Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 308/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 393/2010)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 308
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Bogdan Corneliu
GREFIER -
* * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheieri de ședință de la 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. 7084 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurentul inculpat arată că dorește să dea declarație.
Curtea procedează la audierea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul a fost declarat în temeiul art. 160/9 Cod procedură penală și critică încheierea recurată pentru netemeinicie.
Solicită a se observa că instanța de fond a dat o motivare succintă respingerii cererii, arătând - în principal - că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, chestiune care nu are neapărată legătură cu liberarea provizoria sub control judiciar. Această cerere nu are în vedere o modificare a temeiurilor de procedură sau a temeiurilor de fapt, ci conferă posibilitatea persoanei urmărite penal sau trimisă în judecată pentru o infracțiune ce are limitele de pedeapsă sub 18 ani închisoare de a fi judecată în stare de libertate.
Cererea s-a întemeiat - în principal - pe împrejurarea că pedeapsa este de până la 12 ani închisoare pentru fapta cea mai gravă reținută în sarcina inculpatului - și pe conduita acestuia - care a recunoscut fapta și a arătat modalitatea în care a fost comisă. Solicită a se avea în vedere și persoana recurentului, care este tânăr, a absolvit Academia de Studii Economice - Facultatea de Management Bancar, este student la masterat (cursuri de zi) și provine dintr-o familie organizată. În opinia apărării, nu există impedimente majore pentru admiterea cererii, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și continuarea cercetărilor cu recurentul în stare de libertate, neexistând elemente care indice posibilitatea că ar putea să influențeze orice alt participant la procesul penal sau să denatureze probatoriul.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160/2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală creează doar o vocație în sensul admiterii unei astfel de cereri. Instanța de fond a reținut că în situația în care aceste condiții sunt îndeplinite, este necesară și analiza temeiniciei cererii, lucru ce se raportează prin evaluarea gradului de pericol social și al altor criterii care circumstanțiază fapta și făptuitorul. În această situație, circumstanțele personale pledează în favoarea inculpatului, acestea au fost cenzurate și prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală - atât în momentul luării acestei măsuri, cât și în momentul în care s-a analizat prezenta cerere.
Solicită a se avea în vedere cele două infracțiuni reținute în concurs în sarcina recurentului - care au si determinat luarea măsurii arestării preventive -, împrejurarea depistării sale cu o serie de carduri falsificate și cu un instrument de citire a acestora, încercând să le transporte la.
În raport de natura faptei și modalitatea de săvârșire, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe cale de consecință, solicită menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul București și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Tribunalul București Secția I-a Penală prin încheierea din 11.02.2010 a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.24 alin.2 și art.25 din Legea nr.3365/2002 republicată,ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal,constând în aceea că în data de 30.12.2009 inculpatul a fost depistat de către angajați ai Aeroportului Băneasa,în timp ce încerca să părăsească teritoriul României cu o aeronavă cu destinația -Italia având în bagaje echipamente destinate să servească instrumentelor de plată electronice,precum și un număr de 223 carduri falsificate.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinice, întrucât instanța de fond a dat o motivare succintă respingerii cererii arătând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Solicită continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate neexistând elemente care să indice posibilitatea că ar putea influența sau denatura probatoriul.
Examinând încheierea atacată în conformitate cu art.385/6 alin.3 Cod procedură penală Curtea constată recursul declarat nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 alin.4 din CEDO Curtea constată că,orice persoană lipsită de libertatea sa, prin arestare sau deținere,are dreptul să introducă un recurs în fața unei instanțe competente pentru ca aceasta să statueze într-un termen scurt asupra legalității sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
In art.148 Cod procedură penală se regăsesc condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
Potrivit art.136 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiuni sancționate cu închisoare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal,se poate lua măsura arestării preventive a inculpatului,dacă gradul de pericol social al faptei,sănătatea,vârsta,antecedentele inculpatului impun acest lucru.
In cauză s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.296/UP/30,12,2009 reținându-se în sarcina inculpatului că este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 24 alin.2 și art.25 din Legea 365/2002 republicată,ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
In conformitate cu art.300/1 Cod procedură penală,în mod corect,tribunalul a apreciat că în cauză există motive temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală constatând că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive,impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Cât privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul prev.de art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală,sigur că este admisibilă numai în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă cert că nu există date să conducă la concluzia că inculpatul ar săvârși și alte infracțiuni.
Ori, în prezenta cauză deși inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunea prev.de art. 24 alin.2 și art.25 din Legea 365/2002 republicată,ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și arestat preventiv din data de 30.12.2009, totuși modalitatea și împrejurările în care a săvârșit faptele,complexitatea cauzei,corect au îndrituit instanța să respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Nici motivul invocat referitor la faptul că inculpatul a recunoscut fapta,este tânăr, a absolvit Academia de Studii Economice și provine dintr-o familie organizată nu impune punerea în libertate a inculpatului.
Așa fiind,recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.02.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.10.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.DP
Dact.IE/2 ex./24.02.2010
1
22 Februarie 2010
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Bogdan Corneliu
