Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 3/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA NR. 3
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
Grefier -- -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul în cauza ce face obiectului dosarului nr- al Curții de APEL BRAȘOV.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, personal în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, președintele completului de judecată aduce la cunoștință reprezentanților mass-media prezenți că nu acordă permisiunea filmării, fotografierii sau înregistrărilor în sala de judecată.
S-au atașat la dosar din oficiu următoarele înscrisuri: referatul cu propunerea de arestare preventivă întocmit la data de 16.01.2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov; copia mandatului de arestare preventivă nr.1/U emis la data de 24 ianuarie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție; copia dispozitivului încheierii nr.269/24.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția penală.
Avocat, pentru inculpatul, depune la dosar un înscris de pe pagina de internet al Baroului de Avocați B în care figurează adresa cabinetului de avocatură a lui cu sediul în B, b-dul.15 nr.43,. A, apart.2, precum și lista membrilor Baroului B în care figurează și cu sediul de avocatură în, Cv..1,. B, apart.10.
Întrebate fiind părțile declară că nu sunt cereri de formulat.
Instanța pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat, pentru inculpatul, arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, în sensul că limitele de pedeapsă ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului nu depășesc 18 ani.
Reprezentantul Ministerului Public arată că într-adevăr pedeapsa nu depășește 18 ani, maximul pedepsei fiind de 12 ani, dar asupra condițiilor de formă a observat că cererea este intitulată "liberare sub control judiciar" dar corect se numește "liberare provizorie sub control judiciar" fiindcă această măsură poate fi revocată, deci legiuitorul a înțeles de ce să-i dea această titulatură. În finalul acestei cereri trebuia să fie cuprinse dispoziții cu privire la temeiul admiterii cererii, iar în caz de admitere să fie instituite o serie de măsuri și nu s-au făcut în finalul cererii aceste mențiuni de către apărătorul inculpatului.
Avocat pentru inculpatul arată că aceste condiții pot fi luate cumulativ și impuse doar de către instanță de judecată, prevederile art.1602alin.3 Cod procedură penală spun clar care sunt obligațiile, dar fiind vorba despre o apreciere a instanței de judecată nu a putut face vorbire despre ele în cerere.
Curtea constată că omisiunile invocate de procuror au fost acoperite încă de la primul termen de judecată, din 25.01.2008, când instanța a întrebat inculpatul dacă are cunoștință de cazurile de revocare a liberării provizorii și de obligațiile prevăzute de lege a căror respectare ar putea fi impusă de instanță în cazul admiterii cererii, iar acesta a consemnat pe cerere că are cunoștință de cazurile de revocare și cunoaște obligațiile prevăzute de lege.
Reprezentantul Ministerului Public față de această completare a cererii de către apărătorul inculpatului, pune concluzii de admitere în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea, constatând că cererea formulată îndeplinește condițiile prevăzute de art.1606Cod procedură penală și de art.1602alin.1,2 Cod procedură penală, în temeiul art.1608alin.1 Cod procedură penală, admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Potrivit procedurii prevăzute de art.1608aalin.1 Cod procedură penală, Curtea arată că soluționarea acestei cereri se face cu ascultarea inculpatului asupra cererii formulate, iar în temeiul art.70 alin.2 Cod procedură penală aduce la cunoștință acestuia faptul că poate sau nu să dea declarație și în fața instanței și faptul că cele declarate pot fi folosite și împotriva sa.
Inculpatul arată că dorește să dea declarație.
Instanța, în temeiul art.1608aalin.1 Cod procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului, cele declarate fiind consemnate la procesul verbal atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul, arată că asistând la acest proces și la această audiere și în egală măsură promovând o astfel de acțiune îl cuprinde tristețea, motivul fiind că se vorbește despre existența unei infracțiuni care în realitate nu există. I-ar fi plăcut să formuleze o cerere de revocare întemeiată pe dispozițiile art.139 alin.2 Cod procedură penală, dar și-a dat seama că s-ar fi supus unor riscuri foarte mari pentru că știe foarte bine care sunt condițiile și discuțiile referitoare la măsura nelegală la care fac referire dispozițiile art.139 Cod procedură penală. Consideră că prioritar pentru clientul său este de a nu mai fi ținut în arest și să fie pus de îndată în libertate, și a mers pe varianta care este cea mai sigură. În ceea ce privește condițiile de fond ale cererii formulate, și acestea sunt îndeplinite, în sensul că: nu există date din care să rezulte necesitatea că inculpatul va săvârși alte infracțiuni, nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă. Arată că menținerea sa în stare de arest produce consecințe extrem de grave asupra familiei sale în special asupra copilului minor, în vârstă de 3 ani, pe care îl are în întreținere. În ceea ce privește motivarea Parchetului cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta nu se susține. În primul rând, pericolul trebuie să fie concret. Argumentarea cum că având calitatea de ofițer de poliție, nu putea să vadă corespondența electronică a soției este total greșită, în nici un caz nu se poate susține că produce pericol public, a făcut acest lucru în scopul căutării soției sale dispărute. De asemenea, apariția corespondenței electronice a soției în presa scrisă poate produce hilaritate, controverse și, eventual, pervertirea bunelor moravuri, dacă nu ar fi ele deja pervertite, dar nu pericol concret pentru ordinea publică. Relativ la fond, infracțiunile reținute nu îndeplinesc elementele constitutive nici cu privire la latura obiectivă, nici cu privire la latura subiectivă. Arată că față de dispozițiile art.41 din Legea nr.161/2003 potrivit căreia "proprietarii sau administratorii de sisteme informatice la care accesul este interzis sau restricționat pentru anumite categorii de utilizatori au obligația de a avertiza utilizatorii cu privire la condițiile legale de acces și utilizare", nu se poate pune problema sub aspectul laturii obiective, al elementului material al acesteia, necesar pentru a ne putea încadra în această lege. Cu privire la latura subiectivă, este evident că intenția este cea de a găsi date care ar putea duce la descoperirea locului în care se află soția dispărută, și totodată, de apărare cu privire la suspiciunea de omor. Arată că în cazul în care se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită instanței a fi foarte flexibilă la condițiile care vor fi puse în sarcina inculpatului, în mod special solicită ca acele obligații să nu afecteze raporturile dintre clientul său și copil, în sensul de a nu i se impune obligația de a nu părăsi localitatea B, având în vedere că la fiecare sfârșit de săptămână inculpatul merge la Pitești și stă cu copilul său. În consecință, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și să se dispună punerea inculpatului în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că cererea se întemeiază pe dispozițiile art.1602alin.1 Cod procedură penală și nu comportă discuții deoarece cererea a fost admisă în principiu de instanța de judecată, fiind îndeplinite condițiile de formă, iar pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mică de 18 ani. Arată că în raport de prevederile art.1602alin.2 Cod procedură penală cererea este însă netemeinică. Potrivit dispozițiile art. 1602alin.2 Cod procedură penală "Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte". Cererea este netemeinică în raport de prevederile art.148 lit.d Cod procedură penală, temei reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție la luarea măsurii arestării preventive întrucât inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune. Referitor la această împrejurare arătă că săvârșirea ultimei infracțiuni (infracțiunea săvârșită împreună cu ) poate fi raportată atât la prima infracțiune (uciderea soției) cât și la infracțiunile săvârșite împreună cu. Atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate s-a stabilit că față de noua infracțiune nu trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare, ci doar să se constate că fapta a fost săvârșită. În cazul uciderii soției sunt indicii că inculpatul este autorul faptei astfel că pentru această faptă a luat măsura preventivă neprivativă de libertate a obligării de a nu părăsi țara. În ceea ce privește infracțiunea săvârșită de către inculpat împreună cu aceasta este dovedită prin probe. Faptul că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului este dovedit prin probe, declarațiile acestuia fiind contradictorii cu declarațiile coinculpatului cât și ale martorei. Afirmă că cererea formulată de inculpat este chiar prematură deoarece instanța supremă a reținut și dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală la arestarea acestuia, iar de la data arestării respectiv data de 24.01.2008 și până la data de 25.01.2008, când acesta a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pericolul pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a diminuat, și nici nu a dispărut. În raport de cele arătate mai sus solicită instanței ca în baza art.1608aCod procedură penală să respingă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În replică, avocat arată că trebuie să ne raportăm clar la probele aflate la dosar, precizează că a luat legătura cu postul de televiziune și prin intermediul acestui post de televiziune l-a contactat pe clientul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii, punerea sa în libertate pentru că nu a comis nici o infracțiune.
CURTEA,
Constată că la data de 25.01.2008, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În motivarea cererii, se arată, în esență, faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu, limitele de pedeapsă ale infracțiunilor reținute în sarcina sa fiind sub 18 ani închisoare; în cauză, nu există date din care să rezulte necesitatea de a săvârși alte infracțiuni; nu există date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte; din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că a solicitat în mod expres protejarea e-mail-urilor în scopul de a nu fi șterse sau distruse date al căror conținut ar putea da indicii privind locul în care s-ar putea afla soția sa. Menținerea sa în arest produce consecințe extrem de grave asupra familiei sale, în special asupra copilului pe care îl are în întreținere. Inculpatul apreciază că nu este argumentat de către procuror pericolul concret pe care el l-ar prezenta pentru ordinea publică, iar apariția corespondenței electronice a soției sale în presa scrisă nu poate susține această idee întrucât nu se poate cataloga publicarea unei corespondențe ca fiind periculoasă.
În cuprinsul cererii se arată că infracțiunile reținute nu îndeplinesc elementele constitutive, nici sub aspect subiectiv, nici obiectiv, impunându-se chiar, dacă s-ar afla în faza judecății, o solicitare de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art.195 Cod penal, deși lipsește plângerea prealabilă.
Cu privire la sensul termenilor de sistem informatic și date informatice din art.35 din Legea nr.161/2003, se apreciază că, date fiind ambiguitățile de interpretare, lămurirea definitivă este dată de dispozițiile art.41 din aceeași lege, al căror enunț indică, fără dubiu, la ce fel de sisteme se referă legea și ce se înțelege prin criminalitate informatică.
Referindu-se la latura subiectivă, inculpatul a arătat să intenția sa a fost de a găsi date care ar putea duce la descoperirea locului în care se află soția dispărută și, totodată, de apărare cu privirea la suspiciunea de omor.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarul de urmărire penală nr.98/D/P/2007 aparținând Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov, precum și, în copie, dispozitivul încheierii nr.269/24.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, mandatul de arestare preventivă nr.1/U/24.01.2008, emis de instanța supremă și referatul procurorului cuprinzând propunerea de arestare preventivă.
În cauză, ulterior admiterii în principiu a cererii formulate, s-a procedat la ascultarea inculpatului.
Examinând cererea formulată în raport de actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța procurorului din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov, emisă la data de 15.01.2008, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la acces fără drept la sisteme informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.42 alin.1,2 și 3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale), de instigare la restricționare fără drept a accesului la date informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale) și de instigare la transferul neautorizat de date informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.44 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (trei fapte), constând în aceea că, în luna septembrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a determinat pe învinuiții și să acceseze fără drept sisteme informatice prin înlăturarea sistemelor de securitate, în scopul obținerii de date informatice constând în conținutul mesajelor de poștă electronică destinate avocate, la adresele-.com și-.com; în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a determinat pe aceștia să restricționeze fără drept accesul la adresele de email precizate și să transfere neautorizat date informatice dintr-un sistem informatic.
Prin încheierea nr.269/24.01.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând din data de 24.01.2008 până la 21.02.2008 inclusiv, fiind reținute ca temeiuri ale privării de libertate dispozițiile art.148 lit. d și f Cod procedură penală.
Chiar dacă inculpatul a formulat prezenta cerere la data de 25.01.2008, deci la scurt timp după privarea sa de libertate, Curtea apreciază că se impune analizarea acesteia pe fond, sub aspectul temeiniciei întrucât, potrivit art.1601alin.1 Cod procedură penală, cel arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorieîn tot cursul procesului penal, acest drept fiind, de altfel, consacrat și prin dispozițiile art.23 alin.10 din Constituția României. obligatorie a formulării unei astfel de cereri o constituie starea de arest preventiv a celui în cauză, fără ca prin lege să fie instituit un anume moment de la care să o poată promova. Rațiunea prevederii acestei posibilități este tocmai de a limita la maxim efectele negative pe care o privare de libertate le poate produce celui în cauză mai înainte de pronunțarea unei condamnări.
Totodată, în materia arestării preventive, hotărârea instanței de luare a măsurii preventive nu se bucură de autoritate de lucru judecat, instanța având obligația de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii și în situațiile în care hotărârea judecătorească prin care a fost instituită este definitivă.
În speță sunt îndeplinite condițiile negative prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală. Din nici unul din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte. De asemenea, nu rezultă că ar exista date, informații sau împrejurări concrete care să îndreptățească temerea iminenței săvârșirii de către inculpat a unor alte infracțiuni.
informatice cu privire la care se afirmă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aparținând inculpatului și soției acestuia, au fost ridicate de organul de urmărire penală, fiind supuse unei constatări tehnico-științifice, ocazie cu care nu s-a constatat că ar fi fost distruse, șterse sau modificate date cu relevanță în prezenta cauză.
Cât privește temeiul prevăzut de art.148 lit.d Cod procedură penală, reținut între motivele arestării inculpatului, Curtea apreciază că existența acestuia presupune situația în care, după începerea procesului penal pentru o infracțiune, inculpatul săvârșește o nouă infracțiune, cu intenție. Inculpatul este acuzat de comiterea a trei infracțiuni în formă continuată, fiecare cu câte două acte materiale, comise în datele de 02.09.2007 și 24.09.2007. Art.148 lit.d Cod procedură penală ar fi fost incident dacă, ulterior epuizării infracțiunii continuate, inculpatul ar fi comis o nouă infracțiune, cu forma de vinovăție cerută de lege. Nu rezultă însă în speță o astfel de situație, iar împrejurarea că faptele reținute în sarcina inculpatului ar fi fost săvârșite ulterior comiterii presupusei infracțiuni de omor calificat ar fi putut justifica o eventuală analiză a acestui temei în dosarul de urmărire penală nr.1249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția de urmărire penală și criminalistică și nu în prezenta cauză.
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea procurorului în sensul că ulterior comiterii faptelor de instigare a învinuitului ar fi fost comise faptele de instigare a inculpatului, câtă vreme textul art.148 lit.d Cod procedură penală are în vedere comiterea unei noi infracțiuni și nu a unui act material săvârșit în realizarea aceleiași rezoluții infracționale; or, atât începerea urmăririi penale, cât și punerea în mișcare a acțiunii penale au avut în vedere infracțiuni în formă continuată.
Verificând cel de-al doilea temei în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cel prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea reține că, potrivit art.136 alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie, alin.8 al aceluiași articol menționând criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea acestora (scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză).
Observând natura faptelor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, contextul în care inculpatul le-ar fi săvârșit, așa cum rezultă din dosarul urmărire penală (primul act material, la scurt timp după dispariția soției sale, fiind plauzibil motivul invocat drept justificare - dorința de a afla informații despre locul în care ar putea fi aceasta; al doilea act material, în condițiile investigațiilor întreprinse de un post privat de televiziune, care au făcut posibilă legătura dintre inculpat și, ocazie cu care a fost identificată a doua adresă de e-mail, din sistemul de poștă electronică aparținând motorului de căutare "google"), Curtea apreciază că lăsarea în libertate a lui, sub control judiciar, cu impunerea mai multor obligații, nu este de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul prezintă garanții în sensul că, printr-o astfel de măsură, nu ar fi periclitată buna desfășurare a procesului penal. În acest sens, se constată că este o persoană instruită - absolvent al Academiei de Poliție " ", ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului B - așadar capabilă să înțeleagă consecințele acțiunilor sale; are un loc de muncă și o locuință stabilă în municipiul B; până la momentul privării de libertate, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat; de la data comiterii presupuselor fapte (septembrie 2007) a trecut un interval de timp consistent, înăuntrul căruia inculpatul nu a săvârșit acte de natură a demonstra că prezintă pericol pentru ordinea publică; mai este cercetat, în stare de libertate, într-un alt dosar pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave (omor calificat), iar după ce, în respectiva cauză, a încetat de drept măsura preventivă prev. de art.1451Cod procedură penală, nu a fugit și nu s-a sustras urmăririi penale.
De asemenea, inculpatul are în întreținere un copil minor, care în prezent locuiește la bunicii paterni și cu care păstrează legături personale, vizitându-l în fiecare sfârșit de săptămână. Față de vârsta deosebit de fragedă a copilului și ținând seama că, din motive neelucidate încă, acesta nu mai beneficiază de îngrijirea și afecțiunea maternă, instanța apreciază că o continuare a privării de libertate a inculpatului este de natură să-l lipsească pe minor de ocrotirea părintească, împrejurare aptă să producă consecințe negative asupra dezvoltării sale ulterioare.
Toate aceste împrejurări de fapt demonstrează că pericolul concret pentru ordinea publică ce a justificat privarea de libertate este diminuat în mod substanțial, iar scopul arestării poate fi realizat în cazul inculpatului și prin liberarea provizorie.
Se impune a fi menționată și împrejurarea că pentru coinculpatul - față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. de art.42 alin.1,2 și 3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de art.44 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (trei fapte), apreciindu-se că există indicii de comitere a acestor fapte în calitate de autor, la instigarea inculpatului - a fost instituită măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, apreciindu-se așadar că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Așa fiind, Curtea, admițând cererea inculpatului în temeiul art.1608aalin.2 Cod procedură penală, va dispune punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, impunându-i respectarea următoarelor obligații, prevăzute de art.1602alin.3 lit.a-e, alin.31lit.c Cod procedură penală: să nu depășească teritoriul României decât cu încuviințarea instanței; să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția Municipiului B, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de numiții, de membrii familiilor acestora, să nu comunice cu ei, direct sau indirect.
La individualizarea acestor obligații instanța a avut în vedere împrejurarea că, date fiind garanțiile personale pe care le prezintă inculpatul, mai sus menționate, restrângerea libertății sale de mișcare la nivelul teritoriului României apare ca fiind justificată atât față de pericolul social concret al faptelor ce i se impută, cât și față de împrejurarea că, pentru a putea să-și exercite drepturile și obligațiile părintești, este necesară deplasarea periodică a inculpatului în municipiul Pitești, unde locuiește în prezent minorul acestuia.
Dat fiind că împotriva inculpatului planează bănuiala comiterii unor fapte de natură penală, apare ca util a supune conduita acestuia unui control permanent exercitat de organele de poliție aparținând municipiului în care acesta locuiește. Totodată, constatând că în această cauză urmărirea penală se desfășoară și împotriva numiților, și observând, pe de o parte, că faptele despre care se susține că au fost comise în 02.09.2007 au fost reținute ca urmare a constatării lor directe de către, iar, pe de altă parte, că în contul bancar aparținând numitei ar fi fost virați banii remiși de inculpatul lui pentru activitățile infracționale desfășurate (conform consemnărilor din rezoluția de începere a urmăririi penale), Curtea apreciază că este în interesul bunei desfășurări a procesului penal să interzică inculpatului să se apropie de aceste persoane, de membrii familiilor lor și să comunice cu ei, direct sau indirect.
În baza art.1602alin.32Cod procedură penală, inculpatului i se va atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive, fiindu-i puse în vedere și dispozițiile art.16010Cod procedură penală privind cazurile de revocare a liberării provizorii.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat urmează să rămână în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și în consecință:
Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01.05.1976, în loc. Pitești, jud. A, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, ofițer de poliție în cadrul B, domiciliat în B,-,. 328,. A,. IV,.9, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.1/U/24.01.2008, emis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.
În baza art.1602alin.3, 31Cod procedură penală, impune inculpatului ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească teritoriul României decât cu încuviințarea instanței;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului B, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu se apropie de numiții, de membrii familiilor acestora, să nu comunice cu ei, direct sau indirect.
În baza art.1602alin.32Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art.16010Cod procedură penală privind cazurile de revocare a liberării provizorii.
Dispune comunicarea prezentei încheieri inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta (Secția nr.3 de Poliție B), jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore la de pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2008, ora 15,30.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.Ț/30.01.2008
Dact./30.01.2008
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț
