Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.297/R/2009
Ședința publică din 16 iunie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul- fiul lui G și al lui, născut la 22 noiembrie 1978, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, potrivit dispozițiilor artr.1602Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Publiceste reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, în sensul de a se dispune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind întrunite toate condițiile prevăzute de lege, neexistând la dosar date că, fiind pus în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martorii. În cauză au fost administrate probe, a fost audiată partea vătămată, în apel fiind limpezite lucrurile. Este adevărat, că inculpatul este recidivist, că a avut condamnări anterioare, însă aceste pedepse au fost ispășite, iar prin modificările aduse de legiuitor s-a dat posibilitatea și inculpaților recidiviști de a beneficia de liberare sub control judiciar. Totodată, solicită a se avea în vedere că împrejurarea că inculpatul este arestat de 19 luni, în cauză fiind vorba despre o măsură preventivă și nu de o pedeapsă, această perioadă de arest depășind cu mult termenul rezonabil, raportat la complexitatea cauzei, respectiv comiterea unei infracțiuni de conducere fără permis și o infracțiune de furt cu un prejudiciu de 15.000 lei recuperat, partea vătămată declarând că nu solicită tragerea la răspundere a inculpatului. Mai arată că sunt îndeplinite cele două condiții privind admiterea cererii de liberare sub control judiciar, termenul rezonabil privind arestul preventiv a fost depășit, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, prejudiciul a fost recuperat, iar potrivit Curții Europene - această perioadă lungă de arest este considerată deja o pedeapsă. Precizează că la termenul pentru judecarea apelului din 24.06.2009, instanța va trebui să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocată în cauză, probabil cauza va fi trimisă Curții Constituționale și că urmează vacanța judecătorească, ceea ce necesită o perioadă mai lungă de timp. Solicită a se observa că, potrivit practicii Curții europene, pericolul concret pentru ordinea publică, chiar dacă a existat la luarea măsurii arestării, acesta s-a diminuat prin trecerea timpului, acesta nemaifiind același ca acum 19 luni. Mai arată că alți infractori mult mai periculoși decât inculpatul, au fost puși în libertate după 10-11 luni de arest preventiv. Totodată, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că a recunoscut fapta, prejudiciul a fost recuperat, iar mama acestuia este bolnavă. Față de cele arătate, solicită admiterea cererii privind liberarea sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea a recursului și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de Tribunalul Bihor, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile tezei I al.2 al. art. 160/2 Cod de procedură penală, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. Inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunea de furt din locuințe, o infracțiune care nu este lipsită de pericol social, iar la câteva zile după liberarea condiționată a unei pedepse de 7 ani având un rest de 700 zile, acesta a săvârșit din nou o infracțiune de furt și conducere fără permis - rezultând astfel că prezintă pericol pentru ordinea publică și astfel în aceste condiții nu se impune admiterea cererii. Apreciază că motivarea apărătorului inculpatului este legală, cererea formulată constituie un drept constituțional, însă raportat la persoana inculpatului nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea ei.
Inculpatul având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, arătând că lăsarea sa în libertate nu prezintă temeri că va săvârși noi infracțiuni.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11 iunie 2006, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihor, în baza art. 160/2 raportat la art. 160/8 al. 6 Cod de procedură penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul,fiul lui G și, născut la data de 22.11.1978 în H, CNP -, arestat preventiv prin încheierea nr. 53/M/11.12.2007 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/2007.
Pentru a pronunța această încheiereprima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 iunie 2009, sub dosar nr- inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, în baza art. 160/1 Cod de procedură penală. În susținerea cererii sale a arătat că nu există date la dosar care să releve obiectiv că ar avea intenția de a influența subiecții procesului penal și, de altfel, ar fi în afară de orice îndoială că mijloacele de probă se află tot timpul sub paza juridică a autorităților judiciare. Mai mult, arată că prejudiciul a fost reparat în întregime, iar pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat odată cu trecerea timpului, până la dispariția sa. Totodată, raportat la complexitatea cauzei a invocat împlinirea termenului rezonabil pe care ar trebui să îl aibă arestul preventiv.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, emis în dosarul nr.6830/P/2006, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. i Cod penal și art.86 alin.1 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art.37 lit.a și 33 lit.a Cod penal. În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în data de 9 noiembrie 2006, pe timp de zi, a sustras din locuința părții vătămate mai multe bijuterii din aur, un aparat foto și un telescop. De asemenea, s-a mai reținut că, la data de 27 mai 2007 inculpatul a condus autoturismul marca 1310 prin O, fără a poseda permis de conducere, și fiind testat, s-a constatat o alcoolemie de 0,29 ml alcool pur în aerul expirat.
Prin încheierea din 11 decembrie 2007, Judecătoria Oradeaa dispus arestarea preventivă a inculpatului, măsură menținută până în prezent.
Prin sentința penală nr.1030/ 26.09.2008, Judecătoria Oradeaa dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 4 ani 10 luni închisoare, iar în baza art. 61 Cod penal a dispus revocarea restului de pedeapsă de 996 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.70/2005 a Judecătoriei Oradea, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 4 ani 10 luni, aplicându-se un spor de 1 an, astfel inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani 10 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, având termen de judecată fixat la data de 24 iunie 2009.
Pentru a se aprecia o cerere de liberare provizorie sub control judiciar ca întemeiată, art.160/2 Cod de procedură penală, impune ca și condiție negativă, aceea de a nu exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni., această condiție negativă determinată nu are caracter abstract ci trebuie să rezulte din datele concrete cu privire la inculpat. Or, calitatea sa de recidivist, deși nu este un impediment absolut pentru admiterea unei astfel de cereri, se constituie totuși, ca un indiciu cu privire la comportamentul inculpatului vis a vis de respectarea valorilor protejate de legea penală atunci când este pus în libertate. Astfel, se constată că cele două infracțiuni ce fac obiectul judecății au fost comise în perioada în care inculpatul era liberat condiționat din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.70/2005 a Judecătoriei Oradea, dovedind că hotărârile de condamnare pentru comiterea unor infracțiuni împotriva patrimoniului nu și-au atins scopul prevăzut de lege, acela al prevenirii săvârșirii altor infracțiuni.
Ca atare, instanța a apreciat că, raportat la persoana inculpatului, există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni, iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Susținerile apărătorului inculpatului referitor la durata arestului preventiv executat până în prezent și la împrejurarea că această măsură preventivă nu se poate constitui într- anticipare a pedepsei ce ar putea fi aplicată în mod definitiv, trebuie apreciate ca fiind apărări ce vizează mai degrabă temeinici măsurii preventive luată față de inculpat și ar putea fi analizate cu ocazia punerii în discuție a acesteia, în temeiul art.300/2 Cod de procedură penală, iar nu în cadrul soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținerea motivelor de recurs se arată că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege, neexistând la dosar date că, fiind pus în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martorii. Este adevărat că inculpatul este recidivist, că a avut condamnări anterioare, însă aceste pedepse au fost ispășite, iar prin modificările aduse de legiuitor s-a dat posibilitatea și inculpaților recidiviști de a beneficia de liberare sub control judiciar. Trebuie avut în vedere împrejurarea că inculpatul este arestat de 19 luni, în cauză fiind vorba despre o măsură preventivă și nu de o pedeapsă, această perioadă de arest depășind cu mult termenul rezonabil, raportat la complexitatea cauzei, respectiv comiterea unei infracțiuni de conducere fără permis și o infracțiune de furt cu un prejudiciu de 15.000 lei recuperat, partea vătămată declarând că nu solicită tragerea la răspundere a inculpatului. Mai arată că sunt îndeplinite cele două condiții privind admiterea cererii de liberare sub control judiciar, termenul rezonabil privind arestul preventiv a fost depășit, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, prejudiciul a fost recuperat, iar potrivit Curții Europene - această perioadă lungă de arest este considerată deja o pedeapsă. Precizează că, potrivit practicii Curții europene, pericolul concret pentru ordinea publică, chiar dacă a existat la luarea măsurii arestării, acesta s-a diminuat prin trecerea timpului, acesta nemaifiind același ca acum 19 luni. Totodată, a solicitat a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că a recunoscut fapta, prejudiciul a fost recuperat, iar mama acestuia este bolnavă.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu motivarea că raportat la persoana inculpatului, există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni, respectiv că cele două infracțiuni ce fac obiectul judecății au fost comise în perioada în care inculpatul era liberat condiționat din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.70/2005 a Judecătoriei Oradea, dovedind că hotărârile de condamnare pentru comiterea unor infracțiuni împotriva patrimoniului nu și-au atins scopul prevăzut de lege, acela al prevenirii săvârșirii altor infracțiuni.
Susținerea apărătorului inculpatului în sensul că a fost depășit termenul rezonabil este nefondată.
Față de cele de mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - fiul lui G și al lui, născut la 22 noiembrie 1978, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - CA./22.06.2009.
Judec. fond - -
AS/22.06.2009
3 ex.
1 comunicare cu inc./22.06.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Rus Claudia
