Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 333

Ședința publică din data de 9 mai 2009

PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu

JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian

- -

GREFIER - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva Încheierii de ședință din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, privind pe inculpații, zis " " sau "", fiul lui G și, ns.la data de 1.12.1974, în Târgoviște, județul D, zis "" fiul lui și, ns.la data de 19.01.1976, în G, județul D și, zis " " fiul lui și, ns. la data de 23.07.1975, în Târgoviște, județul D, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, prin care s-au admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați iar în temeiul art. 160/8a al.2 rap. la art. 160/2 al.1,2 s C.P.P.-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar și punerea acestora în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Tribunalul Prahova, pe numele acestora, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, cu respectarea obligațiilor prev. de art. 160/2 al.3 și 3/1

C.P.P.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații - inculpați, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița și, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din același barou.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat și avocat, având cuvântul pe rând, după ce în prealabil au luat legătura cu inculpații arestați, arată că aceștia nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că în mod nefondat, Tribunalul Prahova, a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și.

Apreciază că hotărârea tribunalului este vădit netemeinică, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

După cum arată art. 160/2 al.1 C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

După cum reiese din actul de sesizare al instanței cei trei inculpați sunt trimiși în judecată și pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, infracțiune ce se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Instanța în motivarea sa invocă Decizia nr.7 din 9.02.2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, stabilind că aceste cereri de liberare sunt admisibile în cazul săvârșirii infracțiunii prev.de art.7 al.1 din Legea nr. 39/2003, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.

Această decizie nu a fost publicată până în prezent, așa cum prevede art. 414/2 al.2 C.P.P. iar ca atare ea nu este obligatorie pentru instanță.

În altă ordine de idei deși, instanța a reținut că nu se găsesc în vreunul din cazurile prev.de art. 160/2 când C.P.P. liberarea provizorie nu se acordă, apreciază că datorită timpului relativ scurt de la data arestării preventive a inculpaților, respectiv 13.01.2009, temeiurile de arestare care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv art. 148 al.1 lit.b și f C.P.P. sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar precum și cu obligațiile prev. de art. 160/2 al.3 și alin.3/1 C.P.P. nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.

De asemenea, deși instanța reține în hotărârea sa că au fost ascultați patru martori, acest fapt nu s-a petrecut în fața instanței de judecată, la instanța de fond, fiind audiați doar inculpații ale căror cereri de liberare sub control judiciar au fost admise, nemaifiind administrat nici un alt mijloc de probă.

Cu privire la acest aspect apreciază că instanța a atins fondul cauzei în momentul în care reține în motivarea sa că: "martorii indirecți care nu au fost de față și care nu au dat depoziții prin care să aducă la cunoștință că au fost prezenți atunci când s-au comis infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților. De altfel, declarațiile martorilor și, nici nu se referă la săvârșirea unei infracțiuni de șantaj în mod concret."

Din analiza dispoz. art. 160/2 al.2 reiese C.P.P. că liberarea provizorie este o măsură facultativă, așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda".

Așadar, beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci doar o vocație a acestuia.

În condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele ce privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.

În speță, apreciază că, deși din punct de vedere formal, cererile inculpaților îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fondul acesteia cererea este neîntemeiată.

Raportat la natura infracțiunilor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost comise, urmările produse prin faptele inculpaților, apartenența lor la un grup infracțional organizat și atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților, apreciază că nu se impune lăsarea lor în libertate.

Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererilor formulate de inculpați, privind liberarea provizorie sub control judiciar.

Avocat, având cuvântul pentru inculpații și, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate întrucât este legală, corect motivată în litera și spiritul legii.

Precizează că motivul invocat de parchet se referă la faptul că, potrivit art. 160/2 nu C.P.P. se poate admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar întrucât inculpații sunt cercetați și pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 18 ani.

Referitor la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, arată că într-adevăr aceasta nu este publicată în Monitorul Oficial, dar nu poate fi ignorată, consideră astfel că, se dă dovadă de rea credință.

În ceea ce privesc motivele formulate de parchet arată că sunt aceleași cu cele invocate la instanța de fond, nu se invocă existența vreunor fapte sau indicii că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că dacă ar fi lăsați în stare de libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar comite alte infracțiuni.

Cât privesc mijloacele de probă arată că acestea nu pot fi alterate întrucât nu se află în posesia inculpaților, toate echipamentele găsite, însă nu la acești inculpați sunt la instanță, martorii au fost audiați iar identitatea lor nu este cunoscută.

De asemenea arată că, instanța de fond, a reținut și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, faptul că inculpații trebuie să beneficieze de un proces echitabil, însă în cauza de față, din cei 11 inculpați cercetați în calitate de autori ai infracțiunii la legea comerțului electronic, numai trei inculpați sunt arestați, ceilalți fiind liberi, tratamentul fiind astfel diferit, inechitabil.

Cei trei inculpați arestați din prezenta cauză sunt cercetați pentru instigare și deținere de echipamente deși la percheziția domiciliară nu s-a găsit nimic în acest sens, iar cei care au recunoscut faptele și au cauzat prejudiciul sunt liberi.

Mai arată că inculpatul este cercetat și pentru comiterea a două fapte de șantaj însă, inculpatul, doar pentru o singură faptă.

Totodată arată că, faptele de șantaj nu au fost avute în vedere la momentul când s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive, nu au constituit temei pentru a se lua această măsură, motive față de care apreciază că, în mod corect Tribunalul Prahovaa dispus admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.

Față de toate acestea, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate întrucât este legală.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales al celorlalți doi inculpați și solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate.

Consideră că în mod corect a fost analizată această cauză de instanța de fond, din cei 11 inculpați din dosar doar trei sunt arestați, însă ei nu sunt singurii care sunt cercetați și pentru comiterea infracțiunii de șantaj, care de altfel, nici nu este dovedită.

În ceea ce privește Decizia nr.7 din 9.02.2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, stabilind că aceste cereri de liberare sunt admisibile în cazul săvârșirii infracțiunii prev.de art.7 al.1 din Legea nr. 39/2003, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani, decizie invocată de parchet, arată că într-adevăr nu este publicată în Monitorul Oficial, dar nu trebuie ignorată de instanță.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că va respecta toate condițiile care i se impun, este arestat din data de 13.01.2009 și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales, va respecta toate condițiile impuse de instanță, este arestat din 13.01.2009 și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că va respecta toate condițiile impuse de instanța, se va prezenta de fiecare dată când este chemat și precizează că este arestat din 13.01.2009.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7.05.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Penală, în dosarul penal nr- au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, zis "" sau "", fiul lui G și, ns.la data de 1.12.1974, în mun. Târgoviște, zis " ", fiul lui și, ns.la data de 19.01.1976, în orașul G, județul D și, zis "", fiul lui și, ns. la data de 23.07.1975, în mun.Târgoviște, în prezent aceștia aflându-se în Penitenciarul Mărgineni, județul D și în consecință:

- în temeiul art. 1608aalin.2 rap.la art. 1602alin.1,2 pr.penală, s-a dispus liberarea provizorie a acestora și punerea în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Tribunalul Prahova, pe numele acestora, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

- în temeiul art. 1602al.3 și 31pr.penală au fost stabilite obligațiile pe care cei trei inculpați trebuie să le respecte pe timpul liberării provizoriii și anume:

- să nu depășească limita teritorială a județului D, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;

- să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori vor fi chemați;

- să se prezinte la organul de poliție al mun. Târgoviște, desemnat cu supravegherea acestora, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori vor fi chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici un fel de arme și,

- să nu se apropie de persoanele vătămate și de membrii familiilor acestora și să nu comunice în nici un fel cu acestea direct sau indirect;

- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.

În temeiul art. 160/2 al.3/2 pr.penală, li s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a acestor obligații, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

În temeiul disp.art. 160/2 al.4 pr.penală, au fost aplicate inculpaților și disp.art. 145 al.2/1 pr.penală.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 57/P/D/2008 al OT.- Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, a inițiat și constituit un grup infracțional, împreună cu, care în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009, săvârșit în mod repetat cu sarcini bine stabilite pe membrii grupului infracțiuni la Legea nr. 365/2002;

- instigare la falsificare de instrumente de plată electronică prev.de art. 25, rap.la art. 24 al.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009, determinat pe inculpații, precum și pe alți inculpați și învinuiți să falsifice instrumente de plată electronică (carduri) precum și să le pună în circulație;

- deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prev.de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat a deținut echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică;

- instigare la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev.de art. 25, rap.la art. 27 al.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, în luna noiembrie 2008 determinat pe inculpații, și, de a efectua operațiuni frauduloase utilizând carduri bancare, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit.a și art. 37 lit.b

-, pentru infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, a inițiat și constituit un grup infracțional împreună cu, care în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009 săvârșit în mod repetat cu sarcini bine stabilite pe membrii grupului, infracțiuni la Legea nr. 365/2002;

- pentru infracțiunea de instigare la falsificare de instrumente de plată electronică prev.de art. 25, rap.la art. 24 alin.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009, determinat pe inculpații, precum și pe alți inculpați și învinuiți să falsifice instrumente de plată electronică ( carduri ) și să le pună în circulație;

- pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prev.de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat a deținut echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică;

- efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev.de art. 27 al.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat în luna noiembrie 2008 a efectuat operațiuni financiare frauduloase, utilizând carduri bancare falsificate și,

-, pentru infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, a inițiat și constituit un grup infracțional împreună cu, a, care în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009 săvârșit în mod repetat infracțiuni la Legea nr. 365/2002;

- pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat a deținut echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică;

- pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin.1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat a efectuat în luna noiembrie 2008 operațiuni financiare frauduloase utilizând carduri bancare falsificate.

Prima instanță a mai reținut că arestarea preventivă a celor trei inculpați a fost dispusă prin încheierea din 13.01.2009, a Tribunalului Prahova, la propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, temeiul arestării fiind cel prev. de disp. art. 148 al.1 lit.b și f C.P.P. pe o durată de 29 de zile, măsură prelungită ulterior în condițiile legii.

Pe parcurs, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus revocarea arestării preventive a șapte din cei zece inculpați trimiși în judecată în cauza de față, excepție făcând inculpații, și.

Referitor la cererile de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților, și, prin încheierea de față, tribunalul a constatat că acestea sunt admisibile, întrucât condiția prev.de art. 160/2 al.1 pr.penală, care prevede că această măsură se poate dispune și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, se face trimitere la Decizia nr. 7 din 9.02.2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că aceste cereri de liberare sunt admisibile și în cazul infracțiunii prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.

Instanța de fond a apreciat că, este întrunită și condiția prev.de art. 160/2 al.2 pr.penală, text de lege ce prevede că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau a martorilor sau prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte astfel de fapte.

Cu alte cuvinte în cauza de față în această fază procesuală, se motivează în încheierea Tribunalului Prahova, că referitor la infracțiunile prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 și cele prevăzute de Legea nr. 365/2002 nu au fost administrate probe precum ascultarea unor persoane vătămate sau a unor martori, situație în care nu se poate concluziona că inculpații ar avea vreun interes să le influențeze în declarațiile pe care urmează a le da în fața instanței.

Într-o altă ordine de idei, a apreciat instanța că până în momentul de față nu există nici un fel de date pe baza cărora să se stabilească că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nici date că aceștia ar putea comite alte infracțiuni, deși sunt judecați pentru mai multe infracțiuni concurente.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta figurează cu condamnări anterioare dar care nu atrag în mod automat concluzia că acesta va săvârși și alte infracțiuni.

Pe de altă parte, tribunalul a mai constatat că, nu există posibilitatea nici a alterării ori a distrugerii de mijloace de probă, deoarece echipamentele electronice necesare pentru falsificarea cardurilor bancare precum și respectivele carduri pretins folosite la retragere frauduloasă de numerar nu se mai află în posesia inculpaților.

Luând în considerare prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prima instanță a reținut că, orice inculpat, învinuit de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul la un proces echitabil și de aceea, prin această noțiune trebuie să se înțeleagă aplicarea aceluiași tratament juridic unui inculpat aflat într-o situație cel puțin asemănătoare cu un alt inculpat, când este vorba de judecarea acestora pentru fapte încadrate în același text de lege și sancționate cu aceleași pedepse sau pedepse apropiate și în cazul luării măsurilor preventive în cadrul unui proces penal, pentru a se asigura buna desfășurare a acestuia.

Ca atare, se arată în motivarea încheierii tribunalului, în cazul de față cei trei inculpați sunt arestați preventiv pentru infracțiunile enumerate mai înainte, pe când ceilalți șapte inculpați din același grup infracțional se află în libertate, aceștia la rândul lor fiind învinuiți în calitate de autori cu privire la săvârșirea infracțiunilor respective.

În concluzie, tribunalul a apreciat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei trei inculpați sunt fondate, dispunând admiterea acestora, cu consecința punerii în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă emise de tribunal.

Încheierea a fost atacată cu recurs în termen legal de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești,care prin motivele depuse în scris la dosar și susținute oral de procurorul de ședință, a arătat că aceasta este nelegală și netemeinică, în sensul că în mod greșit au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar, și și punerea acestora în libertate.

În esență, se arată că, datorită timpului relativ scurt de la data arestării preventive a inculpaților (13.01.2009), temeiurile care au stat la baza arestării preventive, respectiv disp.art. 148 al.1 lit.b și f pr.penală, sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar, precum și cu obligațiile prev.de disp.art. 160/2 al.3 și alin.3/1 pr.penală, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.

În această fază procesuală, instanța nu a audiat până în prezent decât pe inculpați, nemaifiind administrat nici un alt mijloc de probă și cu toate acestea în opinia parchetului, se apreciază că, s-a atins fondul cauzei în momentul în care în motivarea instanței se arată că, martorii indirecți care nu au fost de față și care nu au dat depoziții prin care să aducă la cunoștință că au fost prezenți atunci când s-au comis infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților.

Pe de altă parte, se apreciază că, din analiza dispoz. art. 160/2 al.2 pr.penală, reiese că liberarea provizorie este o măsură facultativă așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda", cu alte cuvinte beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci, doar o vocație a acestuia.

În concluzie, se apreciază că deși din punct de vedere formal cererile inculpaților îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fondul acesteia cererile sunt neîntemeiate.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Prahova și pe fond, respingerea ca nefondate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.

Recursul este fondat.

Curtea apreciază că, în această fază procesuală în condițiile în care nu au fost administrate suficiente probe de către instanță din care să rezulte cu certitudine că nu există date certe că, prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților nu ar săvârși alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, nu sunt întrunite dispoz. prev.de art. 160/2 alin.2 pr.penală.

Pe de altă parte, liberarea provizorie este o măsură facultativă prin aceea că, așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda" beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci doar o vocație a acestuia.

Raportat la natura infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social al acestora și modalitatea în care au fost săvârșite, Curtea apreciază că, nu se impunea lăsarea în libertate a inculpaților, motiv pentru care recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, este fondat, urmând a fi admis conform art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală și pe cale de consecință se va casa încheierea tribunalului și pe fond se vor respinge ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva Încheierii de ședință din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, privind pe inculpații, zis " " sau "", fiul lui G și, ns.la data de 1.12.1974, în Târgoviște, județul D, zis "" fiul lui și, ns.la data de 19.01.1976, în G, județul D și, zis " " fiul lui și, ns. la data de 23.07.1975, în Târgoviște, județul D, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, și în consecință:

Casează încheierea de ședință mai sus menționată și pe fond respinge ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 9.05.2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian

Grefier,

Red.

Tehnored.

9 ex./12.05.2009

nr- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Notificare mr. 3113/2006

Președinte:Vasile Mărăcineanu
Judecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Ploiesti