Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 63/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 6077/3/2009
455/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.63
Ședința publică din data de 03 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva Încheierii din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II - a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, și, personal, în stare de arest, asistați de apărător din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar și, personal, în stare de arest, asistat de apărător ales.
Se prezintă interpreta de limbă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că a fost atașat dosarul de urmărire penală, după care:
Recurenții-inculpați, întrebații fiind de instanță, arată că nu mai au altceva de declarat.
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită, în temeiul art.38515pct.2 lit.b C.P.P. admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art.148 lit.f C.P.P. respectiv, nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar impieta buna desfășurare a urmăririi penale. Totodată, solicită a se avea în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive si circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că acesta nu are antecedente penale și era încadrat în muncă, iar participația acestuia la săvârșirea faptelor este redusă față de cea a celorlalți inculpați.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții-inculpați, și, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventiva, lăsarea acestora în stare de libertate neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că actele de urmărire penală enumerate în referat pot fi efectuate și cu inculpații în stare de libertate.
Totodată, solicită a se avea în vedere în ceea ce-l privește pe inculpatul, împrejurarea că este căsătorit, are trei copii minori și este dat în consemn la frontieră, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, faptul că este grav bolnav, precum și împrejurarea că are un copil minor în întreținere și că soția sa a decedat.
Invocă principiul egalității de tratament juridic, în sensul că întrucât în aceeași cauză penală, pentru aceleași infracțiuni, inculpatul este cercetat în stare de libertate, se impune ca și acești inculpați să fie cercetați în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, prelungirea arestării preventive este justificată și de necesitarea efectuării actelor de urmărire penală menționate în referatul parchetului.
Totodată, solicită a se avea în vedere că inculpații și au antecedente penale, dând dovadă de perseverență infracțională.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul și-a încălcat obligațiile aferente pe perioada unei măsuri restrictive de libertate luată într-un dosar aflat pe rolul unei instanțe din C, fiind depistat la punctul de trecere a frontierei în timp ce intenționa să părăsească teritoriul României, astfel că există riscul ca o dată lăsat în libertate acesta să încerce să se sustragă de la urmărirea penală.
În ceea ce privește principiul egalității de tratament juridic invocat de apărare, arată că egalitatea de tratament nu impune identitate de tratament, iar inculpatul a fost pus în libertate de Curtea de APEL BUCUREȘTI întrucât s-a apreciat că la dosar nu există probe suficiente cu privire la persoana acestui inculpat pentru a se lua măsura arestării preventive.
În ceea ce privește participația inculpaților și, respectiv ridicarea banilor de la bancă și predarea lor unei alte persoane de către și transportarea părților vătămate de la aeroport la C de către, apreciază că fără contribuțiile acestora nu ar fi fost posibilă desfășurarea unei activități infracționale de o asemenea amploare.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că sesizarea sa privește nerespectarea de către Curtea de Apel a deciziei nr.23/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, prin care se arată că prevederile art.159 alin.8 cu C.P.P. privire la obligativitatea soluționării recursului declarat împotriva încheierii de prelungire a arestării înainte de expirarea celor de 30 de zile sunt imperative. Totodată, consideră că, întrucât în aceeași cauză penală, pentru aceleași infracțiuni, inculpatul, care este tot recidivist, este cercetat în stare de libertate, se impune ca și el să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului, subliniind că este taximetrist.
Referitor la valiza găsită la percheziția domiciliară, precizează că a fost uitată de un turist și dorea să o predea autorităților.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este nedrept ca inculpatul să fie liber și el să fie arestat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu știa de proveniența banilor.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 18.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎCCJ- DIICOT și, în baza art.155 și urm. Cod procedură penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, ȘI pe o perioadă de 30 zile, începând cu 23.02.2009 și până la 24.03.2009,inclusiv.
In considerentele încheierii tribunalul a reținut că prin referatul întocmit în dosarul nr.163/D/P/2008 la data de 17.02.2009, PÎCCJ - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, și cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui ru infracțional or anizat prev.și ped. de art.7 alin. din Legea nr. 9/2003, lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 189 alin. 2 și 5 Cod Penal, tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, b și c și Cod Penal șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 2 Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a reținându Cod Penal-se în fapt că inculpații, și învinuiții și s-au constituit ori au aderat la un grup infracțional organizat, având drept scop săvârșirea de infracțiuni grave, respectiv lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj și tâlhărie în dauna unor oameni de afaceri turci, care au fost invitați în România sub pretextul încheierii unor contracte comerciale de turism, după care membrii grupării recurgeau la sechestrarea cetățenilor turci,înscenându-le diverse situații compromițătoare - întreținere de relații sexuale cu o minoră, viol, deținere de droguri, etc. - iar după deposedarea părților vătămate prin violență ori prin amenințare de bani, bijuterii, cărți de credit, șantajând victimele, îi determinau să-și contacteze rudele din Turcia cărora le solicitau transmiterea în România prin, a unor sume de bani cuprinse între 20.000 și 30.000 de euro.
S-a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru o mai bună desfășurare a procesului penal conform art.136 alin.1 Cod penal.
Există indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală că, inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați,fiind îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor pentru care sunt cercetați, ce rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei.
Prelungirea arestării preventive este justificată și de necesitarea efectuării actelor de urmărire penală menționate în referatul parchetului.
In termen legal,împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și pentru motivele consemnate în practicaua hotărârii.
Curtea, examinând potrivit disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală recursul declarat de inculpați, constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp.art.155 Cod procedură penală constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. Nu se poate face abstracție în operațiunea de examinare a temeiurilor menționate art.148 lit.f, art.143 și art. 151 Cod procedură penală privind regăsirea indiciilor temeinice în sensul comiterii faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, a pericolului concret pentru ordinea publică și a legalității și justificării măsurii dispuse.
Realizarea cerinței art.136 alin.1 Cod procedură penală în sensul bunei desfășurări a procesului penal, efectuarea actelor procesuale și procedurile menționate în referatul parchetului justifică, de asemenea, prelungirea arestării preventive.
Pe cale de consecință și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a încheierii, urmează ca potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,recursurile inculpaților să fie respinse ca nefondate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-inculpați, și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 18.02.2009 a Tribunalului București Secția A II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare statului,iar pe inculpații, Și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului,din care câte 100 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariu interpret limba pentru inculpatul ,reprezentând contravaloarea a 2 ore se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.03. 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.AN
Dact.IE/2 ex./23.03.2009
2
G
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
