Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 302/
Ședința publică din 04 Mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - - vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Judecător dr.-
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție
Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de -SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii nr. 155 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațialenr.30/2009 emisă de Baroul Argeș -cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocatului ales să ia legătura personal cu inculpatul.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cererea fiind neîntemeiată.
Cu privire la conținutul concret al faptei comise, învederează instanței că inculpatului, vicepreședinte al Comisiei Centrale a din cadrul, a fost desemnat ca observator al arbitrilor la un meci dintre FC A și OTELUL G, iar potrivit art.44 lit.d din regulamentul de organizare și desfășurare a activității arbitrilor de fotbal, aceștia sunt obligați să respingă orice încercare de influențare sau corupție și să sesizeze imediat organele conducătoare ale activității fotbalistice în cazul în care se petrece o astfel de faptă.
Inculpatul nu numai că a pretins suma de 3.000 dolari pentru a favoriza echipa FC A prin întocmirea unui raport favorabil arbitrilor desemnați să arbitreze meciul, dar a lăsat să se înțeleagă că poate interveni personal la arbitrii asistenți pentru ca aceștia să favorizeze echipa menționată.
Raportat la funcția deținută de inculpat, la gravitatea infracțiunii de corupție, la amploarea fenomenului de corupție în fotbal, așa cum reiese din dosarul de urmărire penală, apreciază că se impune respingerea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
Totodată, reprezentantul parchetului menționează că în dosarul de urmărire penală nr.97/P/2008 mai sunt cercetați încă alți 6 inculpați în stare de arest preventiv, trei dintre aceștia formulând cereri de liberare sub control judiciar, respinse de către tribunal și soluții menținute de către Curtea de Apel Pitești.
Avocatul ales, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, solicită respingerea recursului, menținându-se încheierea atacată ca legală și temeinică.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este mai mică de 18 ani și nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere că inculpatul în prezent este suspendat din funcția de observator. Totodată, precizează că infracțiunea pentru care este acuzat inculpatul nu a fost în calitatea reținută în rechizitoriu, ci în calitate de observator, acestea fiind două calități distincte, astfel că inculpatul nu putea să intervină asupra jocului, el nu făcea decât să întocmească un raport asupra arbitrilor.
Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul are un trecut onorabil, o profesie onorabilă.
Mai menționează apărătorul inculpatului că starea de libertate a persoanei este cea firească invocând în acest sens o decizie nr.316/2007 publicată în Buletinul Casației nr.2/2007 - fila 66.
Curtea, pune în discuție valabilitatea cererii de declarare a recursului de către parchet, având în vedere că recursul a fost declarat oral în ședință publică de către procuror, iar cererea este înregistrată la data de 4 mai 2009.
Avocatul ales, având cuvântul, apreciază că nu este valabil recursul, întrucât după declararea orală de către procuror recursului trebuia ca în termen de 24 de ore acesta să fie urmat de o cerere semnată de procurorul șef.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că prin adresa înregistrată la 4 mai 2009 au fost înaintate motivele de recurs, însă recursul a fost declarat oral în sală de către procuror și este perfect valabil.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, solicitând judecarea sa în stare de libertate sub control judiciar. Totodată, precizează că este în vârstă de 52 de ani, are un trecut nepătat, are doi copii, din care unul minor, în întreținere, fost profesor de educație fizică.
CURTEA
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea nr.155 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Argeș a admis cererea și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a petentul-inculpat, fiul lui și, născut la data de 25.06.1967 în B, județul O, domiciliat în C,-, județul C, arestat preventiv în Arestul
A instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 160/2 al. 3 C.P.P.:
- să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, respectiv municipiul C;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art. 160/2 alin. 3/1 C.P.P. a obligat pe inculpat să nu se apropie de ceilalți inculpați, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 160 alin. 3/2
C.P.P.La rămânerea definitivă a hotărârii, urmând să se comunice dispozitivul acesteia secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. încheierea nr. 29/CC/ 23.04.2009 a Tribunalului Argeș ( mandat de arestare nr-) a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 23.04.2009, în temeiul art. 148 lit. f Cod pr. pen. hotărâre rămasă definitivă prin încheierea nr. 26/R/28.04.2009 a Curții de Apel Pitești.
S-a constatat că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 254 Cod pen. rap. la art. 5 și 6 din Legea 78/2000, reținându-se în fapt că, la data de 22.11.2008, în calitate de observator desemnat de Federația Română de la meciul dintre echipele FC A Pitești și Oțelul G ( partidă desfășurată la data de 23.11.2008 în mun. Pitești), inculpatul a pretins inculpatului suma de 3.000 USD pentru a întocmi un raport favorabil echipei FC A, din care a primit efectiv suma de 2.000 USD, banii fiindu-i dați de inculpatul din dispoziția inculpatului
La termenul de judecată din data de 30.04.2009, cererea formulată prin apărător a fost însușită de către inculpat conform art. 160/7 alin. 2 Cod pr. pen. și a fost admisă în principiu conform art. 160/8 Cod pr. pen.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula ca în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestare să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune ( art. 5 alin. 5 Cod pr. pen.)
Pe de altă parte, disp. art. 136 alin. 2 Cod pr. pen. prevăd că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sau pe cauțiune.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că menținerea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Plecând de la infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani închisoare, de la conținutul concret al faptei comise la 22.11.2008, precum și de la stadiul efectuării urmăririi penale, respectiv al administrării mijloacelor de probă - interceptării telefonice, declarații de inculpați și martori, probe administrate până în prezent, instanța apreciază că în acest stadiu procesual inculpatul nu poate perturba desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți sau martori și nici nu există date că acesta ar putea comite alte infracțiuni.
Cu privire la acest aspect, dacă existau date în acest sens, arestarea preventivă ar fi putut fi cerută și luată și în temeiul art. 148 lit. b Cod pr. pen. iar cu privire la cel de-al doilea aspect, nu există probe din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea să săvârșească alte infracțiuni de același gen, întrucât în prezent este suspendat din activitatea de observator de arbitrii, activitate pe care o presta în baza contractului civil aflat la fila 53.
Pe de altă parte, inculpatul prezintă o serie de afecțiuni medicale, respectiv " angină pectorală, implant de stimulator cardiac, etc.", conform biletului de externare emis de Institutul de Boli Cardiovasculare T la data de 31.05.2007 ( fila 44 - dosar -).
Toate aceste considerente, îndreptățesc instanța în a aprecia temeinicia cererii formulate și în consecință, se va dispune admiterea acesteia, cu instituirea în sarcina inculpatului-petent a obligațiilor prevăzute de art. 160/2 alin. 3 Cod pr. pen. și a unora dintre cele prev. de art. 160/2 alin. 3/1 Cod pr. pen.
Criticile aduse de parchet în recursul declarat împotriva încheierii primei instanțe au vizat netemeinicia în fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, care în opinia recurentului nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisă.
Parchetul susține că în calitatea sa de vicepreședinte al Comisiei Centrale a din cadrul, avea obligația în conformitate cu dispozițiile art.44 lit.d din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității arbitrilor de fotbal, să respingă orice încercare de influențare ori corupție și să sesizeze imediat organele conducătoare ale activității fotbalistice în cazul în care se petrece o asemenea faptă.
Raportat la funcția deținută de inculpat la gravitatea infracțiunii de corupție, la amploarea fenomenului de corupție în fotbal, așa cum reiese din dosarul de urmărire penală, parchet opinează că s-ar fi impus respingerea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
Curtea apreciază întemeiat recursul parchetului pentru următoarele argumente:
În acest sens, curtea reține că inculpatul este în prezent cercetat pentru comiterea unei fapte de corupție incriminată de art.254 Cod penal rap.la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, constând în aceea că în ziua de 22.11.2008 a pretins suma de 3.000 dolari SUA de la inculpatul G, bani ce i-au fost oferiți prin intermediul inculpatului, pentru a favoriza echipa de fotbal A Pitești, prin întocmirea unui raport favorabil arbitrilor desemnați să arbitreze meciul.
Prin încheierea nr.29/CC/23.04.2009, Tribunalul Argeșa dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, în baza disp.art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, considerând că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele ce caracterizează comiterea faptelor, consecințele pe care acestea le-au produs, cât și împrejurarea că aceste manifestări de corupție în mediul fotbalistic cunosc o amploare fără precedent.
Hotărârea tribunalului privind arestul inculpatului, a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, prin încheierea nr.26/R/28.04.2009.
Dispozițiile artr.160/1 și urm. Cod procedură penală, ce reprezintă cadrul general în materiale liberării provizorii, stabilesc condițiile în care această măsură se poate acorda, lăsând însă la aprecierea exclusivă a instanței când anume poate fi aplicată o asemenea alternativă, având în vedere rațiuni legate în sens larg de buna desfășurare a procesului penal.
Îndeplinirea acestor condiții prin urmare, nu presupune o obligație a instanței să și dispună liberarea provizorie a inculpatului arestat preventiv care solicită acest lucru.
Măsura liberării provizorii poate fi aplicată numai unei persoane aflate în prealabil într-o stare de arest preventiv și presupune menținerea temeiurilor care au justificat arestarea.
Cu toate acestea însă, dacă temeiul arestării există, concluzia că detenția preventivă se impune pentru viitor, exclude de principiu liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Un asemenea raționament se degajă așa cum s-a arătat mai sus, chiar din dispozițiile art.160/2 Cod procedură penală care lasă la aprecierea instanței oportunitatea liberării provizorii chiar și în ipoteza îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul de lege precizat.
De aceea, cererea de liberare provizorie se examinează atât din perspectiva condițiilor impuse de art.160/2 al.1 și 2 Cod procedură penală, cât și având în vedere cerințele care au justificat arestarea preventivă a persoanei inculpatului, pentru că tocmai dintr-o asemenea stare de arest se solicită liberarea.
În speță, inculpatul a fost arestat preventiv la 23.04.2009, de Tribunalul Argeș care a apreciat atunci că este îndeplinit temeiul arestării prev.de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, aceeași instanță care după 7 zile este de părere că dimpotrivă detenția inculpatului nu se mai justifică.
Dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală legitimează arestarea inculpatului dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, reprezintă așa cum a arătat curtea în nenumărate decizii de speță, o atingere adusă ordinii de drept și liniștii publice, care se propagă în mediul social ca o consecință a faptelor reținute în sarcina inculpatului, și tulbură climatul de normalitate și de ordine publică.
Această stare de pericol este atenuată de trecerea timpului, fiind supusă periodic evaluării de către instanța de judecată.
Curtea apreciază așadar că trecerea unei perioade de numai 7 zile de la momentul arestării preventive a inculpatului, este insuficientă pentru a estompa rezonanța socială a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, și acest pericol pentru ordinea publică ce a justificat inițial detenția inculpatului impune și pentru o perioadă de timp viitoare menținerea sa în stare de arest.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală curtea, va admite recursul parchetului, și rejudecând, în fond, urmează să respingă cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, apreciind-o lipsită de temei.
De asemenea, potrivit art.192 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat efectuate în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI împotriva încheierii nr. 155 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și rejudecând, respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.06.1967 în B, județul O, domiciliat în C,-, județul
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare în primă instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
dr.Gh. dr..
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
