Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.353/R/2009
Ședința publică din 28 iulie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Toader Felicia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 28.08.1981, deținut în Penitenciarul Oradea, având ca obiect art.160/2 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de către apărătorul său, av., în baza delegației de substituire pentru av., și interpretul de limbă maghiară.
HGMinisterul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent arată instanței că susține recursul declarat de inculpat și solicită instanței admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia. Mai arată că inculpatul este arestat din luna noiembrie 2008, termenul pentru judecarea pe fond a cauzei a fost fixat la sfârșitul lunii septembrie, se află la primul contact cu legea penală și consideră că prin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv ar fi o executare efectivă a acestei pedepse.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că cererea formulată de inculpat de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Inculpatul recurent, prin interpret, solicită instanței admiterea cererii și liberarea sa sub control judiciar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.129/Ap din data de 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, n baza art.160 ind.8 a) al.6 Cod procedură penală raportat la art.160/2 Cod procedură penală, s-a respins ca ne ntemeiat cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul, fiul lui i, scut la 28.08.1981 n loc. de inut n Penitenciarul Oradea.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost oblig at inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare tre stat, iar în baza art.189 raportat la art.190 alin.4 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din contul Ministerului Justi iei a sumei de 23,15 lei, pe seama d-nei interpret, reprezent nd contravaloarea a 1 hx2 3,15 ora de traducere.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev.și ped.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g si i Cod penal, faptă pentru care a fost condamnat de Judecătoria Satu Mare prin sentința penală nr.716/22.06.2009 la pedeapsa de 2 ani închisoare cu privare de libertate.
Instanța a retinut că potrivit art.160 ind.2 al.2 Cod de procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată, deoarece nu există suficiente garanții că fiind lăsat în libertate nu va săvârși și alte fapte penale, având în vedere multitudinea faptelor reținute dar și modalitatea în care acestea au fost săvârșite, fiind de subliniat că în urma înregistrărilor interceptărilor convorbirilor telefonice dintre cei doi inculpați.se poate conchide că există temerea că inculpații ar putea săvârși alte infracțiuni.
În jurisprudență s-a arătat că prin expresia "date"legiuitorul nu a avut în vedere existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privind persoana în cauză, modul de operare, faptele propriu-zise, care să îndreptățească temerea, să o justifice.
Astfel că, ținând seama de faptul că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului este una complexă, fiind implicate mai multe persoane, se constată că în cauză există pericolul ca inculpatul, lăsat fiind în libertate să ascundă urmele unor acte infracționale ce nu au fost depistate până în prezent, să îngreuneze activitatea de identificare a tuturor persoanelor participante la activitatea infracțională sau chiar să continue activitatea infracțională cu consecințe și mai grave pentru ordinea de drept.
Totodată s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat și că acesta are antecedente penale, iar măsura arestului a fost luată avându-se în vedere pericolul pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este reprezentat de împrejurarea că faptele de natura celor de care sunt acuzați inculpații în această cauză, tind să devină un fenomen infracțional de amploare, situație care determină o reacționare energică din partea statului pentru a stopa extinderea acestuia, precum și de sentimentul de insecuritate și de lipsă a disciplinei de drept care ar putea fi creat în rândul comunității, care în lipsa unei sancționări prompte din partea autorităților ar avea reprezentarea că împotriva unor inculpați suspectați de săvârșirea unor fapte de această natură cu o gravitate ridicată nu se întreprind acte imediate de coerciție.
În cauză sunt întrunite și rigorile instituite de art.5 paragraful 1 lit.c și paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât există motive verosimile de a bănui pe inculpat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, pe de o parte, iar pe de altă parte, durata arestării nu poate fi apreciată că a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care tergiversarea la fond a cauzei s-a datorat în parte atitudinii părții.
În literatura de specialitate s-a conturat opinia potrivit căreia, îndeplinirea condiției prevăzute în art.160 indic.2 alin.1 Cod de procedură penală și chiar lipsa cazurilor prevăzute expres în art.160 indic.2 alin.2 Cod de procedură penală nu conferă celui arestatdreptulla liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța trebuie să aibă în vedere atât temeiul care a determinat luarea măsurii arestării, cât și alte cazuri care, deși nu au fost reținute drept temei al măsurii, nu fac posibilă acordarea acestui beneficiu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la prezenta cauză, instanța a reținut că privarea de libertate a inculpatului nu încetat să mai aibă un caracter rezonabil, pericolul social generat prin săvârșirea faptelor datorită modului de comitere (cu partea vătămată în casă) nu a încetat să existe.
În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpatului impune menținerea față de acesta a celei mai restrictive măsură de drepturi, cea a arestării preventive.
Față de rațiunile juridice expuse, instanța a respins pe fond cererea de liberare provizorie, formulată prin apărător de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri penale, în termen legal, a declarat recurs penal inculpatul, solicitând admiterea cererii privind liberarea provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru punerea sa în libertate.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat, astfel că va fi respins ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală pentru următoarele considerente:
În mod legal și motivat tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, având în vedere gravitatea faptei de care este acuzat, acea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, faptă pentru care a fost condamnat de Judecătoria Satu Mare prin sentința penală nr.716 din 22.06.2009 la pedeapsa de 2 ani închisoare cu privare de libertate.
Neexistând nici un motiv de modificare a încheierii recurate, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu obligarea acestuia să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 28.08.1981, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.129/Ap din 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- T/30.07.2009
jud.fond,
tehnored.2ex./30.07.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Toader Felicia
