Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 334
Ședința publică din data de 10 mai 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, ns. la data de 12.02.1977 și, fiul lui și, ns.la data de 12.02.1977, ambii deținuți în Arestul P ( la Poliția Mun. Câmpina ), împotriva încheierii din data de 8.05.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpații arestați, după ce în prealabil a luat legătura cu aceștia, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpați, arată că în mod greșit Tribunalul Prahovaa respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia, încheierea pronunțată la data de 8.05.2009, fiind neîntemeiată.
Precizează că, motivarea instanței de fond copiază o motivare a unor hotărâri care se pronunță în dosarele care au ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive, arătându-se totodată că cercetarea penală este nefinalizată și mai sunt probe de administrat.
Se mai arată totodată nelegal, de către instanța de fond, că circumstanțele personale invocate de inculpați, în sensul că sunt unici întreținători de familie, că inculpatul, are un copil grav bolnav, nu constituie motive de natură să ducă la concluzia că s-ar impune cercetarea lor în stare de libertate, acestea fiind împrejurări circumstanțiale ale fiecăruia dintre ei care vor fi avute în vedere la momentul judecării pe fond a cauzei și în eventualitatea aplicării unei pedepse.
Consideră că încheierea atacată este nelegală și precizează că, Tribunalul Prahova arată în motivarea acesteia că într-adevăr prima condiție prevăzută de textul de lege privind liberarea provizorie sub control judiciar, cea referitoare la pedeapsă este îndeplinită, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați nu depășește 18 ani însă, cea de a doua condiție, nu este îndeplinită și anume, cea prev.de art. 160/2 al.2 C.P.P. în sensul că, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Mai arată că, potrivit art. 160/1 dar C.P.P. și art. 5 al.5 arestarea C.P.P. preventivă este o condiție prealabilă, în sensul că numai inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Instanța de fond în motivarea încheierii invocă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, însă, între dispoz. art. 136 și art. 160 C.P.P. există diferență evidentă și trebuia să se țină cont de dispoz. art. 136 alin.ultim, respectiv al.8 C.P.P. privind scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Apreciază că, prin lăsarea în libertate a inculpaților nu s-ar periclita buna desfășurare a procesului penal, nu s-a arătat concret în ce constă și de unde ar rezulta această temere, instanța nu face decât simple afirmații, dar din dosarul cauzei nu rezultă aceste lucruri.
Instanța de fond nu a făcut nicio referire la controlul judiciar și la obligațiile care i se impun inculpatului, nu putea să nu țină seama de înscrisurile aflate la dosar, de faptul că inculpații nu au antecedente penale, sunt căsătoriți, au copii în întreținere, lucrau anterior arestării lor, iar unul dintre ei lucra chiar la.
Totodată arată că, cercetarea penală a fost finalizată, sunt îndeplinite cele două condiții prev.de art. 160/2 și C.P.P. nu există temeri că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, că ar influența martorii sau părțile vătămate.
Față de toate acestea solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate iar pe fond admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, aplicarea art. 160/2 al.3 și C.P.P. o parte din art. 160/2 al.3 pct.1 și C.P.P. punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că încheierea atacată este legală și temeinică, în mod corect au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, cu precizarea că aceștia sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, care este o infracțiune gravă.
Mai arată că sunt în faza de urmărire penală, cercetarea nu a fost finalizată, liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură facultativă, astfel cum rezultă și din sintagma "se poate acorda", iar beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci doar o vocație a acestuia.
În condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele ce privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.
De asemenea arată că, la dosarul cauzei există plângerile părților vătămate și alte declarații și mijloace de probă, iar pericolul social concret pe care l-ar reprezenta aceștia prin lăsarea lor în libertate rezidă tocmai în modul în care s-au comis faptelor, acestea fiind săvârșite împotriva unor persoane de sex feminin prin violențe,au fost exploatate și obligate să practice prostituția în folosul inculpaților dar și rezonanța faptelor lor în rândul opiniei publice.
Față de toate acestea solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu are antecedente penale, nu prezintă pericol public, nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, are o familie d e întreținut, are o afacere proprie, doi copii minori în întreținere dintre care unul foarte bolnav, motive pentru care solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost angajat timp de 15 ani, în ultimul an a lucrat la, are un copil bolnav în întreținere, soția sa este educatoare și are salariul minim pe economie, nu are antecedente penale, el era singurul ajutor pentru familia sa și nu a fost în acea perioadă în Spania.
Față de toate acestea solicită instanței admiterea cererii sale privind liberarea provizorie sub control judiciar.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 08 mai 2009 Tribunalul Prahovaa respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații și fiind obligați fiecare la câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea reținând că prin rezoluția nr.84/D/P/2008 al P, la data de 04 februarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de inculpații, G, G, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, fapte prev.și ped.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2003 - 2008 prin înșelăciune și acte de violență au recrutat, transportat și cazat mai multe victime, printre care a, și, pe care le-au exploatat sexual pe teritoriul Spaniei și Elveției.
Prin încheierea nr.2 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 06 februarie 2009 în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de - Biroul Teritorial Prahova, în baza art.149/1 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților - și -, ambii aflați în prezent în Arestul P, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 06 februarie 2009 și până la data de 06 martie 2009, inclusiv și emiterea mandatelor de arestare preventivă.
La momentul luării măsurii arestării preventive Tribunalul Prahovaa apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev.de disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv s-au săvârșit mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În alineatul 2 al acestui articol, se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a constatat că față de inculpații și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul 1 din textul sus menționat, infracțiunile reținute de organul de urmărire penală în sarcina acestora sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.
În ceea ce privește cerințele prev.de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate, întrucât, în primul rând sunt cercetate în această cauză un număr mare de persoane, pentru unele dintre ele cercetările nefiind finalizate, iar în al doilea rând, multe din declarațiile celor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale fiind contradictorii, în prezent nefiind identificate toate victimele din prezenta cauză, existând astfel riscul ca prin lăsarea inculpaților în libertate să se zădărnicească aflarea adevărului.
Referitor la temeinicia cererii formulate de către inculpați, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată sub aspectul modalității de săvârșire a faptelor, respectiv a pericolului social concret al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, de gravitatea unor astfel de fapte, precum și de temerea produsă societății civile în cazul în care inculpații ar fi lăsați în libertate, în condițiile în care urmărirea penală este în curs de desfășurare.
Circumstanțele personale invocate de cei doi inculpați, în sensul că sunt unicii întreținători ai familiilor lor, că are un copil grav bolnav inculpatul, nu constituie motive de natură să ducă la concluzia că s-ar impune cercetarea lor la acest moment în stare de libertate, acestea fiind împrejurări circumstanțiale ale fiecăruia dintre ei care vor fi avute în vedere la momentul judecării în fond a cauzei și în eventualitatea aplicării unei pedepse.
De asemenea, este de observat că la acest moment, cercetarea penală nu este finalizată, nu s-au administrat toate probatoriile, neschimbându-se într-un termen atât de scurt considerentele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive. n același sens, se poate menționa că în data de 26 februarie 2009 inculpații au formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune care a fost respinsă de către instanța de judecată, iar până la acest moment nu au intervenit elemente noi care să ducă la o concluzie contrară, perioada scursă de la judecarea precedentei cereri fiind deosebit de redus, iar urmărirea penală continuă și la momentul de față.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și, precizând că încheierea atacată este nelegală, în sensul că nu a ținut seama de înscrisurile aflate la dosar, de faptul că inculpații nu au antecedente penale, sunt căsătoriți, au copii în întreținere, aveau serviciu anterior arestării.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Curtea, verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, constată că cererile de recurs formulate sunt nefondate, așa cum se va arăta în continuare.
Se constată că recurenții - inculpați împreună cu alți coinculpați în perioada anilor 2003 - 2008 prin înșelăciune și acte de violență, u recrutat, transportat și cazat mai multe persoane de sex feminin, pe care le-au exploatat sexual pe teritoriul Spaniei și Elveției, iar veniturile obținute fiind încasate de traficanți.
Totodată, se constată că soluția instanței de fond este conformă criteriilor de apreciere a gradului de pericol social al faptelor în raport cu care există o suspiciune rezonabilă că au fost comise de inculpații din prezenta cauză.
Din probele existente, rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect, modalitatea în care au procedat inculpații, reclamă cele mai severe măsuri preventive. Cei în cauză trebuie să fie la dispoziția autorităților judiciare, să fie împiedicați să intre în contact cu martori sau chiar cu victimele acțiunii lor și să permită anchetatorilor să-și continue investigațiile.
Victimele acestor fapte sunt vulnerabile, așa cum au fost și la momentul la care au căzut în plasa celor cercetați în prezenta cauză, inculpații care nu întâmplător își racolau victimele din medii sociale defavorabile, fapt ce nu poate fi ignorat la aprecierea gradului lor de periculozitate. Așadar, măsura preventivă este proporțională scopului urmărit.
Faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt deosebit de grave, deoarece libertatea și viața intimă a unei persoane sunt valori intangibile.
Concluzionând, se constată că încheierea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă recursurile ca nefondate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 12.02.1977 și, fiul lui și, născut la data de 12.02.1977, ambii deținuți în Arestul P ( la Poliția Mun. Câmpina) împotriva încheierii din data de 8.05.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenții - inculpați la câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
6 ex./13.05.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
