie folosindu-se sintagma "se poate acorda" și nu de obligativitatea acordării acesteia.
Această facultate se raportează și la natura infracțiunilor bănuit a fi comise, amploarea și periculozitatea acestora, aspecte ce au fost evidențiate în detaliu prin încheierea recurată.
Împrejurările invocate în calea de atac vizând existența sau nu a elementelor concrete de comportament al inculpaților pot fi examinate prin coroborarea cu celelalte circumstanțe reale privitoare la faptele penale.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații: și împotriva încheierii de ședință nr.20 din 05.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
20.2009.-
2 ex.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Daniela Dumitrescu, Ciubotariu
