Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 336/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 336/
Ședința publică din 05 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii din 03 iunie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 47/2008, emisă de Baroul A, cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului intimatului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală.
Apărătorul intimatului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris și pune concluzii de admitere a acestuia, casare a încheierii atacate, iar pe fond respingerea cererii de liberrare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În motivare, arată că magistratul de la instanța de fond s-a antepronunțat făcând referire la dispozițiile art. 72 Cod penal, privitoare la criteriile de individualizare a pedepsei, acestea negăsindu-și aplicarea în materia liberării provizorii sub control judiciar.
De asemenea, reprezentantul parchetului apreciază că în mod netemeinic, instanța de fond, analizând condițiile acordării liberării sub control judiciar, a apreciat ca justificate motivele invocate de inculpat, în susținerea cererii de liberare provizorie și a dispus admiterea acesteia.
Apărătorul intimatului inculpat, avocat, având cuvântul, solicită în principal respingerea recursului ca inadmisibil întrucât este declarat de o persoană fără calitate, acesta trebuia declarat de - Serviciul Teritorial Pitești și nu de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ.
Dacă se trece peste aceasta, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică, fiind întrunite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii de liberrare provizorie sub control judiciar formulată, dat fiind faptul că nu există date certe că inculpatul ar zădărnici desfășurarea procesului și nici probe sau indicii că lăsat în libertate s-ar sustrage de la judecată.
Pe de altă parte, au fost încălcate dispozițiile art. 68 Cod procedură penală privind efectuarea probelor, referindu-se la efectuarea flagrantului.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținerea hotărârii pronunțate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 3 iunie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza disp.art.160/8a alin.2 Cod pr.penală, admiterea cererii introdusă de, deținut în Penitenciarul Colibași, județul A, și punerea în libertate sub control judiciar a acestuia.
In baza art.160/2 alin.3 Cod pr.penală, rap. la art.160/8a alin.3 Cod pr.penală, s-a dispus ca pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul să respecte următoarele obligații:
-să nu părăsească limita teritorială a municipiului Pitești, județul A;
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea inculpatului, respectiv la Poliția municipiului Pitești, conform programului de supraveghere întocmit de către aceasta sau ori de câte ori este chemat;
-să nu schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Argeș;
-să nu comunice cu martorii sau experții din cauză direct sau indirect;
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor stabilite.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2008, inculpatul a solicitat ca instanța să dispună liberarea provizorie sub control judiciar, susținând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/1 și art.160/2 Cod pr.penală.
In motivarea acesteia inculpatul arată că este îndeplinită prima condiție prevăzută de lege pentru a fi liberat sub control judiciar, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu depășește 18 ani închisoare iar cu privire la cea de-a doua condiție, respectiv aceea de a nu exista date din care să rezulte că va săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, arată, de asemenea, că nu este probată o atare temere privind săvârșirea unei alte fapte de natură penală.
Analizând o atare cerere, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada ianuarie - 10 martie 2008, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a oferit în schimbul sumei de 290 RON, cât și în mod gratuit droguri de risc, respectiv rezină de canabis o,30 gr, și 2,63 gr. canabis, în care s-a evidențiat tetrahidrocanabiol () fără drept la diferiți consumatori din Pitești și Câmpulung, printre care și învinuiților și.
Arestarea a fost dispusă prin încheierea nr.18 din 11 martie 2008 Tribunalului Argeș, arestare care a fost prelungită și menținută în condițiile legii.
Solicitând liberarea provizorie sub control judiciar și verificând motivele invocate de inculpat, tribunalul a constatat că se impune admiterea acestei cererii, arătând că inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de art.160/2 Cod pr.penală, urmare a faptului că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată nu este exclusă din categoria infracțiunilor față de care instituția liberării provizorii operează.
De asemenea, tribunalul arată că din probele administrate în tot cursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, nu au fost constatate date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiunii sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum prevăd dispozițiile art.160 alin.3 Cod pr.penală, inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea faptelor.
Totodată, tribunalul a reținut că inculpatul nu a mai suferit vreo condamnare, fiind la primul conflict cu legea penală, iar cantitățile de drog de risc avute în vedere o dată cu trimiterea în judecată a inculpatului au fost foarte mici.
Constatând, astfel, că în cauză nu sunt probe care să sugereze incidența dispozițiilor art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, și luând în considerare și dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pct.3 alin.ultim, tribunalul a apreciat că se impune admiterea cererii de liberare provizorie, punerea inculpatului în libertate, fiind subordonată unor garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere, precum și unor obligații pe care inculpatul va trebui să le respecte pe durata liberării provizorii sub control judiciar, obligații stabilite de art.160/2 alin.3 Cod pr.penală.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că liberarea provizorie sub control judiciar dispusă în cauză nu este justificată pe considerentele că inculpatul a fost sincer, a recunoscut fapta și nu are antecedente penale, întrucât astfel de criterii sunt avute în vedere la individualizarea pedepsei, potrivit art.72 Cod penal, negăsindu-și aplicarea în materia liberării provizorii sub control judiciar, operând, chiar, o antepronunțare în cauză cu privire la soluția pronunțată pe latura penală.
Totodată, parchetul susține că, potrivit disp.art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, instanța poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar, dispoziția legală menționată neinstituind însă obligația în sarcina judecătorului, urmând ca acesta trebuie să aprecieze asupra oportunității desfășurării în continuare a procesului penal, cu inculpatul în stare de libertate, avându-se în vedere criterii cum ar fi: persoana acestuia, gravitatea infracțiunii ce nu poate fi raportată la cantitatea drogurilor ce fac obiectul infracțiunii, împrejurările în care a comis fapta și nu în ultimul rând, rezonanța socială a unei astfel de infracțiuni, criterii ce conduc în final la concluzia respingerii cererii de liberare sub control judiciar și nu a admiterii acesteia, cum greșit a procedat tribunalul.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Intr-adevăr, așa cum susține parchetul, dacă ar fi întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că nu ar exista în cauză date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date din care să rezulte încercarea acestuia de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, totuși este lăsată la latitudinea instanței, prin formula juridică uzitată în art.160/2 alin.1 "poate acorda" oportunitatea liberării sau nu sub control judiciar.
Ca urmare, curtea apreciază că în cauză facultatea instanței de a acorda liberarea provizorie prevăzută de art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, se impune a fi subsumată scopului măsurilor preventive care poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, așa cum se precizează în art.136 alin.2 Cod pr.penală.
Or, scopul măsurilor preventive care vizează printre altele buna desfășurare a procesului penal, nu poate fi disociat ci, din contră, este în strânsă legătură cu scopul procesului penal instituit de art.1 alin.1 și 2 Cod pr.penală, proces ce trebuie să contribuie, potrivit alin.2 menționat, pe lângă altele, la apărarea ordinii de drept, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
De aceea, în opinia curții, avându-se în vedere recrudescența deosebit de periculoasă pentru sănătatea morală a unei colectivități a acestor infracțiuni de trafic de droguri, prevenirea repetării acestora nu poate fi realizată, așa cum pretind cerințele art.1 alin.2 Cod pr.penală, decât prin măsuri mai exigente, mai ferme pe care organele îndrituite trebuie să le aibă în vedere, așa cum este cea a menținerii privării de libertate pe o anume perioadă de timp, fără a se depăși termenul rezonabil instituit de lege și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, recunoaște și regretă fapta, el fiind de altfel arestat și menținut în această stare, până la acest moment al judecării cererii sale, pe o perioadă relativ scurtă, de circa 2 luni de zile.
De altfel, în mod corect, subliniază parchetul, atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal de până acum, lipsa de antecedente penale, nu pot fi criterii ce se circumscriu instituției liberării provizorii ci, mai degrabă, criterii ce urmează a fi avute în vedere pe fondul cauzei, o dată cu individualizarea pedepsei.
Așa fiind, pe considerentele ce preced, curtea, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul introdus, va casa încheierea atacată și, rejudecând, în temeiul art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, respingând cererea introdusă, curtea va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii din 03 iunie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea menționată și, rejudecând, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, județul
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat pentru judecata la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.4
Jud.fond
9 iunie 2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu
