Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 351/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 387/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 351
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 10 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - secția II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că a declarat recurs împotriva încheierii din data de 10.02.2009, prin care Tribunalul București, potrivit disp. art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului; critică această încheiere pentru netemeinicie, înțelegând să se raporteze la disp. art.148 Cod procedură penală, respectiv la pericolul social pe care l-ar reprezenta inculpatul pentru ordinea publică.
Solicită instanței să constate că, trecând peste lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală a inculpatului, în sensul conturării și punerii la dispoziția organelor de poliție toate înscrisurile necesare, instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului.
Apreciază că, la acest moment procesual, menținerea stării de arest a inculpatului nu are un suport real, instanța de fond motivând această soluție în sensul că inculpatul este persoană publică și, lăsat în stare de libertate, poate crea confuzie și indignare în rândul societății civile. Solicită să se constate că, din perspectiva dreptului european și a normelor de drept român, lăsat în stare de libertate inculpatul nu are cum să pună în primejdie societatea civilă.
La acest moment procesual în sarcina inculpatului este reținută o singură infracțiune, aceea de înșelăciune, cu stabilirea unui prejudiciu; apreciază că de-a lungul cercetării judecătorești instanța va stabili încadrarea corectă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
în libertate, inculpatul nu poate influența buna desfășurare a procesului penal prin influențarea participanților la procesul penal.
Dispozițiile art. 148 Cod procedură penală trebuie raportate la persoana cercetată și nu generic, așa cum a apreciat instanța de fond. Astfel, apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală.
Precizează că inculpatul își ia angajamentul să participe la toate termenele ce se vor stabili în cauză și, mai mult, va aduce înscrisuri și va putea să acopere prejudiciul creat, starea de arest nepermițându-i acest fapt.
Inculpatul a fost deputat, este o persoană de notorietate publică, are familie și prezintă garanții în fața statului român.
Concluzionând, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15, pct. 2, lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că apărarea a încercat să dea o conotație civilă litigiului în care a fost implicat recurentul - inculpat și, de asemenea, a punctat împrejurarea că lăsarea acestuia în stare de libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În opinia acuzării, la acest moment al cercetării judecătorești, elementele probatorii care au fost administrate până la acest moment de către parchet, infirmă ipoteza prezentă de către apărare. Astfel, litigiul este departe de a fi de natură civilă, și suntem în prezența unei fapte penale care constituie infracțiunea în raport cu cerințele Codului penal.
Astfel, inculpatul a solicitat și perceput sume de bani în baza unor contracte, sume de bani ce au fost plătite de către opt părți vătămate ce au fost induse în eroare, iar inducerea în eroare și captarea bunăvoinței acestora s-a realizat prin prezentarea unui rucsac plin cu valută falsă.
Prin urmare, nu este vorba despre o simplă neonorare a unui contract, așa cum încearcă apărarea să acrediteze ideea, ci este vorba despre o inducere în eroare, demonstrată prin probele administrate până la acest moment la dosar.
De asemenea, apreciază că și cea de-a doua condiție a art. 148 lit. f Cod procedură penală este îndeplinită în cauză, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum a reținut și judecătorul care a dispus arestarea, măsura este legală - așa cum a constatat-o judecătorul care a pronunțat încheierea atacată. Simpla schimbare a încadrării juridice la care a făcut trimitere apărarea, apreciază că nu reprezintă o schimbare a temeiurilor arestării preventive întrucât arestarea preventivă are loc pentru anumită faptă, este adevărat - aceasta trebuie să poarte mențiunea încadrării juridice - însă o simplă schimbare de încadrare juridică intervenită în cursul urmăririi penale nu face ca acele temeiuri ale arestării preventive să dispară.
Mai mult, în analiza acestei condiții la care a făcut trimitere și apărarea și la care face trimitere și parchetul, se pornește de la analiza gradului de pericol social al infracțiunii dedusă judecății, respectiv pentru care s-a luat această măsură, și se finalizează prin analiza circumstanțelor care caracterizează persoana făptuitorului.
Din punctul de vedere al acuzării, nici unul din aceste elemente nu pledează în favoarea inculpatului.
Sub aspectul gravității faptei apreciază că această infracțiune prezintă un grad de pericol social ridicat, demonstrat prin numărul de persoane induse în eroare, prin prejudiciul creat și constatat până la acest moment, prin caracterul repetitiv al actelor infracționale, în cauza fiind reținută și forma continuată a infracțiunii, ceea ce ar demonstra și faptul că faptele ar putea continua în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate; de asemenea, face referire și la circumstanțele personale ale inculpatului întrucât relațiile furnizate de statul izraelian relevă activitatea infracțională desfășurată și anterior acestui moment de către recursul inculpat; de asemenea, și în România a mai fost cercetat, inclusiv pentru infracțiuni de înșelăciune, fiind trimis în judecată, faptă în raport de care s-a și reținut concursul de infracțiuni.
Toate aceste elemente, în opinia acuzării, demonstrează faptul că, în continuare, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, fiind îndeplinite toate cerințele art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, care a fundamentat menținerea stării de arest preventiv, apreciază că se impune respingerea recursului declarat de inculpat, ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat; se raliază concluziilor apărătorului său.
Precizează că starea de libertate facilitează acoperirea prejudiciului cauzat; mai mult, solicită să se aibă în vedere gravele probleme de sănătate pe care le are, în sensul că este bolnav de epilepsie. Are familie, copii, nepoți și dorește să le fie alături.
Nu a văzut până la acest moment materialul de urmărire penală, nu i-a fost prezentat. Solicită judecarea sa în stare de libertate cu precizarea că în România nu a săvârșit nicio infracțiune ci doar a dat ajutor, atunci când a avut și cât a avut posibilitatea.
Este nevinovat, niciodată, în nicio împrejurare, nu a folosit bani falși.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală la data de 10 februarie 2010, în dosarul nr-, în temeiul art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul 3132/P/2009, emis la data de 09.02.2010 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă calificată, faptă prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41. 2.Cod Penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că în perioada ianuarie-octombrie 2009, profitând de ascendentul moral pe care îl avea, creat prin funcțiile avute, le-a indus în eroare pe părțile civile, creând un prejudiciu total de 444.235 lei. Astfel, inculpatul le-a prezentat părților civile ca fiind adevărate fapte nereale, respectiv că este un potent om financiar, care oferă spre împrumut sume mari de valută, cu garanții imobiliare, sens în care a și prezentat părților civile, la încheierea contractelor de împrumut ori pe parcursul derulării acestora un rucsac plin cu valută falsă.
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, la data de 20 octombrie 2009, potrivit dispozițiilor art. 1491din Codul d e procedură penală cu referire la art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Prima instanță a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.143 și art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, aceste temeiuri menținându-se și la data verificării legalității și temeiniciei luării acestei măsuri.
Astfel, a constatat prima instanță că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind reținută relevanța materialului probator administrat până la acel moment procesual.
Cât privește îndeplinirea cerinței prevăzută de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, instanța de fond a apreciat că acesta rezultă din gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, raportat la natura și gravitatea acestora, din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și din rezonanța negativă pe care o are săvârșirea faptelor de acest gen asupra mediului social.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că privarea de libertate a inculpatului este necesară și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, având în vedere stadiul procesual al cauzei.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal inculpatul, care prin intermediul apărătorului ales care i-a asigurat asistența juridică, a solicitat punerea sa în libertate, cu motivarea că a colaborat cu organele de poliție și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Procedând în conformitate cu prevederile art. 3001Cod procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne în materie și de art. 5 din, în sensul că inculpatul a fost ascultat personal la luarea măsurii, acestuia i s-a asigurat asistență juridică, i s-au adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și, atât inculpatul, cât și apărătorul său au avut acces la lucrările din dosar, în baza principiului egalității armelor.
De asemenea, Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent, acesta relevând suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care au constituit temeiul arestării preventive inițiale, dispuse la data de 20 octombrie 2009 - având în vedere că acesta este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv înșelăciune în formă calificată, faptă care este sancționată de legea penală cu închisoare de până la 20 ani, prezintă un grad ridicat de pericol social și aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale apărate de lege.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv dând dovadă de o deosebită stăruință pe cale infracțională, ingeniozitate și folosindu-se de statutul său de fost parlamentar pentru a înșela vigilența părților vătămate, persoane din mediul lumii cântăreților de muzică lăutărească, fără pregătire juridică. Prin prezența la diferite nunți și onomastici, inculpatul le-a câștigat prietenia, victimele fiind astfel mult mai ușor de înșelat.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții, prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a din Cod procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că această infracțiune prezintă un grad de pericol social ridicat, demonstrat prin numărul de persoane induse în eroare, prin prejudiciul creat și constatat până la acest moment, prin caracterul repetitiv al actelor infracționale, în cauza fiind reținută și forma continuată a infracțiunii, ceea ce ar demonstra și faptul că faptele ar putea continua în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate;
Mai mult, de și în apărare sunt invocate circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține că din relațiile furnizate de statul izraelian, se constată o activitatea infracțională desfășurată și anterior acestui moment de către recursul inculpat iar în România a mai fost cercetat, inclusiv pentru infracțiuni de înșelăciune, fiind trimis în judecată, faptă în raport de care s-a și reținut concursul de infracțiuni.
Curtea nu poate ignora nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de dispreț față de autoritățile statului.
În egală măsură, pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului trebuie luate în considerare și datele ce caracterizează persoana acestuia, circumstanțe față de care se poate concluziona, în mod rezonabil, că lăsarea sa în libertate ar crea riscul comiterii unor fapte similare, generând astfel un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.- -II.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
