Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 352/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 394/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 352
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 11.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la. asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind de către instanță, recurentul - inculpat precizează că își însușește recursul declarat de către soția sa.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită să se constate că, prin încheierea din data de 11.02.2010, s-a reținut de către instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 alin. 2 Cod procedură penală; de asemenea, s-a și motivat de ce nu este admisibilă cererea formulată de către inculpat. În principiu, apreciază că această motivație nu are legătură cu obiectul cauzei și, din acest punct de vedere, apreciază că hotărârea atacată este nemotivată deoarece reținerea naturii faptei, a împrejurărilor și modalității de comitere a infracțiunii și rezultatul produs sunt criterii de individualizare a pedepsei, și nicidecum de admisibilitate și de temeinicie a cererii de liberare sub control judiciar a unei persoane.
Supune atenției instanței de recurs următoarele aspecte pentru a fi analizate la momentul deliberării, cu mențiunea că, din punctul de vedere al inculpatului, recursul este fondat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate ca fiind netemeinică și nelegală.
Inițial, în această cauză s-a formulat propunere de arestare preventivă pentru 15 inculpați, iar instanța de fond a dispus arestarea a 6 dintre aceștia, la acest moment în stare de arest rămânând doar trei persoane, printre care și inculpatul.
De reținut este și faptul că, în aceeași perioadă, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a cerut arestarea unui număr de 22 persoane, intr-o cauză similară, persoane care se află în stare de libertate la acest moment, iar în dovedirea celor susținute depune la dosar Încheierea nr. 375/R din 06.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția II Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în care se face referire la prevederile art. 5 și 6 din CEDO, cât și la prevederile constituționale cu privire la egalitatea în fața legii, egalitatea de șanse și tot ceea ce derivă din măsurile restrictive luate de către instanță în situații similare, față de persoane cu aceeași poziție procesuală.
Dacă ne referim la cerințele prev. de disp. art. 160 ind. 2 alin. 2 Cod procedură penală, care îndrituiesc judecătorul să examineze asemenea cereri, constatăm că acestea se referă la fapte care ar conduce la concluzia că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori să influențeze martori sau experți. În cauză, este de reținut că inculpatul se află arestat din data de 09.10.2009, iar până la acest moment au fost administrate majoritatea probelor necesare aflării adevărului și deci nu există nici o împrejurare ce ar conduce la concluzia că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
O altă împrejurare care apreciază că trebuie avută în vedere de către instanță este aceea că, anterior luării acestei măsuri preventive, inculpatul nu a mai fost condamnat, era încadrat în muncă, are familie organizată, este bolnav, iar fiica acestuia, minoră, a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale, chiar și în perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv.
Apreciază că instanța de recurs, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, poate ajunge la concluzia că acesta nu poate influența urmărirea penală, motiv pentru care, și din punct de vedere al temeiniciei motivelor invocate și susținute oral la acest termen, se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind neîntemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar în condițiile în care, cu doar câteva zile înainte, Curtea de Apel Bucureștia respins un alt recurs declarat de inculpat împotriva soluției instanței de fond, de admitere a propunerii formulată de parchet asupra prelungirii măsurii arestării preventive. Formularea unei asemenea cereri presupune existența unor anumite de fapt ori de drept, care ar fi intervenit de la ultima verificare făcută de către judecător și până în momentul formulării cererii; aceasta rezultă dintr-o logică juridică a textului de lege, deși nu este prevăzută în mod expres.
Având în vedere că de la data de 05.02.2010, dată la care, așa cum a arătat, s-a respins recursul declarat de inculpat împotriva soluției instanței de fond de prelungire a măsurii arestării preventive, și până la data de 11.02.2010, când judecătorul s-a pronunțat din nou cu privire la o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la concluzia că situația de fapt sau de drept a inculpatului s-a schimbat în această perioadă, astfel încât cererea acestuia să fie întemeiată, apreciază că hotărârea pe care a pronunțat-o judecătorul, de respingere a cererii formulate de inculpat ca fiind neîntemeiată, este fondată.
De altfel, nici nu se poate face o motivarein extenso,așa cum susține apărarea la acest termen, în sensul că judecătorul fondului nu a motivat decât într-o singură frază respingerea acestei cereri, în condițiile în care aceeași situație de fapt și de drept rămas neschimbată și cu câteva zile mai înainte un judecător a motivat și a cenzurat apărările formulate de către inculpat.
Față de aceste considerente apreciază că cele invocate de către apărare la acest termen, în sensul că hotărârea judecătorului este nemotivată, nu sunt întemeiate întrucât faptul că nu a intervenit nici o situație juridică sau de fapt care să schimbe ceva în situația inculpatului nu trebuie să fie motivată pe larg.
Pe de altă parte, apreciază că lăsarea în libertate a acestui inculpat prezintă pericol pentru ordinea publică, în continuare; într-adevăr, în acest dosar de urmărire penală sunt mai mulți inculpați care au fost puși în libertate, însă egalitatea de tratament la care a făcut referire apărarea nu înseamnă identitate de situație; așadar, dacă ceilalți inculpați au fost puși în libertate de către Curtea de Apel București nu înseamnă că și acest inculpat trebuie pus în libertate.
În fapt, inculpatul este cel care a coordonat activitatea infracțională încă de la începutul anului 2008 și până în septembrie 2009 - când au intervenit organele de urmărire penală; mai mult, acesta a avut mai multe secții clandestine de prelucrare a alcoolului (a avut patru secții clandestine în comuna, în cartierul, dar și într-o altă locație din comuna, unde cantitățile de alcool care erau fabricate de acest inculpat erau foarte mari.
Din actele de urmărire efectuate de către procurori rezultă că inculpatul lua alcoolul, îl prelucra în instalații artizanale cu esențe pe care le achiziționase, după care îmbutelia în sticle contrafăcute de sau, sticle pe care aplica etichete false, banderole și demarcaj fals, și ulterior le scotea pe piață pentru a fi vândute publicului.
Activitatea infracțională a acestui inculpat a durat mai mult de 1 an de zile, iar această activitate a încetat numai datorită intervențiilor organelor de urmărire penală. Inculpatul a cunoscut în această perioadă de timp că este urmărit, iar pentru transporturile de alcool ce au fost confiscate în trafic de către organele de control ale statului exista între inculpați o înțelegere ca aceștia să suporte pierderile rezultate în urma confiscării.
Chiar și în condițiile în care autoritățile statului acționau pentru a pune capăt activității infracționale a acestui inculpat, acesta a continuat și a perseverat pe calea infracționalității, trecând mai departe și continuându-și activitatea infracțională.
Având în vedere această perseverență și această îndrăzneală de care a dat dovadă inculpatul, trecând și înfrângând voința autorităților statului ori de câte ori s-a încercat să se stopeze activitatea infracțională, apreciază că se poate presupune într-un mod rezonabil, având în vedere și probele administrate că, odată lăsat în libertate,inculpatul și-ar putea relua activitatea infracțională.
Față de toate aceste aspecte solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, în replică, solicită să se aibă în vedere că la acest termen instanța nu este investită cu fondul cauzei.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită instanței să aibă în vedere că se află în arest preventiv de 5 luni; precizează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Este bolnav, iar în arest nu a beneficiat de tratamentul de care are nevoie.
Mai mult, solicită să se aibă în vedere că nici până la acest moment nu a fost audiat de către organele de anchetă; s-a efectuat o percheziție asupra telefonului său mobil și au fost audiați martori.
Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate avându-se în vedere și circumstanțele personale, în sensul că are o minoră căreia, în urmă cu doi ani, în s-a extirpat un ovar, iar în prezent a suferit o altă intervenție chirurgicală în urma căreia i s-a extirpat din stomac; soția sa nu poate face față, singură, cu tratamentul copilului, iar el dorește să le fie alături.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 11.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, constată:
Prin încheierea de ședință din 09.10.2009, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul (fiul lui și al, născut la data de 06.06.1957 în com., sat, jud. A, domiciliat în B,- -A,. 4,. 3,. 113, sector 6, posesor al, seria -, nr. -, CNP -, fără antecedente penale). A fost bligat inculpatul la 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat, examinând actele și lucrările dosarului, că față de inculpatul s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru următoarele fapte:
- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, art. 25 Cp. Raportat la art. 7 alin. 2 din Legea 241/2005,
- infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, art. 2961lit. h din Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal),
- infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, art. 2961alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal),
- infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, art. 5 lit. a și b din Legea 11/1991 modificată și republicată,
- infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific. și republicată,
- infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, art. 297 alin. 1.Cod Penal,
- infracțiunile de spălare de bani, art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea 656/2002,
- infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2.Cod Penal, în concurs real și ideal, prevăzut de art. 33 lit. a și b Cod Penal, toate cu aplicarea art. 13.p, inculpatul fiind arestat preventiv la data de 10.10.2009,
S-areținut următoarea situație de fapt:
La începutul anului 2008, a inițiat și constituit un grup de criminalitate organizată împreună cu inculpatul, cu inculpatul și inculpatul. - zis "", în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false a produselor accizabile supuse marcării. Inculpatul a preluat mari cantități de alcool "la negru", produs în fabrica de distilare, rafinare și mixare a băuturilor alcoolice deținută de inculpatul, pe care l-a prelucrat sub forma unor băuturi alcoolice dintre cele ușor vandabile pe piață, livrate fără întocmirea de documente fiscale, sau cu întocmirea unor facturi false, către o adevărată rețea de beneficiari - persoane fizice, special constituită în acest sens, care asigură distribuția produselor contrafăcute la nivelul întregii țări. În scopul asigurării fluxului continuu al activității secției ilicite de producere și îmbuteliere băuturi alcoolice contrafăcute, inc. a cooptat în grupul infracțional o serie de persoane care dețin fiscale de producere alcool sau care au intrare directă în astfel de, care i-au livrat cu ritmicitate importante cantități de alcool, scos din antrepozitul fiscal fără întocmirea de documente fiscale, cu încălcarea normelor legale în vigoare referitoare la producerea și circulația alcoolului. Inculpatul a mai achiziționat în mod constant alcool - materie primă pentru producerea băuturilor alcoolice contrafăcute, de la antrepozitul fiscal aparținând SC SRL -, jud. Pentru confecționarea etichetele și banderolele de marcare fiscală false utilizate de inc. pentru aplicarea pe sticlele de băuturi alcoolice contrafăcute produse în secția clandestină, acesta a apelat la înv. Sh. Al, acesta la rândul său, contactându-l în acest sens pe inc. - deținător al unei tipografii clandestine în care confecționează etichete și banderole de marcare fiscală false. De asemenea, inculpatul a comandat diverse cantități de etichete și banderole de marcare fiscală false necesare îmbutelierii diverselor mărci de băuturi alcoolice contrafăcute la tipografia aparținând SC SRL, din mun. B, str. - inculpatului, care îi prelua și onora comenzile.
Tribunalul reține că, deși sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 1602.C.P.P., acest fapt nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanța fiind obligată să verifice nu numai legalitatea, ci și temeinicia cererii.
În speță, față de natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, rezultatul produs, se impune ca procesul penal, în acest stadiu, să continue cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a solicitat să se constate că, prin încheierea din data de 11.02.2010, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, respingerea cererii fiind determinată de considerente de fond.
Se apreciază că această motivare nu are legătură cu obiectul cauzei și, din acest punct de vedere, hotărârea atacată este nemotivată deoarece reținerea naturii faptei, a împrejurărilor și modalității de comitere a infracțiunii și rezultatul produs sunt criterii de individualizare a pedepsei, și nicidecum de admisibilitate și de temeinicie a cererii de liberare sub control judiciar a unei persoane.
Inițial, în această cauză s-a formulat propunere de arestare preventivă pentru 15 inculpați, iar instanța de fond a dispus arestarea a 6 dintre aceștia, la acest moment în stare de arest rămânând doar trei persoane, printre care și inculpatul.
În aceeași perioadă, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a cerut arestarea unui număr de 22 persoane, într-o cauză similară, persoane care se află în stare de libertate la acest moment, iar în dovedirea celor susținute a fost depusă la dosar Încheierea nr. 375/R din 06.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția II Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în care se face referire la prevederile art. 5 și 6 din CEDO, cât și la prevederile constituționale cu privire la egalitatea în fața legii, egalitatea de șanse și tot ceea ce derivă din măsurile restrictive luate de către instanță în situații similare, față de persoane cu aceeași poziție procesuală.
Se precizează că în cauză nu există fapte care ar conduce la concluzia că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori să influențeze martori sau experți. Inculpatul se află arestat din data de 09.10.2009, iar până la acest moment au fost administrate majoritatea probelor necesare aflării adevărului și deci nu există nici o împrejurare ce ar conduce la concluzia că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
O altă împrejurare care apreciază că trebuie avută în vedere de către instanță este aceea că, anterior luării acestei măsuri preventive, inculpatul nu a mai fost condamnat, era încadrat în muncă, are familie organizată, este bolnav, iar fiica acestuia, minoră, a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale, chiar și în perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv.
Analizând hotărârea recurată, Curtea în baza art 385/15 pct 1 litera b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat în mod corect că în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, dar că admiterea cererii este condiționată de îndeplinirea unor cerințe legale.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Deși este real că în dosar sunt cercetați mai mulți inculpați, unii dintre aceștia în stare de libertate, egalitatea de tratament la care a făcut referire apărarea nu înseamnă identitate de situație. Soluția instanței de fond este corectă și rezultă din poziția avută de inculpat în grupul infracțional, modalitatea elaborată în care acesta a coordonat activitățile pentru a evita organele de poliție, ramificațiile grupului său infracțional, precum și regulile grupului, care indică o organizare infracțională minuțioasă (atunci când un transport era confiscat de poliție, pierderile erau suportate de cel căruia îi fusese încredințat transportul).
Inculpatul este cel care a coordonat activitatea infracțională încă de la începutul anului 2008 și până în septembrie 2009 - când au intervenit organele de urmărire penală. Acesta a avut mai multe secții clandestine de prelucrare a alcoolului (a avut patru secții clandestine în comuna, în cartierul, dar și într-o altă locație din comuna. Cantitățile de alcool fabricate de acest inculpat erau foarte mari.
Din actele de urmărire efectuate de către procurori rezultă că inculpatul lua alcoolul, îl prelucra în instalații artizanale cu esențe pe care le achiziționase, după care îmbutelia în sticle contrafăcute de sau, sticle pe care aplica etichete false, banderole și demarcaj fals, și ulterior le scotea pe piață pentru a fi vândute publicului.
Activitatea infracțională a acestui inculpat a durat mai mult de un an de zile și a încetat numai după intervenția organelor de urmărire penală.
Inculpatul a cunoscut în această perioadă de timp că este urmărit, iar pentru transporturile de alcool ce au fost confiscate în trafic de către organele de control ale statului exista între inculpați o înțelegere ca aceștia să suporte pierderile rezultate în urma confiscării.
Instanța nu poate acorda în acest moment procesual relevanță situației personale a inculpatului, care are un copil, suferind de diverse maladii, în raport de datele concrete de comitere a infracțiunii, precum și de faptul ca soția inculpatului are posibilitatea de se ocupa și a îngriji minora.
Apreciind recursul ca nefondat, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.02.2010 a Tribunalului București Secția I Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red./8.03.2010
Dact./9.03.2010
Ex.2
Red.escu--
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
