Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 347/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.1802/2/2009
470/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 347
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.03.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL B - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință de la 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați si personal in stare de arest și asistați de avocat ales, cu împuternicirea avocațială nr.21517 emisă de Baroul București și interpret limba araba dl., cu autorizație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează la ascultarea recurentului inculpat, acesta declarând că menține declarațiile date in cauza, recunoaște si regreta comiterea faptelor, nu știa că documentele sunt falsificate. Susține că fratele său îi înmâna un plic pe care trebuia sa- înmâneze, la rândul său, lui.
Recurentul inculpat declară ca la ajutat pe fratele sau, in aceleași condiții ca și. Declară că în timpul cercetărilor a aflat ca actele sunt falsificate, ca el era un simplu curier, in sensul ca lua plicul cu acte de la fratele sau si îl dădea lui si. Cunoștea faptul ca fratele sau ajuta conaționali, insa nu cunoștea modalitatea in care o face. Susține ca după decesul tatălui sau, îl considera pe ca si capul familiei. Învederează ca familia sa locuiește in prezent in B si au solicitat statut de refugiat in România.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată si acordă cuvântul in susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților inculpați și solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședința si pe fond, rejudecând, admiterea cererii privind liberarea sub control judiciar formulată în temeiul disp.art.160/2 Cod Procedură Penală, în sarcina inculpaților fiind reținute două infracțiuni ale căror limita de pedeapsa sunt închisoarea de la 2-7 ani, si, respectiv, 5-20 ani, apreciind ca sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii, in sensul că nu sunt date certe din care sa rezulte ca aceștia vor mai săvârși infracțiuni de același gen si alte infracțiuni, ca vor încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori.
Consideră că instanța de fond, in mod greșit a analizat cererea sa prin prisma indiciilor care au stat la baza măsurii arestării preventive si nu a analizat condițiile prevăzute de art.160/2 Cod Procedură Penală.
Inculpații au avut o atitudine sinceră, au recunoscut si regretă comiterea faptelor savarsite in perioada 2006-2007, fiind arestați abia in data de 14 august 2008, perioada in care nu au mai prezentat pericol pentru ordinea publică.
Solicita punerea acestora in libertate, ca si egalitate de tratament cu coinculpatul, care este cercetat in stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, încheierea fiind legala si temeinica, fiind analizata cererea in condițiile art.160/2 Cod Procedură Penală, textul de lege lăsând la aprecierea instanțelor oportunitatea acestei masuri. Inculpații sunt cercetați pentru fapte grave, au fost constituite multe societăți comerciale pentru a asigura tranzitul in România a unui mare număr de migrați, membrii grupului infracțional profitând de situația deosebita din Irak pentru a obține foloase ilicite, și nu pentru a ajuta respectivele persoanele in scop umanitar. Prin acțiunea lor, inculpații au adus atingere obligațiilor asumate de România in fata Comunitații Europene.In cauză s-au efectuat înregistrări ale convorbirilor telefonice prin care șefii rețelei controlau si supravegheau membrii grupului infracțional.
Cu privire la egalitatea de tratament invocată, susține ca aceasta nu înseamnă identitate de tratament juridic.
In ultimul cuvânt, recurenții inculpați și susțin ca achiesează la concluziile apărătorului ales,nu prezintă pericol pentru ordinea publică si solicita sa fie judecați in stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a cererilor formulate de inculpații, fiul lui și, născut la 2.12.1985 în Al Anbar, Irak, CNP - și, fiul lui și, născut la 6.06.1983 în Al Anbar, Irak, CNP -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că prin rechizitoriul 345/D/P/2007 emis la data de 28.01.2009 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au fost trimiși în judecată, inculpații:A-cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. deart. 71 alin. 1 din OUG105/2001 modificată și aprobată prin Legea 243/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic, art 33 lit. a Cod penal și art. 9 alin. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap. la art. 48 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 rap. la art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped, de art.71alin. 1 din OUG 105/2001 modificată și aprobată prin Legea 243/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 9 alin. 2 din Legea nr. 39/2003.
In cursul urmăririi penale față de acești inculpați, s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se următoarele:
La data de 10.10.2007, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că au fost identificați un număr de 4 cetățeni irakieni care au obținut viză pe baza unor scrisori trimise de Camera de Comerț și Industrie din Irak, în scopul declarat de efectuare a unor afaceri în România. S-a stabilit că nici unul dintre acești cetățeni nu a deschis nici o afacere în România, scopul urmărit fiind în realitate acela de a ajunge în Suedia, unde urmau a depune cereri de azil. Mai mult, la baza obținerii vizei a stat scrisoarea nr. 251/10.11.2006 a cabinetului primului ministru din care reieșea că sus numiții fac parte din delegația condusă de cetățeanul irakian KH. AL, iar un astfel de cetățean străin nu a fost identificat că a solicitat și primit viză de intrare pe teritoriul României.
Constatându-se acest mod de operare în vederea obținerii vizei de intrare în România a cetățenilor străini provenind din state cu potențial migrator, s-au efectuat verificări în urma cărora au fost identificați alți 60 cetățeni irakieni care au solicitat fie obținerea vizei de intrare în România în scop de afaceri, fie prelungirea dreptului de ședere în scop de afaceri în perioada 2006-2007.
Cu această ocazie s-a constatat că Oficiul Român pentru s-a sesizat din oficiu cu privire la aceeași cetățeni irakieni ce au folosit aceeași modalitate de intrare în România, iar rezultatul verificărilor efectuate a fost înaintat către organele abilitate.
In urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit ca sediile sociale ale societăților comerciale, fie nu au corespondent în realitate, fie proprietarii imobilelor au declarat că nu au încheiat contracte de închiriere sau comodat cu cetățenii irakieni ce apar ca administratori sau asociați ai acelor firme. După înființarea societăților comerciale documentele erau depuse la. în vederea obținerii avizului necesar eliberării vizei de intrare în România. Tot la. pentru a face dovada că dețin fondurile necesare desfășurării activității, erau depuse extrase de cont eliberate pe numele persoanei fizice cetățean străin, solicitant al avizului, de diverse unități bancare, înscrisuri care nu erau însă reale. In acest sens există la dosar răspunsurile primite de la BANK și.
După obținerea avizului, solicitantul depunea cererea de eliberare a vizei la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cerere ce trebuie însoțită de avizul Agenției Române pentru Investiții, certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică; asigurare medicală pe perioada valabilității vizei.
Cererea însoțită de documentele menționate anterior se depune la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României și se transmite, prin intermediul Direcției generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Oficiului Român pentru, pentru avizare conform competențelor.
După obținerea avizului i s-a eliberat solicitantului colantul de viză, care-i conferă acestuia drept de ședere pe teritoriul României de 90 zile. Până la expirarea acestei perioade, cetățeanul străin depune o cerere la. prin care solicită prelungirea dreptului de ședere în scopul desfășurării de activități comerciale, folosindu-se de aceeași societate comercială pe baza căruia obținut avizul La prelungirea dreptului, solicitantul trebuia să facă dovada reședinței.
S- reținut că actele care au stat la obținerea vizei de intrare în România au fost false sau falsificate, intrarea în țară făcându-se în consecință în mod fraudulos. S-a mai reținut că o parte din cetățenii irakieni care au venit, au solicitat prelungirea dreptului de ședere, ulterior declanșându-se verificări din partea și s-au emis decizii de returnare cu anularea dreptului de ședere, ocazie cu care aproximativ 25 cetățeni irakieni au solicitat acordarea statutului de refugiat, statut ce le-a fost acordat de statul român, dintre aceștia un număr de cetățeni irakieni părăsind teritoriul României, având ca destinații țări din spațiul UE.
În perioada în care nu aveau decât dreptul de ședere în România, cetățenii irakieni nu puteau călători în țări din spațiul, însă prin obținerea statutului de refugiat li s-a permis acest lucru.
Tribunalul constatat că nu s-au schimbat și nici nu au dispărut temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, respectiv există indicii temeinice care au condus la presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și totodată, lăsarea în libertate a prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De la ultima menținere a stării de arest preventiv a mai reținut prima instanță, nu a intervenit nicio modificare a acestor temeiuri, cauza fiind la prim termen de judecată, inculpații nefiind încă ascultați.
Ca urmare, față de stadiul procesual al cauzei, de împrejurarea că nu s-au modificat temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, de pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, tribunalul a constatat neîntemeiate cererile formulate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii privind liberarea sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite exigențele art. 1602C.P.P. iar lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, argument ce rezultă din faptul că activitatea ilicit penală se reține a fi fost desfășurată in perioada 2006-2007, însă măsura preventivă a fost luată în august 2008.
Curtea, analizând hotărârea atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, în mod corect a determinat obiectul judecății și stadiul procesual în care se află cauza, iar în urma analizei coroborate a ansamblului probator, a apreciat că există indicii temeinice, în sensul că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, fiind întrunite exigențele art.143 alin.1 Cod procedură penală. În continuare s-a arătat că în lipsa începerii cercetării judecătorești cu consecința administrării de probe nu se poate reține că s-au schimbat temeiurile ce au condus la luarea și menținerea măsurii preventive.
În plus, în mod corect prima instanță a reținut, de asemenea ca o consecință a lipsei unui nou probatoriu administrat în fața instanței, că presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații puși în libertate vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului subzistă, situație în care cererile de liberare provizorie sub control judiciar apar ca fiind nefondate.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă inculpații la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă arabă calculat pentru 2 ore se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./23.03.;26.03.09
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
