Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 295/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu Judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier: -
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data ade 20 iulie 1967, în prezent aflat în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii nr.144 din data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocații și, conform delegațiilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, permite apărpătorilor recurentului petent să ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Avocat, depune la dosar un borderou cu acte.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând
cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de
judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul petent, solicită admiterea
recursului, casarea încheierii tribunalului și pe fond admiterea cererii de liberare. Susține că formularea cererii de liberare are rațiunii umanitare,
datorate stării de sănătate a tatălui recurentului petent, stării psihice a fiicei recurentului petent, care se află în prag de examen de bacalaureat și nu în ultimul rând de starea de sănătate a recurentului petent.
Redă din încheierea tribunalului următorul paragraf "Totodată,
dat fiind timpul relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive (14.04.2009) se apreciază că, temeiul care a stat la baza acesteia - 148 lit. f din Codul d e procedură penală - este incompatibil la acest moment procesual cu liberarea provizorie sub control judiciar".
Face referire la scopul măsurii preventive care, în conformitate cu
dispozițiile art.136 alin.2 Cod procedură penală "poate fi realizat și prin liberarea privozorie sub control judiciar sau pe cauțiune".
Astfel că cererea de liberare provizorie sub control judiciar, este, în principiu, admisibilă, datorită îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art.160 ind.2 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, care prevăd că alin.1 "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani" iar alin. 2 "liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Precizează că, din actele dosarului, nu rezultă date că inculpatul ar săvârși alte fapte penale. Recurentul petent este absolvent de facultate, are o familie, de întreținut și a avut anterior arestării un loc de muncă stabil. Referitor la a doua condiție "să nu existe temerea că se încearcă zădărnicirea aflării adevărului.", au fost audiați arbitrii, angajați din cadrul OPC A, iar restul probelor sunt la dosar. În afară de interceptările telefonice nu există alte probe. Recurentul petent nu ar avea niciun interes nici să ia legătura cu familiile celorlalți inculpați.
Solicită de asemenea, ca instanța să nu judece prin prisma campaniei televizate, ci să judece persoana recurentului.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, fiica recurentului i-a
fost încredințată acestuia, în urma divorțului. Fiica recurentului în prezent are vârsta de 19 ani, iar în luna iunie 2009 va susține examenul de bacalaureat, fiind în clasa a XII- S-au depus la dosar și memoriile fiicei recurentului precum și un memoriu din partea dirigintei fiicei recurentului, din care rezultă impactul pe care l-a avut asupra acesteia, arestarea recurentului petent. Se referă și la faptul că tatăl recurentului este paralizat, tot recurentul petent fiind și întreținătorul acestuia. În prezent sarcina a căzut asupra fiicei recurentului de a avea grijă de bunicul handicapat cu toate că, așa cum a mai menționat, aceasta va avea de susținut peste nici 2 luni examenul de bacalureat. Tatăl recurentului, fiind bolnav are nevoie de îngrijire și mâncare speciale și mai ales de exerciții de recuperare fizică.
Solicită revocarea măsurii arestului preventiv din motive medicale.
Față de argumentele expuse solicită admiterea recursului, casarea
încheierii recurate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie cu obligarea recurentului de a respecta cele mai grele condiții pe care instanța le va considera necesare. Recurentul petent își ia angajamentul că, pe parcursul procesului penal, își va respecta obligațiile impuse de instanță și nu va influența în vreun fel desfășurarea cercetărilor. Prin puenrea în libertate a recurentului, familia acestuia se va organiza și se va da și ocazia fiicei recurentului de a-și susține examenele de bacalaureat, în condiții acceptabile, precum și să-și continue studiile.
Avocat, pentru recurentul petent, redă dintr-un
verset al.
Arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, o persoană are dreptul la respectarea vieții private. Legea penală română prevede măsura arestului preventiv al inculpatului, dar, în prezenta cauză sub incidența prevederilor art. 8 din CEDO nu intră numai inculpatul, ci întreaba sa familie, respectiv fiica de 19 ani și tatăl inculpatului, care are și un handicap.
Face referire la prevederile art.136 Cod procedură penală,
respectiv "pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penal.". Dar la alin.2 din același articol se prevede faptul că "scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune".
Revenind asupra respectării art. 8 din CEDO și a respectării vieții
private, se susține că fiica recurentului nu are dreptul de a întreține relații personale cu tatăl ei, așa cum nici recurentul petent sau familia acestuia, nu mai are viață privată. Fiica recurentului se află într-un moment de răscruce al vieții sale, în sensul că în luna iunie 2009 are de susținut examenul de bacalaureat. În prezent fiica recurentului a fost transformată de situație în infirmiera bunicului său, care a suferit un accident vascular. Tatăl recurentului este predispus și la alte accidente vasculare, astfel că, este posibil ca în orice moment să moară.
În încheiere, redă un alt verset al proocului respectiv,
"Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, și tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! celui neprihănit va fi peste el, și răutatea celui rău va fi peste el". Arată că, a citat acest verset pentru a reliefa încălcarea dreptului copilului recurentului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică. Într-adevăr sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 ind.2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, dar cererea trebuie să fie întemeiată, fapt neîndeplinit, în cauză. Nu se poate face abstracție de faptul că recurentul petent este cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni, în acest moment.
Recurentul petent, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în
libertate, pentru a putea duce la sfârșit sarcina sa de a avea grijă de familie, respectiv de tatăl și fiica sa. Mai susține că nu prezintă pericol concret.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.144 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, fiul lui și, născut la data de 20.07.1967 în Pitești, județul A, domiciliat în Pitești, B-dul -,.18 bis,.A,.9, județul A, CNP -, în prezent în stare de arest preventiv în Arestul A, ca nefondată, fiind obligat petentul-inculpat la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 21.04.2009, a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că, în cazul său, sunt îndeplinite condițiile prev de art 160/2 alin 1 și 2 Cod pr penală, pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este mai mică de 18 ani închisoare și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Petentul-inculpat a arătat că este sigura persoană capabilă să le ofere sprijin moral și material membrilor familiei sale (fiicei în vârstă de 19 ani și tatălui său grav bolnav).
În susținerea cererii sale, inculpatul a depus la dosar un set de înscrisuri (acte medicale privind starea de sănătate a numitului și a petentului inculpat, adeverință emisă de Asociația de proprietari bloc 18 Bis, fișă de evaluare psihologică privind pe, adeverință eliberată de Colegiul Național C ).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.23/CC/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că, din dispoziția lui G, în datele de 02.10.2008, 24.12.2008, 03.12.2008, 30.10.2008, 19.11.2008 și pentru meciul din 23.11.2008, inculpatul a dat unor arbitri și observatori delegați de către Comisia Centrală a din cadrul în meciurile disputate de echipa de fotbal FC A Pitești, sumele de 5000, 3000, 15.000, 5000, 30000, 2000 USD, achitându- totodată unui arbitru costul unei camere la Hotelul din Pitești, pentru ca aceștia să favorizeze echipa finanțată de.
De asemenea, s-a constatat existența unor indicii temeinice în sensul că inculpatul i-a remis lui, la data de 14.11.2008, din dispoziția lui G, echivalentul în lei al sumei de 4000 euro pentru ca acesta, în calitatea sa de director OPC, să favorizeze firmele aparținând lui
La luarea acestei măsuri preventive, instanța a apreciat că în speță este incident cazul prev de art 148 lit f Cod pr penală, în sensul că există date și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța care a soluționat propunerea de arestare preventivă a apreciat că este necesară privarea de libertate a inculpatului, față de datele concrete existente, de specificul infracțiunilor de corupție, de caracterul continuat pe o lungă perioadă de timp, al unora dintre faptele reținute, de persoana inculpatului, de funcția acestuia, ce implică o evidentă influență și autoritate asupra unui mare număr de persoane, de complexitatea deosebită a cauzei, ce presupune administrarea unor probe multiple, față de implicațiile faptelor reținute în realitatea socială a unor categorii de persoane, de reacția opiniei publice, de rezonanța negativă însemnată faptelor reținute, inclusiv față de necesitatea unei reacții ferme și imediate a autorităților judiciare în cazul sesizării lor cu asemenea fapte.
Potrivit disp.art.160/2 alin 1 Cod pr penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar conform alin.2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Instanța a apreciat că alineatele 1și 2 ale art.160/2 Cod pr penală, impun două condiții de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa încât, ipoteza în care acestea nu ar fi îndeplinite ar atrage respingerea cererii, fără a mai fi necesară analizarea temeiniciei acesteia.
În speță, a reținut instanța de fond, se constată însă că sunt îndeplinite aceste două condiții, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26. rap la art.255 Cod penal și la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.255 Cod penal, rap la art.5,6 și 7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp.art.33 lit. a Cod penal, iar maximul special al pedepselor prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni se situează sub 18 ani închisoare. Pe de altă parte, nu există date concrete care ar îndreptăți instanța să ajungă la concluzia că, dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (acest aspect nefiind reținut de către instanța care a dispus arestarea preventivă).
În opinia instanței de fond, îndeplinirea formală a condițiilor prev de art.160/2 Cod pr.penală, nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta rezultând chiar din formularea alin.1, care prevede că "liberarea se poate acorda", nefiind deci un drept al inculpatului ci doar o vocație a acestuia.
Deși legea nu indică criteriile ce urmează a fi avute în vedere de judecător la examinarea unei astfel de cereri, instanța a apreciat, din analiza coroborată dispozițiilor art.160/2 Cod pr.penală și prevederilor art. 136 Cod pr.penală, care reglementează în general scopul măsurilor preventive, fie că este vorba de arestarea sau punerea în libertate a unei persoane, că la soluționarea cererii urmează a se ține seama de circumstanțele cauzei, datele care îl caracterizează pe inculpat dar și pericolul social concret pe care acesta îl reprezintă pentru ordinea publică, având în vedere că, în speță, unul din motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este cel prevăzut de art.148 lit. f Cod pr penală.
Analizând coroborat toate aceste elemente, instanța a reținut că aspectele invocate de petent în cererea sa - împrejurarea că membrii familiei sale, tatăl și fiica în vârstă de 19 ani se află într-o situație dificilă, generată de boala gravă a părintelui inculpatului și de faptul că încarcerarea îi lipsește pe cei doi de sprijinul material și afectiv al acestuia - nu au relevanță covârșitoare față de gradul ridicat de pericol social pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, avându-se în vedere rezonanța negativă infracțiunilor de genul acelora pentru care inculpatul este cercetat, pericol reliefat și de caracterul organizat, repetabilitatea faptelor, numărul mare de persoane implicate.
De asemenea, afecțiunile medicale de care ar suferi petentul nu constituie un motiv a fundamenta admiterea cererii sale, deoarece organele de detenție au obligația de a asigura tratamentul medical necesar inculpatului, inclusiv prin internare sub pază intr-o instituție sanitară civilă (așa cum rezultă din disp. art.139/1 Cod pr. penală).
Totodată, dat fiind timpul relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive (14.04.2009), s-a apreciat de tribunal, că temeiul care a stat la baza acesteia - art.148 lit.f Cod pr.penală - este incompatibil la acest moment procesual cu liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, ca nefondată.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că cererea este admisibilă și temeinică, că nu se regăsește în nici una dintre situațiile în care art.160/2 alin.2 Cod pr.penală interzice acordarea liberării provizorii, că cererea a avut la bază motive umanitare care se au în vedere conform art.136 alin.8 Cod pr.penală, atât starea de sănătate, cât și alte aspecte referitoare la persoana inculpatului și la familia sa, putând fi avute în vedere la momentul alegerii măsurii arestării preventive, în condițiile în care același articol arată la alin.2 că scopul acestor măsuri poate fi atins și prin aplicarea instituției liberării provizorii.
Inculpatul a invocat încălcarea art.8 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, referitor la dreptul la viață privată, arătând că arestarea sa are consecințe nefaste asupra tatălui său care a suferit un accident vascular cerebral, urmare căruia a rămas cu sechele, respectiv o hemiplegie care-l face dependent de îngrijirea fiului său și de care este lipsit după arestarea lui, precum și atingerea pe care încarcerarea inculpatului o aduce drepturilor fiicei acestuia de a primi sprijin de la tatăl său într-o perioadă în care urmează să susține examenul de bacalaureat și este nevoită să își asume sarcini suplimentare privind îngrijirea bunicului.
Inculpatul a depus la dosar un memoriu formulat de fiica sa care se află în îngrijirea lui exclusivă, deoarece mama a părăsit-o la vârsta de 4 ani, precum și fotografii din care rezultă atât starea de sănătate a tatălui său cât și relația apropiată pe care aceștia o au.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat și, în consecință, va fi respins.
Susținerile inculpatului privind admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt întemeiate și li s-a dat eficiență, fiind recunoscute de instanța de fond care a admis cererea în principiu, reținând că a fost formulată de apărătorul inculpatului și a fost însușită de acesta din urmă, conține mențiunile pe care inculpatul trebuia să le facă în legătură cu cunoașterea dispozițiilor legale referitoare la liberarea provizorie, iar pedeapsa ce poate fi aplicată acestuia se situează sub cuantumul de 18 ani prevăzut de art.160/2 alin.1 Cod pr.penală.
acestor condiții de admisibilitate, însă, dau naștere doar unei vocații a inculpatului la obținerea liberării provizorii, deoarece art.160/8a Cod pr.penală, impune și o analiză de temeinicie a liberării, care trebuie să aibă în vedere oportunitatea punerii în libertate a inculpatului la momentul judecării respectivei cereri și consecințele pe care le-ar prezenta această liberare provizorie.
Inculpatul a fost arestat cu doar o săptămână înainte de momentul formulării prezentei cereri de liberare provizorie, iar atunci când s-a luat această măsură preventivă s-a apreciat că există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Liberarea provizorie este o instituție ce poate fi aplicată în cadrul preexistenței măsurii arestării preventive luate în mod legal și temeinic, motiv pentru care nu pot fi puse în discuție temeiurile arestării.
Instanța de fond a reținut deja că nu există date concrete care ar îndreptăți concluzia că inculpatul se găsește în vreuna dintre situațiile prevăzute de art.160/2 Cod pr.penală, însă, față de momentul la care s-a formulat cererea de liberare, situat la un interval foarte scurt de timp după luarea măsurii arestării preventive, de multitudinea și diversitatea actelor materiale infracționale reținute în sarcina inculpatului și de impactul negativ pe care punerea în libertate a inculpatului l-ar avea asupra opiniei publice, cererea în mod corect a fost apreciată ca fiind netemeinică.
Dreptul la viață privată, invocat de către inculpat, mai ales cu privire la consecințele pe care măsura arestării preventive luată față de acesta le au asupra vieții membrilor familiei sale (tată și fiică) este un drept ce se bucură atât conform reglementării Convenției Europene cât și jurisprudenței, de o protecție relativă, ceea ce înseamnă că este permisă restrângerea acestui drept în anumite situații și, desigur, trebuie să fie prevăzută de lege și să fie necesară într-o societate democratică pentru atingerea unui scop legitim.
unei persoane, chiar și în virtutea unui mandat de arestare preventivă, presupune, implicit, o restrângere a contactelor pe care inculpatul le are cu membrii familiei sale, izolarea acestuia separat de locul în care-și ducea viața în mod obișnuit și chiar lipsirea de ajutorul acordat de acesta altor persoane, deoarece arestarea determinată de existența indiciilor temeinice în sensul săvârșirii unei infracțiuni de către inculpat este o consecință a priorității interesului public față de drepturile individuale la libertate și la viață privată ale persoanei arestate.
In cazul și Schenten contra Germaniei, jurisprudența a arătat că "pretenția de respectare a vieții private este în mod automat redusă în măsura în care persoana în cauză pune în contact viața sa privată cu cea publică sau o pune în raport cu alte interese protejate și că legislația per ansamblu nu poate fi considerată ca o ingerință în viața privată în sensul art.8 din Convenție".
Legislația internă permite și reglementează arestarea preventivă a persoanelor bănuite de săvârșirea unor infracțiuni, iar drepturile inculpatului și ale membrilor familiei acestuia la viață privată sunt restrânse datorită presupunerii legitime în sensul că inculpatul, prin activitatea sa infracțională, a adus atingere unui interes public. În sarcina lui s-au reținut multiple acte de corupție, dar și infracțiuni referitoare la deținerea unui mare număr de fiole de efedrină, sub acest ultim aspect cauza nefiind încă lămurită în totalitate, dar adăugând un plus de gravitate infracțiunilor pentru care era deja cercetat inculpatul.
Susținerile privind acordarea priorității cuvenite principiului interesului superior al copilului, față de situația fiicei inculpatului, sunt netemeinice. Curtea constată că, într-adevăr, inculpatul a făcut dovada că încă de la vârsta de 4 ani se ocupă, în calitate de părinte căruia i-a fost încredințată minora neglijată de mamă, de educația și de îngrijirea acesteia. De asemenea s-a dovedit că fiica lui are o situație școlară foarte bună și a suferit o dramă afectivă datorită evenimentului traumatizant în viața ei personală, care l-a reprezentat arestarea tatălui (atât consecință a separării de acesta, cât și datorită naturii acuzațiilor ce planează asupra acestui părinte care a constituit un model pozitiv pentru adolescentă).
In ce privește existența unei reglementări legale care să permită aplicarea cu prioritate față de orice alt tip de interes, inclusiv cel public, a principiului interesului superior al copilului, curtea reține că fiica inculpatului are vârsta de 19 ani, astfel încât nu este "copil" - în înțelesul Legii nr.272/2004, care recunoaște această calitate persoanelor cu vârsta sub 18 ani, și, în consecință, nu s-ar putea recurge la aplicarea principiului menționat pentru protejarea drepturilor și intereselor fiicei majore a inculpatului.
Aceste consecințe în plan psihic pentru fiica inculpatului, dar și pentru tatăl lui, lipsit de sprijin în suferința fizică datorată bolilor pentru care s-au făcut dovezi la filele 19-74 din dosarul instanței de fond, sunt incontestabile, dar nu și suficiente pentru punerea în libertate a inculpatului, deoarece criteriile pentru alegerea oricăreia dintre măsurile preventive și, respectiv, a liberării provizorii, sunt multiple neputând fi excluse aspectele ce țin de circumstanțele și consecințele săvârșirii faptelor imputate, la care s-a făcut referire anterior.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1967, în prezent aflat în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului A, împotriva încheierii nr.144 din data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.3/20 mai 2009
Jud.fond
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
