Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 60/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL B
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 60/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați și personal în stare de arest asistați de avocat ales în substituirea avocat, și personal în stare de arest asistați de avocat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat ales pentru inculpații și susține recursurile astfel cum au fost formulate solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate iar în cadrul rejudecării înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Trebuie reținut faptul că probele administrate până în prezent nu confirmă vinovăția inculpaților ducând la o stare de îndoială care profită acestora și care beneficiază de prezumția de nevinovăție. Invederează instanței că măsurile preventive sunt măsuri vremelnice, având caracter de excepție, iar prelungirea acestora nu trebuie să le transforme într-o pedeapsă privativă de libertate. Întrucât inculpații sunt arestați de 1 an și 7 luni apreciază că a fost depășit și termenul rezonabil impus de CEDO. Trebuie avut în vedere și stadiul procesual în care se află această cauză respectiv inculpații au fost audiați, de asemenea părțile vătămate și martorii iar în prezent cauza este suspendată pentru soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalșitate. O astfel de soluționare la Curtea Constituțională durează circda 6-8 luni timp în care inculpații ar trebui puși în libertate. În ceea ce privește procesul-verbal în care se menționează faptul că a fost căutată de partea vătămată și aceasta nu s-a prezentat de teama inculpaților, la următorul termen de judecată aceasta nu a mai fi identificată în consecință prima declarația a acesteia nu constiruie o bază. Celelalte părți vătămate au declarat că nu se de inculpați și nu au fost amenințate.Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu mai subzistă la acest moment procesual. Întrucât rezonanța negativă a faptelor săvârșite de inculpați s-a diminuat odată cu trecerea timpului apreciază că lăsarea acestora în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nici nu ar impieta desfășurarea procesului penal. În consecință în temeiul art.139 alin.1 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței și revocarea măsurii arestării preventive cu punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Avocat oficiu pentru inculpații și, depune un memoriu scris de inculpatul, solicită admiterea recursului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere faptul că gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite nu trebuie confundat cu pericolul social concret pentru ordinea publică. Arată că potrivit art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală se consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sau care au dus la prelungirea acestei măsuri preventive și de asemenea nu mai există temeiuri noi care să justifice starea de arest a inculpaților. Potrivit probelor existente la dosar și a comportamentului inculpaților nu poate fi vorba despre faptul că aceștia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Practica judiciară în asemenea situații merge pe considerentul că inculpații nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și art.6 paragraful 1 din CEDO și art.5 paragraful 3 statuează faptul că inculpații pot fi judecați în stare de arest într-un timp rezonabil. Pentru toate aceste considerente solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței și revocarea măsurii arestării preventive cu punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, pericolul pentru ordinea publică nefiind diminuat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, precizând că se va prezenta la fiecare termen de judecată la care va fi citat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Precizează că are probleme familiale în sensul că are un copil în întreținere iar soția sa nu realizează venituri pentru a avea posibilitatea achitării cheltuielilor necesare traiului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, învederează instanței că anterior arestării preventive a avut un loc de muncă, nu are antecedente penale, solicitând judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Constată că prin încheierea din data de 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr- au fost respinse cererile formulate de inculpații, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și în baza art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b alin 1 și 3 Cod procedură penală s- menținut măsura arestării preventive celor 4 inculpați.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare. Astfel din materialul probator administrat până în prezent atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești rezultă în continuare indicii temeinice și probe din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele care au determinat arestarea lor preventivă și pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a arătat în continuare că atât teza I cât și cea de-a doua a art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt întrunite cumulativ; rezultă din materialul probator existent la dosar că persistă starea de pericol pentru ordinea publică, stare care se conturează prin prisma gravității faptei comise, a urmărilor acesteia precum și prin prisma circumstanțelor personale ale inculpaților.
De asemenea dispozițiile art. 148 alin 1 lit. e Cod procedură penală sunt în continuare incidente în speță întrucât probele administrate în cursul urmăririi penale și în mod nemijlocit în fața instanței de fond conduc la concluzia că există indicii care să justifice temerea că inculpații vor exercita presiuni asupra martorilor care mai sunt de audiat precum și a părților vătămate deja ascultate.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, inculpații au arătat că nu mai subzistă în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, lăsarea lor în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar durata arestării a depășit un termen rezonabil.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Inculpații, și au fost arestați preventiv prin Încheierea nr. 31/ 13.07.2006 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr. 37/1372/P/2006 pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 12 alin 1 din Legea 678/2001, art. 13 alin 1,2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 329 alin 1,3 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal, constând în esență în aceea că în perioada august 2005 - iulie 2006 inculpații împreună și în baza unor înțelegeri prealabile au recrutat prin diferite metode mai multe persoane de sex feminin minore și majore de pe raza județului B, le-au înlesnit celor care au acceptat și le-au constrâns pe cele care s-au opus la practicarea prostituției, cazându-le succesiv în mai multe locuințe, sub coordonarea directă a inculpatului, folosind diverse forme de constrângere în scopul exploatării acestor persoane din practicarea prostituției.
Prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Brașov din data de 7.08.2006 toți inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv reținându-se în sarcina acestora, pe lângă infracțiunile care au determinat arestarea preventivă și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 iar pentru inculpatul și infracțiunea prev. de art. 198 alin 1 Cod penal.
Măsura arestării preventive a celor patru inculpați a fost verificată periodic potrivit art. 160/b Cod procedură penală rap la art. 300/2 Cod procedură penală și menținută până în prezent.
În mod corect a apreciat prima instanță că și în prezent subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și ulterior menținerea acesteia impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora.
În cauză există indicii temeinice (în sensul art. 681Cod procedură penală, art. 143 alin. 1 Cod procedură penală) că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Desigur, prin prisma dispozițiilor legale privind prezumția de nevinovăție, temeinicia probelor urmează a fi analizată cu ocazia judecării cauzei, administrându-se, dacă va fi cazul, orice alte mijloace de probă.
De asemenea, prima instanță a reținut în mod corect că există date că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Critica recurenților-inculpați privind lipsa pericolului pentru ordinea publică nu este justificată. Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni foarte grave. În această situație, lăsarea în libertate a acestora ar putea produce în cadrul colectivității un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii, în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte și al fermității aplicării ei, pe de altă parte. Pericolul pentru ordinea publică, în sensul dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, nu s-a diminuat până în prezent.
Durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit până în prezent un termen rezonabil în sensul art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ținând seama de particularitățile cauzei.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură aceștia, are o pondere mai mare decât regula judecării lor în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de fapta inculpaților, modalitatea în care aceștia racolau persoanele de sex feminin în vederea practicării prostituției, mijloacele folosite pentru a le intimida (de cele mai multe ori fiind folosită violența fizică și psihică) și a le menține în postura de "marfă", împrejurarea că unele victime deși minore au fost supuse aceluiași "tratament" de înfrângere a voinței și supunere, pentru ca mai apoi să practice prostituția ca și o profesie în folosul inculpaților denotă un dispreț total al inculpaților față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială, pericolul de a recidiva în comiterea unor astfel de infracțiuni fiind extrem de ridicat, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională desfășurată de inculpați s-a derulat pe o perioadă relativ mare de timp.
Din moment ce temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, în cauză se impunea menținerea stării de arest a acestora și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive a cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală fiecare recurent-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpații și, în sumă totală de 80 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului cheltuielile judiciare, după cum urmează: și, câte 50 lei, iar și câte 90 lei.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /dact.
Ex.2/05.02.2008
Jud. fond
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Constantin Epure, Nicoleta Țînț
