Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 283/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2631/3/2010
360/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 283
Ședința publică de la 12 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, A, împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, A, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, prin substituire, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, depune la dosar motivele de recurs.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pe care o consideră netemeinică și rejudecând, în raport de motivele de recurs depuse la dosar, apreciază admisibilă cererea formulată de către inculpat, având în vedere că, acesta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1602alin. 1 Cod procedură penală și cunoaște obligațiile pe care urmează să le respecte, pentru buna desfășurare în continuare a procesului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică, în raport de data la care inculpatul a fost arestat preventiv și de infracțiunile reținute în sarcina sa, acesta a aderând și sprijinind un grup infracțional organizat. Precizând că faptele pentru care este cercetat au un pericol deosebit de ridicat, consideră că nu se impune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită admiterea cererii, având în vedere că este nevinovat, el cumpărând un de vopsit.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 28.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și, în temeiul art.149/1 și urm. din proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă - printre alții - a inculpatului A - (cu datele personale cunoscute), pe o durată de29 de zile, începând cu data de 28.12.2009 și până la data de 25.01.2010, inclusiv (în copie cf. cu originalul: filele 18-32).
Ca urmare, pe numele inculpatului, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 295//28.12.2009 (în copie cf. cu originalul: fila 33).
În fapt, s-a reținut că, în cursul anului 2009, inculpatul A a aderat și a sprijinit un grup infracțional organizat, grup infracțional care a fost constituit, condus și coordonat de către numiții zis,", zis "", zis "" și alții, în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, efectuarea - fără drept - a operațiunilor cu arme militare de foc letale și muniții.
În cursul anului 2009, inculpatul Aac umpărat de la numitul zis," o armă de foc letală militară, un mitralieră model 1962, calibrul 7,62 mm (tip ), plătind suma de 2.500 Euro, tranzacție care a fost intermediată de numitul "", un alt membru al acestui grup infracțional organizat, armă ce a fost sustrasă (împreună cu alte 61 de arme de foc) în cursul lunii ianuarie 2009, dintr-un depozit de armament aflat în incinta UM 01916, situat pe raza comunei, județul I, de către numitul zis,", împreună cu numiții, zis "", zis,", zis "" și.
Ulterior cumpărării, inculpatul A a deținut această armă de foc letală militară.
Totodată, în cursul lunilor octombrie - noiembrie 2009, inculpatul A i-a instigat pe numitul și pe alte persoane, neidentificate încă, să săvârșească infracțiunea de contrabandă calificată, constând în procurarea din Spania și introducerea în România, disimulată într-un colet expediat prin intermediul unei societăți ce prestează servicii de curierat, a unei alte arme de foc, pe care dorea să o achiziționeze și, eventual, să o vândă, respectiv un marca model 85 AUTO Cat. 8686, calibrul 9 mm, PA, fabricat în Italia, seria -, ce constituie o armă de foc neletală, fabricată special pentru gaze iritant-lacrimogene.
S-a reținut astfel că inculpatul A a cumpărat o armă de foc letală militară și a întreprins demersuri pentru achiziționarea din Spania a unei alte arme de foc neletale.
În drept, aceste fapte îmbracă forma infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr. 39/2003, art.279 alin.3 lit.a pen. art.138 din Legea nr. 295/2004 rap. la art.279 alin.3 lit.a pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.25 pen. rap. la art.271 din Legea nr. 86/2006, toate cu aplic. art.33 lit.a pen.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, printre altele: în temeiul art.145/1 proc.pen. s-a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului A, de luare a unei alte măsuri preventive față de acesta - a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara - ca neîntemeiată; în temeiul art.155 și urm. din proc.pen. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, de prelungire a duratei arestării preventive - printre alții - a inculpatului A -, pentru o perioadă de30 de zile, începând cu data de 26.01.2010 și până la data de 24.02.2010, inclusiv (în copie cf. cu originalul: filele 34-47).
Conform art.160/1 proc.pen. privindmodalitățile liberării provizorii, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform art.160/2 proc.pen. privindcondițiile liberării, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (alin.1), iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (alin.2).
Ab initio,Tribunalul a constatat că vocația la liberare provizorie sub control judiciar a unui învinuit sau inculpat se întinde pe durata întregului proces penal, legiuitorul neînțelegând să limiteze în timp, în nicio formă (raportat la momentul luării măsurii arestării preventive sau la orice alt reper), accesul la această instituție de drept procesual penal.
Tot acum, Tribunalul a constatat că în cuprinsul alin.1 și 2 ale art.160/2 proc.pen. legiuitorul a înțeles să facă o distincție între două ipoteze de lucru, respectiv: prima este cea în care liberarea provizorie sub control judiciar "se poate acorda" (instanța având facultatea de a aprecia asupra cererii), iar a doua este cea în care liberarea provizorie sub control judiciar "nu se acordă" (instanța fiind obligată să respingă cererea).
Esențial este însă faptul că vocația recunoscută nu valorează drept.
Din această rațiune, instanța de judecată chemată să se pronunțe asupra unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să analizeze cererea cu raportare la speță, la circumstanțele care pot descrie un potențial pericol concret pentru ordinea publică, hotărând în final dacă liberarea provizorie sub control judiciar este oportună ori nu, deoarece solicitarea nu poate fi admisă în mod automat, doar pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu.
În speță, mai întâi, Tribunalul a constatat că, în raport de dispozițiile art.160/2 alin.1 proc.pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu (niciuna dintre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, toate intenționate, nefiind pedepsită cu închisoare care să depășească 18 ani). Astfel, infracțiunea deinițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grupprev. de art.7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate este pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani (văzând dispozițiile de la alin.1 și 2, precum și decizia nr. 7/09.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în Secții Unite, obligatorie pentru instanțe conform art.414/2 alin.3 teza finală proc.pen.); infracțiunea denerespectare a regimului armelor și munițiilorprev. de art.279 alin.3 lit.a pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani; infracțiunea deefectuare - fără drept - a operațiunilor cu arme sau munițiiprev. de art.138 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, rap. la art.279 alin.3 lit.a pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani; infracțiunea deinstigare la contrabandă calificatăprev. de art.25 pen. rap. la art.271 (corob. cu art.274) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani (și interzicerea unor drepturi).
În continuare, Tribunalul a constatat că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, în special legate de încercarea de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, ori similar, văzând activitatea lui infracțională, lipsa de sinceritate, modul în care înțelege să se disculpe în referire la acuzații punctuale, explicațiile pe care le caută fiind ilustratoare în acest sens (de pildă, în cazul ului despre care susținepro causa,dar necredibil, că era "de vopsit"), dar și că există făptuitori nedepistați cu care ar putea conveni ce să declare (numitul "").
Mai departe, Tribunalul a apreciat că interesul public ar fi grav lezat dacă inculpatul ar fi pus în libertate, mai ales înainte de finalizarea urmăririi penale, care are un grad ridicat de complexitate, în condițiile în care numărul coparticipanților este mare, probabil încă necunoscut, faptele prevăzute de legea penală avute ca scop sunt variate, comise în mod organizat și atent și au implicații profund negative în societate, iar instrumentarea dosarului de urmărire penală se cere a fi laborios efectuată, ferită de obstrucționări de orice fel.
Așadar, Tribunalul a concluzionat că nu este oportună admiterea cererii în dezbatere, notând și dispozițiile art.136 proc.pen. în special scopul măsurilor preventive (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), care îndeamnă la o evaluare exhaustivă responsabilă, fără a se putea ignora temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive (- art.143 și art.148 alin.1 lit.f proc.pen.).
De altfel, la circa o lună de zile de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, este exclusă nerespectarea dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sub aspectul termenului rezonabil al măsurii provizorii privative de libertate.
Cât privește critica adusă încadrării juridice a uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpatului (infracțiunea de instigare la contrabandă calificată prev. de art.25 pen. rap. la art.271 - corob. cu art.274 - din Legea nr. 86/2006), Tribunalul a constatat că, la acest moment procesual, nu se poate constitui decât într-o remarcă, în raport de care nu se poate dispune o eventuală schimbare de încadrare juridică, ancheta în curs urmând a aduce clarificările aferente.
Vizavi de circumstanțele personale ale inculpatului, pozitive (lipsa antecedentelor penale, o carieră sportivă, o familie organizată pe care o întreține), Tribunalul a constatat că sunt incapabile a contracara eficient circumstanțele reale, grave, relevate în cauză în legătură cu același inculpat, pentru a determina pronunțarea unei soluții favorabile lui.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A care a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar motivând că aceasta îndeplinește toate cerințele legale prevăzute de art. 1602Cod procedură penală.
Curtea analizând hotărârea atacată în raport de materialul probator din dosar, față de critica formulată de inculpat, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală constată nefondat recursul.
În raport de poziția procesuală adoptată în cauza penală în care inculpatul este cercetat penal, nu este cooperant și nu a relatat în totalitate circumstanțele reale în care a comis faptele reținute în sarcina sa, a relatat situații de fapt ce contravin probelor din dosar, în mod judicios prima instanță a reținut că este necesar ca acesta să rămână în stare de arest preventiv.
În raport de complexitatea cauzei penale, datorită numărului de persoane implicate șic are nu au fost identificate în totalitate, natura și circumstanțele reale în care au fost comise faptele penale și care nu au fost stabilite toate în mod cert în speță, se justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului pentru a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, așa cum judicios a reținut și instanța de fond.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins, ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului A declarat împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, și-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-8.03.2010
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 28.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și, în temeiul art.149/1 și urm. din proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă - printre alții - a inculpatului A - (cu datele personale cunoscute), pe o durată de29 de zile, începând cu data de 28.12.2009 și până la data de 25.01.2010, inclusiv (în copie cf. cu originalul: filele 18-32).
Ca urmare, pe numele inculpatului, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 295//28.12.2009 (în copie cf. cu originalul: fila 33).
În fapt, s-a reținut că, în cursul anului 2009, inculpatul A a aderat și a sprijinit un grup infracțional organizat, grup infracțional care a fost constituit, condus și coordonat de către numiții zis,", zis "", zis "" și alții, în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, efectuarea - fără drept - a operațiunilor cu arme militare de foc letale și muniții.
În cursul anului 2009, inculpatul Aac umpărat de la numitul zis," o armă de foc letală militară, un mitralieră model 1962, calibrul 7,62 mm (tip ), plătind suma de 2.500 Euro, tranzacție care a fost intermediată de numitul "", un alt membru al acestui grup infracțional organizat, armă ce a fost sustrasă (împreună cu alte 61 de arme de foc) în cursul lunii ianuarie 2009, dintr-un depozit de armament aflat în incinta UM 01916, situat pe raza comunei, județul I, de către numitul zis,", împreună cu numiții, zis "", zis,", zis "" și.
Ulterior cumpărării, inculpatul A a deținut această armă de foc letală militară.
Totodată, în cursul lunilor octombrie - noiembrie 2009, inculpatul A i-a instigat pe numitul și pe alte persoane, neidentificate încă, să săvârșească infracțiunea de contrabandă calificată, constând în procurarea din Spania și introducerea în România, disimulată într-un colet expediat prin intermediul unei societăți ce prestează servicii de curierat, a unei alte arme de foc, pe care dorea să o achiziționeze și, eventual, să o vândă, respectiv un marca model 85 AUTO Cat. 8686, calibrul 9 mm, PA, fabricat în Italia, seria -, ce constituie o armă de foc neletală, fabricată special pentru gaze iritant-lacrimogene.
S-a reținut astfel că inculpatul A a cumpărat o armă de foc letală militară și a întreprins demersuri pentru achiziționarea din Spania a unei alte arme de foc neletale.
În drept, aceste fapte îmbracă forma infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr. 39/2003, art.279 alin.3 lit.a pen. art.138 din Legea nr. 295/2004 rap. la art.279 alin.3 lit.a pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.25 pen. rap. la art.271 din Legea nr. 86/2006, toate cu aplic. art.33 lit.a pen.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, printre altele: în temeiul art.145/1 proc.pen. s-a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului A, de luare a unei alte măsuri preventive față de acesta - a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara - ca neîntemeiată; în temeiul art.155 și urm. din proc.pen. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, de prelungire a duratei arestării preventive - printre alții - a inculpatului A -, pentru o perioadă de30 de zile, începând cu data de 26.01.2010 și până la data de 24.02.2010, inclusiv (în copie cf. cu originalul: filele 34-47).
Conform art.160/1 proc.pen. privindmodalitățile liberării provizorii, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform art.160/2 proc.pen. privindcondițiile liberării, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (alin.1), iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (alin.2).
Ab initio,Tribunalul a constatat că vocația la liberare provizorie sub control judiciar a unui învinuit sau inculpat se întinde pe durata întregului proces penal, legiuitorul neînțelegând să limiteze în timp, în nicio formă (raportat la momentul luării măsurii arestării preventive sau la orice alt reper), accesul la această instituție de drept procesual penal.
Tot acum, Tribunalul a constatat că în cuprinsul alin.1 și 2 ale art.160/2 proc.pen. legiuitorul a înțeles să facă o distincție între două ipoteze de lucru, respectiv: prima este cea în care liberarea provizorie sub control judiciar "se poate acorda" (instanța având facultatea de a aprecia asupra cererii), iar a doua este cea în care liberarea provizorie sub control judiciar "nu se acordă" (instanța fiind obligată să respingă cererea).
Esențial este însă faptul că vocația recunoscută nu valorează drept.
Din această rațiune, instanța de judecată chemată să se pronunțe asupra unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să analizeze cererea cu raportare la speță, la circumstanțele care pot descrie un potențial pericol concret pentru ordinea publică, hotărând în final dacă liberarea provizorie sub control judiciar este oportună ori nu, deoarece solicitarea nu poate fi admisă în mod automat, doar pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu.
În speță, mai întâi, Tribunalul a constatat că, în raport de dispozițiile art.160/2 alin.1 proc.pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu (niciuna dintre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, toate intenționate, nefiind pedepsită cu închisoare care să depășească 18 ani). Astfel, infracțiunea deinițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grupprev. de art.7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate este pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani (văzând dispozițiile de la alin.1 și 2, precum și decizia nr. 7/09.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în Secții Unite, obligatorie pentru instanțe conform art.414/2 alin.3 teza finală proc.pen.); infracțiunea denerespectare a regimului armelor și munițiilorprev. de art.279 alin.3 lit.a pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani; infracțiunea deefectuare - fără drept - a operațiunilor cu arme sau munițiiprev. de art.138 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, rap. la art.279 alin.3 lit.a pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani; infracțiunea deinstigare la contrabandă calificatăprev. de art.25 pen. rap. la art.271 (corob. cu art.274) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani (și interzicerea unor drepturi).
În continuare, Tribunalul a constatat că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, în special legate de încercarea de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, ori similar, văzând activitatea lui infracțională, lipsa de sinceritate, modul în care înțelege să se disculpe în referire la acuzații punctuale, explicațiile pe care le caută fiind ilustratoare în acest sens (de pildă, în cazul ului despre care susținepro causa,dar necredibil, că era "de vopsit"), dar și că există făptuitori nedepistați cu care ar putea conveni ce să declare (numitul "").
Mai departe, Tribunalul a apreciat că interesul public ar fi grav lezat dacă inculpatul ar fi pus în libertate, mai ales înainte de finalizarea urmăririi penale, care are un grad ridicat de complexitate, în condițiile în care numărul coparticipanților este mare, probabil încă necunoscut, faptele prevăzute de legea penală avute ca scop sunt variate, comise în mod organizat și atent și au implicații profund negative în societate, iar instrumentarea dosarului de urmărire penală se cere a fi laborios efectuată, ferită de obstrucționări de orice fel.
Așadar, Tribunalul a concluzionat că nu este oportună admiterea cererii în dezbatere, notând și dispozițiile art.136 proc.pen. în special scopul măsurilor preventive (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), care îndeamnă la o evaluare exhaustivă responsabilă, fără a se putea ignora temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive (- art.143 și art.148 alin.1 lit.f proc.pen.).
De altfel, la circa o lună de zile de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, este exclusă nerespectarea dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sub aspectul termenului rezonabil al măsurii provizorii privative de libertate.
Cât privește critica adusă încadrării juridice a uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpatului (infracțiunea de instigare la contrabandă calificată prev. de art.25 pen. rap. la art.271 - corob. cu art.274 - din Legea nr. 86/2006), Tribunalul a constatat că, la acest moment procesual, nu se poate constitui decât într-o remarcă, în raport de care nu se poate dispune o eventuală schimbare de încadrare juridică, ancheta în curs urmând a aduce clarificările aferente.
Vizavi de circumstanțele personale ale inculpatului, pozitive (lipsa antecedentelor penale, o carieră sportivă, o familie organizată pe care o întreține), Tribunalul a constatat că sunt incapabile a contracara eficient circumstanțele reale, grave, relevate în cauză în legătură cu același inculpat, pentru a determina pronunțarea unei soluții favorabile lui.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A care a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar motivând că aceasta îndeplinește toate cerințele legale prevăzute de art. 1602Cod procedură penală.
Curtea analizând hotărârea atacată în raport de materialul probator din dosar, față de critica formulată de inculpat, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală constată nefondat recursul.
În raport de poziția procesuală adoptată în cauza penală în care inculpatul este cercetat penal, nu este cooperant și nu a relatat în totalitate circumstanțele reale în care a comis faptele reținute în sarcina sa, a relatat situații de fapt ce contravin probelor din dosar, în mod judicios prima instanță a reținut că este necesar ca acesta să rămână în stare de arest preventiv.
În raport de complexitatea cauzei penale, datorită numărului de persoane implicate șic are nu au fost identificate în totalitate, natura și circumstanțele reale în care au fost comise faptele penale și care nu au fost stabilite toate în mod cert în speță, se justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului pentru a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, așa cum judicios a reținut și instanța de fond.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins, ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului A declarat împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, și-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-8.03.2010
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Elena Ursulescu, Iuliana Ciolcă
