Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR. 298/R/2009
Ședința publică din 11 mai 2009
Instanța compusă din
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 30 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosar și prezentare la instanță.
Nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate, cu stabilirea obligațiilor ce urmează a fi respectate, apreciind că condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. sunt întrunite în totalitate, respectiv pentru cele două fapte reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există indicii că inculpatul lăsat în libertate ar zădărnici aflarea adevărului.
Mai arată că, inculpatul a fost arestat 6 ani pentru o faptă comisă în Spania, mandatul de executare a fost pus în executare din 2004, iar inculpatul a stat arestat, așa cum rezultă și din dosarul de extrădare, în perioada 20.11.2004 - 29.12.2004, 14.04.2005 - 12.04.2007, iar prin sentința pronunțată la data de 13.02.2007 s-a prelungit arestul preventiv până la repatriere.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate raportat la natura, modalitate de comitere a infracțiunii din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică. Mai arată că, nu are relevanță în această cauză faptul că inculpatul a executat din pedeapsă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, precizând că este arestat din 23 iunie 2003 și nu a beneficiat de nici o întrerupere a arestului, precum și faptul că acuzațiile ce i se aduc în dosarul în care este cercetat sunt false.
CURTEA
Prin încheierea fără număr din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în baza art. 1602și urm. pr.pen. a fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 17 nov.1971 în S M, CNP -, arestat preventiv, aflat la.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 255 din 10 noiembrie 2003 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr. 7322/2003 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev.de art. 323 alin.1,2 pen. proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 pen. trafic de persoane prev.de art. 12 alin.1,2 lit.a din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,3,4 teza penultimă din Legea nr. 678/2001, în temeiul art. 148 lit.c,d,h,i pr.pen.
S-a reținut, în esență, faptul că acest inculpat împreună cu ceilalți inculpați arestați prin aceeași încheiere și cu alți învinuiți au recrutat, cazat, transportat în afara teritoriului țării mai multe tinere printre care și minore, le-au obligat să se prostitueze și să comită infracțiuni generatoare de venituri ilicite pentru ei.
De asemenea, având cunoștință de existența cercetărilor ce se efectuează față de acesta, s-a sustras de la urmărire penală, iar din dosar rezultă date că asupra persoanelor traficate și a martorilor a exercitat presiuni menite să le determine să nu declare împotriva inculpaților, oferindu-li-se chiar sume de bani.
Infracțiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentința penală nr. 445/09.08.2001 a Judecătoriei Sighetu Marmației inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru infracțiunea de ultraj astfel că este recidivist. Există date care justifică temerea că va exercita în continuare presiuni asupra persoanelor vătămate și că va încerca realizarea unei înțelegeri frauduloase cu acestea.
În baza acestei încheieri s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr. 25/U/10.11.2003 al Tribunalului Maramureș, apoi la data de 1 iunie 2007 s-a emis mandatul european de arestare în dosar nr. 5797/2004 al aceleiași instanțe.
În cuprinsul mandatului european de arestare s-a reținut faptul că acest inculpat în perioada august 2000-iulie 2003 s-a constituit împreună cu alți 13 coinculpați într-o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism - fapte comise în mod efectiv în acea perioadă. Acest inculpat în anul 2002 îndemnat și a facilitat practicarea prostituției de către persoane traficate în Franța cu concursul celorlalți coinculpați ( - majoră). In cursul aceluiași an în baza unei rezoluții infracționale unice împreună cu ceilalți coinculpați a transportat, cazat la reședințele din, a exploatat prin obligarea la practicarea prostituției folosind violențe și amenințări pe numitele și T (ambele majore) recrutate prin înșelăciune de alți coinculpați. În perioada august 2000-iulie 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a recrutat, transportat, găzduit, exploatat împreună cu ceilalți inculpați în Franța și Spania pe minorii (folosit la infracțiunea de furt din automatele de taxare și cu carduri bancare contrafăcute), și (obligate la practicarea prostituției).
Prin încheierea penală din 28 februarie 2009 pronunțată în acest dosar de Tribunalul Maramureșs -a pus în executare mandatul de arestare preventivă nr. 25/U/10.11.2003 pe o durată de 30 de zile (28.02.2009-29.03.2009 inclusiv).
Ulterior această măsură a fost menținută prin mai multe încheieri de ședință, reținându-se faptul că subzistă în continuare doar temeiurile prev.de art. 148 lit.c,h pr.pen. (înainte de modificarea lui prin Legea nr. 356/2006), că nu există date că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, dar raportat la modul în care alți inculpați au procedat, există temerea că lăsat în libertate ar putea avea aceeași atitudine.
Tribunalul a constatat că cerințele prev.de art. 1602alin.1 și 1602alin.2 teza I pr.pen. sunt îndeplinite întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat nu depășesc limita de 18 ani închisoare și nu există date că ar încerca să comită alte infracțiuni (de altfel, nici nu a fost arestat preventiv, în temeiul art. 148 lit.e pr.pen. înainte de a fi fost modificat prin Legea nr. 356/2006).
Astfel cum s-a precizat în încheierile de ședință anterioare nu există date că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, dar față de modul în care au procedat alți inculpați din dosarul în care s-a disjuns succesiv această cauză există temerea că lăsat fiind în libertate ar putea acționa în același mod. Pe de altă parte, raportat la natura și la gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost arestat preventiv și trimis apoi în judecată, cererea este neîntemeiată, liberarea inculpatului sub control judiciar nefiind obligatorie chiar dacă ar fi fost îndeplinite toate cerințele prev.de art. 1602alin.1,2 pr.pen.
În aceste condiții singurul considerent care ar fi putut îndritui instanța să îi admită cererea ar fi fost depășirea termenului rezonabil de arest preventiv, însă susținerile inculpatului în sensul că a fost arestat preventiv în acest dosar (mai precis în cel având ca obiect cererea de extrădare a sa) o perioadă de peste 2 ani nu sunt până în prezent probate în mod cert. Deși s-au solicitat în acest sens relații Ministerului Justiției, nu s-a dat curs cererii instanței, iar traducerile unor hotărâri judecătorești pronunțate în Spania (fără a se depune nici cel puțin originalele acestora) nu constituie o garanție suficientă în acest sens, neputându-se stabili faptul că acestea reflectă starea reală de fapt și că ele au fost menținute în căile de atac cu atât mai mult cu cât există contradicții între acestea (prin sentința din 13 februarie 2007 de la fila 38 s-a prelungit arestul provizoriu al inculpatului cu o perioadă de încă 2 ani, iar hotărârea din 31 martie 2008 atestă privarea sa de libertate în dosarul de extrădare doar pe perioada 20 noiembrie 2004-29 decembrie 2004 și 14 aprilie 2005 - 13 aprilie 2007 fără a fi indicată perioada de 2 ani din sentința din 13 februarie 2007 - 64). De altfel, și inculpatul a contestat la acest termen de judecată faptul că a fost arestat preventiv în dosarul de extrădare o perioadă de încă 2 ani începând din anul 2007. Există, în consecință, dubii cu privire la perioada de arest preventiv a inculpatului în dosarul de extrădare a sa astfel că cel puțin în prezent cererea sa pentru acest considerent nu poate fi admisă.
Pentru toate aceste motive s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând soluția pronunțată ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că a fost arestat în Spania, unde a executat fără întreruperi o pedeapsă de 6 ani închisoare, că a fost depășit termenul rezonabil, astfel că nu se mai justifică deținerea a în stare de arest preventiv.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat în prezentul dosar, și anume că, în perioada august 2000-iulie 2003 s-a constituit împreună cu alți 13 coinculpați într-o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism - fapte comise în mod efectiv în acea perioadă. Acest inculpat în anul 2002 îndemnat și a facilitat practicarea prostituției de către persoane traficate în Franța cu concursul celorlalți coinculpați ( - majoră). In cursul aceluiași an în baza unei rezoluții infracționale unice împreună cu ceilalți coinculpați a transportat, cazat la reședințele din, a exploatat prin obligarea la practicarea prostituției folosind violențe și amenințări pe numitele și T (ambele majore) recrutate prin înșelăciune de alți coinculpați. În perioada august 2000-iulie 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a recrutat, transportat, găzduit, exploatat împreună cu ceilalți inculpați în Franța și Spania pe minorii (folosit la infracțiunea de furt din automatele de taxare și cu carduri bancare contrafăcute), și (obligate la practicarea prostituției), astfel că sunt îndeplinite cerințele art.143
C.P.P.Potrivit adresei Direcției Drept International și Tratate, Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală, de la fila 126 dosar fond, rezultă că inculpatul a fost condamnat în Spania la o pedeapsă de 2735 zile de închisoare, din care inculpatul a executat în total 1032 zile, precizându-se exact perioadele de timp în care acesta a fost arestat în Spania, de asemenea se învederează că inculpatul a solicitat să fie transferat în România pentru a continua executarea pedepsei.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că a executat în întregime pedeapsa nu pot fi luate în considerare raportat la actele din dosar, la adresa arătată mai sus.
Curtea apreciază că, prima instanță a făcut o analiză atentă a condițiilor cerute de art. 160 ind.2 C.P.P. a stabilit că cererea inculpatului întrunește condițiile de admisibilitate, însă este neîntemeiată.
Raportat la actele dosarului, la gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, precum și la persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală și care s-a sustras urmăririi penale, curtea apreiază că, subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.
Va tabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.11.1971, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 30 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./12.05.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
