Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 321/
Ședința publică din data de 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G -, judecător
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii de ședință nr.156 din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat de avocați aleși și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorilor inculpatului să ia legătura cu acesta.
Avocat, avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului potrivit disp. art.385/9 pct.9 Cod procedură penală, casarea încheierii de ședință nr.156 din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, apreciază că această încheiere nu cuprinde motivele pe care se încadrează cererea, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, punerea de îndată a inculpatului, apreciind că sunt îndeplinite aceste condiții.
Apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este din punct de vedere formal admisibilă, precizează că această cererea este admisibilă nu din punct de vedere formal, ci dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/1 alin.1 și 2 C.P.P. iar prima instanță nu s-a preocupat de această situație, sau dacă s-a preocupat s-a preocupat fugitiv.
Arată că gradul de pericol social înseamnă limitele de pedeapsă și se regăsește în rezonanța negativă a infracțiunilor de genul celor aflate în curs de cercetare, iar gradul de pericol social concret este cu totul altceva, acestea sunt strict limitate de către lege.
Precizează că a depus la dosar acte din care rezultă caracterizarea inculpatului, un act de la Federație din care rezultă activitatea inculpatului.
Precizează, de asemenea că prezenta cauză nu trebuie soluționată în raport de spectacolul mediatic, căci actul de justiție ar avea de suferit, ci trebuie soluționată în raport de dispozițiile legale. Arată că instanța are posibilitatea să ia măsura liberării provizorii sub control judiciar deoarece pedeapsa nu depășește 18 ani închisoare și să impună anumite restricții.
faptul că nu există temerea că inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni și arată că a fost pusă în mișcare acțiunea penală atunci când inculpatul a fost arestat, iar până la acea dată nu știa că este învinuit, deși dosarul DNA este din 2008. iar inculpatul nici nu a știut că este și el învinuit în acest dosar, iar la acea dată când inculpatul a fost audiat pentru prima dată probele erau deja efectuate, spune acest lucru deoarece fusese pusă în mișcare acțiunea penală. faptul că inculpatul nu mai are cum să zădărnicească aflarea adevărului dacă probele au fost efectuate, cum ar mai putea să distrugă mijloacele de probă care sunt să denatureze adevărul, să influențeze martorii, deoarece nu cunoaște care au fost persoanele ce au fost audiate sau care ar urma să fie audiate în această calitate de organele de urmărire. faptul că s-a făcut transcrierea înregistrărilor convorbirilor care sunt trunchiate și că aceste convorbiri trebuie audiate în totalitate căci au fost extrase din context. Precizează că mijloacele materiale de probă, respectiv înregistrările convorbirilor telefonice, nu au cum să fie distruse de inculpat, întrucât acestea se află la dispoziția organului de urmărire penală.
Solicită ca la luarea măsurii instanța să aibă în vedere faptul că inculpatul are o pregătire profesională și își poate da seama de ceea ce ar face dacă ar fi lăsat în libertate, nu are antecedente penale, are o familie, este căsătorit, are 2 copii, unul student la, celălalt la colegiu. faptul că nu există temerea că inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință nr.156 din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, punerea în libertate a inculpatului, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege, respectiv prevederile art.160/2 alin.1 C.P.P. care arată că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar alin.2 al aceluiași articol prevede că libertatea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni de același gen, sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze părțile din dosar, martorii, alterarea sau distrugerea de probe.
Ori, din actele dosarului nu rezultă că inculpatul ar încerca să zădărnicească în vre-un fel aflarea adevărului, sau să influențeze vre-un martor, deoarece acesta a fost suspendat din funcție până la clarificarea situației de către DNA.
Solicită instanței ca la soluționarea cauzei instanța să aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are o pregătire profesională, are domiciliul într-o altă localitate și nu ar avea în nici un fel derularea procesului penal., de asemenea și faptul că potrivit jurisprudenței CEDO, care arată faptul că deținerea preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și că cel arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie pe tot parcursul procesului penal, rațiunea prevederii acestei posibilități fiind de a limita la maxim efectele negative pe care privare de libertate le poate produce celui în cauză mai înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive. Admiterea acestei cereri nu ar însemna decât o altă măsură restrictivă, aceasta ar fi mult mai naturală, mai legală și instanța poate să impună anumite restricții.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință nr.156 din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică.
Arată că în cauză se efectuează o cercetare complexă, chiar s-au extins cercetările penale și asupra colegilor de echipă ai inculpatului, s-au audiat martori, urmează a se mai audia martori, iar lăsarea în libertate a inculpatului există temerea că ar putea fi influențați martorii, ar putea să zădărnicească aflarea adevărului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond admiterea cererii și punerea în libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheiere nr.156 din 05 mai 2009, Tribunalul Argeșa respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 16.11.1964 în S M, jud. S M, domiciliat în Sibiu,-, jud. Sibiu, CNP -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.29 CC din 23 aprilie 2009 Tribunalului Argeș, inculpatul a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.254 rap.la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, faptă ce constă în aceea că, la data de 22.2.11.2008, în calitate de arbitru asistent la meciul de fotbal disputat între FC"A" și "OȚELUL G, a acceptat oferta formulată de către inculpatul, din dispoziția inculpatului, de a primi suma de 3.000 USD pentru a favoriza echipa gazdă, FC"A, primind apoi suma respectivă de la.
La luarea măsurii preventive instanța a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.148 lit."f" proc.pen. în sensul că există date și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În legătură cu acest ultim aspect, instanța a considerat că este necesară privarea de libertate a inculpatului față de datele concrete existente de specificul infracțiunilor de corupție, de rezonanța negativă a faptelor în curs de cercetare, de necesitatea unei reacții ferme a autorităților judiciare în cazul unor astfel de fapte.
Tribunalul a opinat că îndeplinirea formală a condițiilor prev. de art. 1602proc.pen nu conduce automat la admiterea cererii, acest aspect rezultând din chiar formularea conținută în alin.1 al textului, respectiv că "liberarea se poate acorda". Această formulare definește instituția ca fiind o vocație, iar nu un drept al inculpatului.
Prima instanță a apreciat că aspectele invocate de către inculpat în cererea sa, notorietatea profesională, lipsa de antecedente penale nu au o relevanță covârșitoare față de gradul ridicat de pericol pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea sa în libertate.
Tribunalul a mai apreciat că timpul scurs de la luarea măsurii preventive este relativ scurt, ceea ce face ca garanțiile de ordin personal prezentate de către inculpat, precum și obligațiile prevăzute în art.1602alin.3 și 31proc.pen. ce s-ar putea stabili în sarcina lui, să nu fie suficiente pentru a înlătura pericolul de care s-a făcut vorbire mai sus.
Prin urmare, deși din punct de vedere formal tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fond, aceasta este neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate de către inculpat sunt menționate în practicaua acestei decizii.
Examinând încheierea supusă recursului, din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu 385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță în raport cu probele administrate în cauză, dar interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în materie nu s-a realizat în mod corespunzător.
Instituția liberării provizorii sub control judiciar nu este numai o instituție a dreptului procesual penal, dar, în același timp, este o garanție constituțională a libertății individuale fiind reglementată de dispozițiile art.23 din Constituția României.
În consecință, instanța trebuie să dea eficiență acestei instituții ori de câte ori condițiile formale și de fond prevăzute de lege sunt îndeplinite.
În conformitate cu disp.art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept necondiționat, ci numai o vocație de care se bucură inculpatul arestat preventiv.
Posibilitatea acordării liberării provizorii sub control judiciar trebuie analizată de către instanță în raport cu cerințele impuse de textul de lege, cu probele administrate în cauză și cu datele de circumstanțiere ale inculpatului.
În speță, în mod corect prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale cerute de textul de lege pentru admisibilitatea cererii, respectiv cuantumul pedepsei închisorii prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
În ceea ce privește, condițiile de fond, trebuie să se dea eficiență următoarelor aspecte:
În cauză nu există date, în sensul dispozițiilor art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Datele în circumstanțiere personală ale inculpatului sunt semnificative și constituie un argument juridic important pentru admiterea cererii. Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o bună comportare și și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile profesionale înainte de comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă.
, pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă persoana inculpatului, ca și criteriu în baza căruia s-a dispus luarea măsurii arestării preventive continuă să existe. Cu toate acestea, la examinarea condițiilor de fond pentru admisibilitatea cererii trebuie să se aibă în vedere și celelalte criterii cu deosebire elementele în circumstanțiere personală ale inculpatului.
În raport cu dispozițiile art.136 alin.2 Cod procedură penală, se constată că scopul măsurii arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protecția valorilor și relațiilor sociale care formează ordinea public ă, poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. În acest sens, se are în vedere stadiul procesual al administrării probelor în această fază a procesului penal, precum și posibilitatea instituirii în sarcina inculpatului a obligațiilor prevăzute de art.160/2 alin.3 Cod procedură penală.
În baza acestor argumente și în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de inculpat și se va casa în totalitate încheierea recurată.
Rejudecând cauza, în temeiul disp.art.1608aalin.2 și 3 Cod procedură penală se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Se vor institui în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art.160/2 alin.3 Cod procedură penală și unele dintre obligațiile prevăzute de art.160/2 alin.31Cod procedură penală, menționate în dispozitivul hotărârii.
Se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse.
Se va dispune comunicarea deciziei organelor și instituțiilor menționate în art.145 alin.21Cod procedură penală.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.156 din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și, rejudecând, admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat.
Instituie în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art.160/2 alin.3, precum și următoarele din cele prevăzute de art.160/2 alin.3/1 Cod procedură penală:
- să nu se deplaseze la spectacole sportive;
- să nu se apropie de coinculpații din cauză, membrii familiei acestora, martori, experți și să nu intre în legătură cu aceștia;
- să nu exercite profesia, meseria avută la data arestării.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, potrivit art.160/2 alin.3/2 Cod procedură penală.
Dispune comunicarea deciziei organelor și instituțiilor menționate în art.145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, în prezent aflat în Arestul A, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.1401/109/23.04.2009, emis de Tribunalul Argeș, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.Gh. Dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehnored.:
4 ex./27.05.2009.
Jud.fond: -.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
