Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 322/
Ședința publică din data de 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Diaconu Dr. G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr. - -
JUDECĂTOR 3: Marius Gabriel
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, reprezentat prin procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii de ședință nr.162 din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal în stare de arest, asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirilor avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorilor aleși să ia legătura cu inculpatul.
Avocat, avocat și reprezentanta parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, nici excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat5, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului potrivit disp. art.385/15 pct.2 lit. b și punctul 9 C.P.P. casarea încheierii de ședință nr.162 din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii de libertate provizorie sub control judiciar, punerea în libertate a inculpatului și continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acestei cereri.
În ceea ce îl privește pe inculpatul arată că instanța de fond în motivare în mod greșit a reținut că cele 2 condiții prevăzute de disp. art. 160/2 aliniatul 1 și 2 Cod proc. penală trebuiesc îndeplinite, pentru admisibilitatea în principiu a acestei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Art. 160/2 Cod proc. penală, prin aliniatul 1 menționează condiția pozitivă, care face admisibilă în principiu această cerere și s-a constatat admisibilitatea în principiu a acesteia, iar la aliniatul 2, același articol spune că nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar dacă există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea.
Precizează că în motivarea instanței de fond se face referire la dispozițiile aliniatului 1 în care se arată că această liberare se poate acorda în cazul infracțiunilor care nu depășesc 18 ani, iar în cazul aliniatului 2 arată că liberarea sub control judiciar nu se acordă. Prin interpretarea acestor texte de lege contrare apreciază că trebuie privită această cerere de liberare provizorie sub control judiciar numai prin prisma condițiilor aliniatului 1 și nu prin prisma motivelor aliniatului 2.
Având în vedere dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, trebuie să existe probe că inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni și la dosar se află un înscris prin care se comunică din partea Federației Române de, dovada faptului că a fost reținut de la delegări, deci e imposibil ca inculpatul să săvârșească fapte de același gen.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar trebuie analizată și prin prisma persoanei inculpatului motiv pentru care face următoarele precizări cu privire la persoana inculpatului, precizând că acesta a arbitrat în I peste 270 meciuri, depășindu-l pe, care a fost considerat cel mai mare arbitru român; a arbitrat 70 meciuri internaționale, dintre care 40 la seniori, fiind deținător al ecusonului din 1997 și primind calificative "bine" și "foarte bine"; ca si nivel de pregătire face parte din categoria " first class"; a participat la mai multe turnee internaționale, a fost declarat de 6 ori arbitrul anului, are familie și 2 copii în întreținere și nu are antecedente penale, având un comportament exemplar în familie și societate.
În ceea ce privește aspectul privind probele apreciază că nu există probe care să poată să mai fie administrate în legătură cu inculpatul. Urmează să se constate că în ceea ce privește pe inculpatul, nu există nici-o probă, în afară de acea convorbire telefonică și aceea interpretată eronat, nu există posibilitatea să se administreze alte probe și deci, nu există pericolul ca acesta, aflat în stare de libertate să influențeze cursul anchetei, deoarece în cauză nu există martori, părți vătămate sau experți care să poată fi influențați.
Referitor la inculpatul, se reține prin procesul verbal de sesizare din oficiu de la fila 4 - Volumul I, încadrarea juridică inițială este de primire de foloase necuvenite și că acea presupusă sumă de bani și bunuri au fost primite ca urmare a prestației acestuia cu ocazia meciului dintre FC V - FC A din 18 octombrie 2008, adică cu aproximativ 2 luni până la data când a fost contactat prima dată. Deci au existat interceptări telefonice încă din luna septembrie 2008. Dacă organele de urmărire penală aveau certitudinea că se va săvârși o faptă prevăzută de legea penală, de ce n-au procedat conform dispozițiilor art.467 și următoarele din Codul d e procedură penală, referitor la urmărirea și judecarea infracțiunilor flagrante.
Potrivit disp. art.136 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este acela de a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Practic, în faza actelor premergătoare, în faza extra-procesuală, au fost administrate toate probele, respectiv acele interceptări telefonice, iar de la punerea sub învinuire prin rezoluție și de la punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanță, nu s-au administrat nici-un fel de probe în ceea ce-l privește pe inculpatul, singura probă referitoare la persoana acestuia fiind acele procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice între și, procese verbale care din punctul său de vedere sunt eronate.
În opinia sa apreciază că scopul procesului penal poate fi ușor îndeplinit și prin aplicarea unei alte măsuri restrictive.
În susținerea motivelor expuse, arată că a depus la dosar copia deciziei penale nr. 182/R/2005 Curții de Apel Cluj, în care se subliniază că pe durata procesului penal, inculpatul în conformitate cu prev. art.66 Cod penal, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului depune la dosarul cauzei o hotărâre ca practică judiciară, casarea încheierii de ședință nr.162 din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere faptul că au trecut deja 20 de zile de când inculpatul este arestat și nu există probe de vinovăție cu privire la acest inculpat, doar indicii.
La dosar nu s-a administrat nici o probă cu privire la acest inculpat.
Procedând la o analiză sistematică, nu se poate reține existența unui pericol social concret. Chiar dacă ar exista asemenea date, inculpatului îi vor fi impuse anumite restricții și anumite obligații, privind atât conduita inculpatului și de asemenea vor exista și niște sancțiuni. Admiterea acestei cereri înseamnă de fapt un arest la domiciliu având în vedere că în sarcina inculpatului i se impun o serie întreagă de restricții.
La dosar a depus o decizie a Tribunalului Constanța ca practică judiciară.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință nr.162 din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, având în vedere complexitatea cauzei în care urmează a se face confruntări cu martori, care sunt colegi cu inculpatul și ar putea fi influențați acești martori.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință nr.162 din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii și punerea în libertate.
Arată că este căsătorit, are 2 copii în întreținere, fetița în clasa XII, în activitatea sa de arbitru arată că are 15 ani în liga I, 13 ani ca arbitru, a arbitrat 3 finale de a României, 2 finale internaționale de juniori, a participat la un campionat mondial de tineret în o lună.
De asemenea, precizează că în România sunt 7 arbitri, dintre care dumnealui este ce-l mai vechi.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.162 din 6 mai 2009, Tribunalul Argeșa respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către petentul, fiul lui și, născut la data de 29.03.1965 în orașul Ocna M, jud. A, domiciliat în C N,- A, CNP- -, în prezent aflat în Arestul IPJ
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.29 CC din 23 aprilie 2009 Tribunalului Argeș inculpatul a fost arestat preventiv pentru 29 de zile fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.254 rap.la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, faptă ce constă în aceea că la data de 23 decembrie 2008, acceptat oferta făcută de inculpatul de a primi bani și bunuri, iar la data de 24.12.2008 a primit, în locuința sa din Municipiul CNs uma de 15.000 USD, plus șase sticle de vin vechi și o sticlă de whisky, banii și bunurile fiindu-i remise pentru a recompensa prestația din partida FC "A" - SC" Club" SA V și pentru ca, pe viitor să arbitreze favorabil echipa FC "A", cât și pentru o eventuală protecție a acestei echipe în cazul în care ar fi fost în viitor numit președinte al Comisiei Centrale a.
La luarea măsurii preventive instanța a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.148 lit."f" proc.pen. în sensul că există date și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În legătură cu acest ultim aspect, instanța a considerat că este necesară privarea de libertate a inculpatului față de datele concrete existente de specificul infracțiunilor de corupție, de rezonanța negativă a faptelor în curs de cercetare, de necesitatea unei reacții ferme a autorităților judiciare în cazul unor astfel de fapte.
Potrivit art.1602proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Deși în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale, aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume aceea că lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Analiza acestei condiții se impune cu atât mai mult cu cât temeiul arestării a fost cel prevăzut de art.148 lit."f" proc.pen.
Chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, în finalul cărora instanța urmează a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată în raport și cu motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
În acest context, tribunalul apreciază că alineatele 1 și 2 ale art.1602proc.pen. impun două condiții de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, așa încât, ipoteza în care acestea nu ar fi îndeplinite ar atrage respingerea cererii, fără a mai fi necesară analizarea temeiniciei acesteia.
În speță, se constată că sunt îndeplinite cele două condiții, întrucât inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care maximul special al pedepsei este situat sub 18 ani. De asemenea, nu există date concrete care ar îndreptăți instanța să ajungă la concluzia că, dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în modalitățile arătate în art.1602alin.2 proc.pen.
Tribunalul opinează că îndeplinirea formală a condițiilor prev. de art.1602proc.pen nu conduce automat la admiterea cererii, acest aspect rezultând din chiar formularea conținută în alin.1 al textului, respectiv că "liberarea se poate acorda". Această formulare definește instituția ca fiind o vocație, iar nu un drept al inculpatului.
Deși legea nu indică vreun criteriu ce urmează a fi avut în vedere de judecător, la examinarea unei astfel de cereri, tribunalul consideră, analizând coroborat dispozițiile art.1602proc.pen. și art.136 proc.pen.(care reglementează scopul măsurilor preventive în general), că la soluționarea cererii trebuie să se țină seama de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, dar și de pericolul social concret pe care acesta îl reprezintă pentru ordinea publică, având în vedere că motivul care a dus la luarea măsurii a fost cel reglementat de art.148 lit."f" proc.pen.
Având în vedere toate aceste elemente, tribunalul apreciază că aspectele invocate de către inculpat în cererea sa, notorietatea profesională, lipsa de antecedente penale nu au o relevanță covârșitoare față de gradul ridicat de pericol pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea sa în libertate.
Tribunalul mai apreciază că timpul scurs de la luarea măsurii preventive este relativ scurt, ceea ce face ca garanțiile de ordin personal prezentate de către inculpat, precum și obligațiile prevăzute în art.1602alin.3 și 31proc.pen. ce s-ar putea stabili în sarcina lui, să nu fie suficiente pentru a înlătura pericolul de care s-a făcut vorbire mai sus.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs au fost susținute oral, așa cum sunt menționate în practicaua acestei hotărâri.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate și în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Situația de fapt a fost corect constatată de către prima instanță, care, însă, a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale aplicabile în materie.
Instituția liberării provizorii sub control judiciar este o garanție a libertății individuale, ca drept fundamental constituțional și prin urmare este consacrată de dispozițiile art.23 din Constituția României.
În consecință, instanța trebuie să dea eficiență acestei instituții ori de câte ori din probele administrate în cauză, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Din conținutul disp.art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar este numai o vocație de care beneficiază inculpatul arestat și revine instanței rolul de a aprecia în raport cu probele administrate și cu elementele de circumstanțiere ale solicitantului dacă inculpatul poate sau nu beneficia de această instituție.
În cauză, prima instanță a apreciat în mod corespunzător că sunt îndeplinite condițiile formale, referitoare la maximul pedepsei închisorii prevăzute de lege, pentru ca inculpatul să beneficieze de liberare provizorie sub control judiciar.
În ceea ce privește temeinicia acestei cereri, instanța de fond a interpretat greșit probele existente în cauză.
, pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă persoana inculpatului, ca și condiție a luării și menținerii arestării preventive, continuă să existe.
Cu toate acestea, sunt relevante pentru cererea de liberare provizorie sub control judiciar și aspectele de circumstanțiere ale inculpatului: acesta nu are antecedente penale, a avut anterior o comportare bună în societate și până la data comiterii faptei pentru care s-a dispus arestarea preventivă și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile profesionale.
Un alt aspect este acela că în cauză nu există date concrete potrivit cărora inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ori distrugerea unor mijloace de probă.
De asemenea, trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile art.136 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit acestor reglementări instanța trebuie să analizeze dacă prin acordarea liberării provizorii sub control judiciar poate fi realizat scopul pentru care s-a dispus măsura arestării preventive împotriva inculpatului.
Sub acest aspect, în raport cu stadiul administrării probelor în această fază a procesului penal, luând în considerație și celelalte elemente de circumstanțiere privind persoana inculpatului, rezultă că scopul măsurii arestării preventive, respectiv, buna desfășurare procesului penal și protejarea relațiilor și valorilor sociale care formează ordinea publică, poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Există și garanții în acest sens, respectiv obligațiile ce se instituie în sarcina inculpatului, potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.3 Cod procedură penală.
În raport cu aceste argumente, și în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpat.
Se va casa în totalitate încheierea recurată.
Rejudecând cauza, în baza disp.art.1608aalin.2 și 3 Cod procedură penală, se va admite cererea de liberare provizorie sub co0ntrol judiciar formulată de inculpat.
Se vor institui în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, precum și unele dintre obligațiile prevăzute de art.160/2 alin.31Cod procedură penală, care vor fi menționate în dispozitivul hotărârii.
Se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectărilor obligațiilor impuse potrivit art.1602alin.3 Cod procedură penală.
Se va dispune comunicarea deciziei organelor și instituțiilor menționate în art.145 alin.21Cod procedură penală.
Impune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.03.1965 în orașul Ocna M, jud. A, domiciliat în C N,- A, CNP- -, împotriva încheierii nr.162 din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și, rejudecând, admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat.
Instituie în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art.160/2 alin.3, precum și următoarele din cele prevăzute de art.160/2 alin.3/1 Cod procedură penală:
- să nu se deplaseze la spectacole sportive;
- să nu se apropie de coinculpații din cauză, membrii familiei acestora, martori, experți și să nu intre în legătură cu aceștia;
- să nu exercite profesia, meseria avută la data arestării.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, potrivit art.160/2 alin.3/2 Cod procedură penală.
Dispune comunicarea deciziei organelor și instituțiilor menționate în art.145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, în prezent aflat în Arestul A, de sub puterea mandatului de
arestare preventivă nr.1401/109/23.04.2009, emis de Tribunalul Argeș, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
Dr.Gh. Dr.
Grefier,
Red.: dr.
Tehnored.:
4 ex./25.05.2009.
Jud.fond: -.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
