Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 355/
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă -Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Pitești - reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ B-A-SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii nr. 192 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul inculpat, asistat de apărători aleși și, potrivit delegațiilor depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp.art. 172 alin.2 Cod procedură penală se permite apărătorilor aleși ai inculpatului sa ia contact cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului în baza disp.art. 38515pct 2 Cod procedură penală, casarea încheierii nr. 192 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținerea recursului arată că, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, aceasta trebuind să fie și întemeiată, fapt neregăsit în speța de față, neputându-se susține că o persoană care a săvârșit atât de multe infracțiuni grave, săvârșite în formă continuată nu va mai săvârși și alte infracțiuni, doar prin faptul că față de inculpat au fost instituite obligațiile prev. de art. 160/2 alin.3 Cod procedură penală și o parte din cele prev. de art. 160/2 alin.31Cod procedură penală.
Raportat la cele expuse mai sus apreciază că nu se justifică în cauza de față liberarea sub control judiciar a inculpatului, neexistând garanția că lăsat în libertate sub control judiciar nu va săvârși și alte infracțiuni și-și va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Apărătorul inculpatului, avocat, solicită respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii nr. 192 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, având în vedere faptul că cererea este admisibilă și întemeiată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin.2 Cod procedură penală.
În cauză este evident că nu există pericol public, iar condiția temeiniciei este îndeplinită, scopul unei măsuri de prevenție fiind acela de a garanta buna desfășurare a procesului penal, neexistând date că inculpatul ar intenționa să săvârșească alte fapte prevăzute de legea penală, nejustificându-se necesitatea menținerii stării de arest preventiv a inculpatului, cerere fiind pe deplin dovedită.
De asemenea face referire și la practica CEDO care în cazul bănuielii legitime ca inculpatul a comis infracțiunile de care fusese acuzat, natura gravă a infracțiunii și riscul ca acesta odată eliberat să falsifice probe, Curtea a considerat că bănuiala legitimă justifica inițial detenția, dar în timp își pierduse din forță, în ciuda numeroaselor cereri de eliberare ale reclamantului și a prelungirilor succesive ale detenției, autoritățile nu au examinat posibilitatea unor măsuri alternative. În sfârșit, riscul ca inculpatul să falsifice probe nu a fost justificat prin nicio circumstanță aptă să demonstreze că exista în realitate, mai mult, nu exista nici un indiciu că reclamantul încercase să falsifice vreo probă sau să obstrucționeze mersul anchetei.
Avocat pentru inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, întrucât nelegalitatea invocată de parchet este inadmisibilă având în vedere temeiurile în baza cărora s-a admis în principiu cererea formulată de inculpat.
În cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea sau distrugerea unor probe, acestea aflându-se in momentul de față la dosar. Față de acesta aspecte, consideră că instanța are posibilitatea sa-l împiedice pe inculpat să ia legătura cu ceilalți inculpați ori cu persoanele ce urmează a fi audiate în calitate de martori.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, solicită respingerea recursului declarat de parchet si judecarea lui în stare de libertate, având în vedere și situația familială a acestuia, copilul urmând să dea doua examene foarte importante, respectiv bacalaureatul și admiterea la facultate, iar soția sa având probleme de sănătate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea nr. 192 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat -, fiul lui și, născut la data de 20.11.1970 în Curtea de A, județul A, domiciliat în Pitești, str. -, -.A,. 28, județul A, CNP -, în prezent în stare de arest preventiv în Arestul
În baza art.160/8a alin. 2 Cod pr.penală, s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, iar în baza art.160/8a alin. 3 Cod pr.penală, s-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art.160/2 al. 3 lit. a) - e) Cod de procedură penală, respectiv:
- să nu depășească limita teritorială a municipiul Pitești;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază se află domiciliul inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
Conform art. 160/2 alin. 3/1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul: să nu se apropie de coinculpați sau martori ori de membrii familiilor acestora și să nu comunice cu persoanele de mai sus direct sau indirect; să nu se afle în locuința persoanelor arătate în alineatul precedent; să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta;
În baza art.160/2 alin. 3/2 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a obligațiilor ce i-au fost impuse atrage arestarea sa preventivă.
S-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei încheieri să se comunice dispozitivul acesteia secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că starea de libertate a persoanei este cea firească, iar Codul d e procedură penală a prevăzut regula ca în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune.
A fost analizată condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să nu prezinte un pericol pentru ordinea publică, întrucât temeiul arestării a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f) Cod de procedură penală și s-a apreciat că alineatele 1 și 2 ale art. 1602Cod de procedură penală impun două condiții de admisibilitate a cererii așa încât, ipoteza în care acestea nu ar fi îndeplinite ar atrage respingerea cererii, fără a mai fi necesară analizarea temeiniciei acesteia.
În speță, s-a constatat că sunt îndeplinite acele două condiții, întrucât inculpatul este cercetat pentru infracțiuni pentru care maximul special al pedepselor este situat sub 18 ani.
De asemenea, a reținut tribunalul, nu există date concrete care ar îndreptăți instanța să ajungă la concluzia că, dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în modalitățile arătate în art. 1602alin.2 Cod pr.penală.
Deși legea nu indică vreun criteriu ce urmează a fi avut în vedere de judecător la examinarea temeiniciei unei astfel de cereri, tribunalul a considerat, analizând dispozițiile legale în materie, că la soluționarea ei trebuie să se țină seama de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, dar și de pericolul social concret pe care acesta, aflat în libertate, îl prezintă pentru ordinea publică.
În legătură cu acest pericol, tribunalul a apreciat că în momentul de față nu se poate vorbi despre o tulburare socială determinată de reacția publicului sau de circumstanțele excepționale.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, pe motiv că cererea nu întrunește condițiile prevăzute de lege, dată fiind multitudinea infracțiunilor săvârșite, natura și gravitatea acestora, numărul mare al actelor materiale săvârșite pe o perioadă lungă de timp.
Dezvoltând acest motiv de recurs, procurorul a procedat la expunerea succintă a faptelor de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul.
A subliniat recurentul că îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, întrucât nu există garanția că o persoană care a săvârșit atât de multe infracțiuni grave nu va mai comite și alte fapte penale.
Examinând hotărârea recurată, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Arestarea preventivă a intimatului - inculpat a fost dispusă prin încheierea nr. 23/CC/14.04.2009 a Tribunalului Argeș, în temeiul art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală.
Faptele de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul sunt prevăzute de art. 254 Cod penal rap. la art. 5, 6 și 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000 și constau, în esență, în aceea că, în calitate de director al Oficiului pentru Protecția Consumatorului A, a primit de la coinculpatul G -, acționar și asociat la "" Pitești, prin intermediul coinculpatului, echivalentul în lei a sumei de 4000 euro pentru ca, în cadrul atribuțiilor sale de serviciu și a competențelor conferite de funcția deținută, să favorizeze societățile controlate de coinculpatul G -.
Astfel, în repetate rânduri, inculpatul l-a informat pe despre controalele ce urmau să aibă loc și despre reclamațiile sau sesizările formulate împotriva "", în așa fel încât coinculpații mai sus-numiți să ia măsuri și să nu fie sancționați.
Ulterior, față de inculpat au fost extinse cercetările penale și s-a dispus începerea urmăririi penale (prin ordonanța nr. 97/P/06.05.2009 a - Serviciul Teritorial Pitești ), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, rap. la art. 248 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în concret imputându-i-se că i-a informat pe patronii unor restaurante din Pitești, în perioada 22.12.2008 - 10.01.2009, despre controalele ce urmau a fi făcute de către angajații, pentru a lua măsuri de acoperire a oricăror nereguli și că, în loc să ia măsuri legale față de abaterile constatate, s-a mulțumit doar să atragă atenția patronilor de restaurante.
Întrebat fiind în legătură cu acuzațiile ce i se aduc, intimatul - inculpat a negat orice implicare a sa în activitatea infracțională ce face obiectul cauzei.
În acest moment, cercetările sunt în curs de desfășurare, iar probele și indiciile temeinice că cel în cauză a săvârșit faptele de corupție imputate, avute în vedere la arestare, oferă și datele la care face referire art. 160/2 alin. 2 din Codul d e procedură penală, din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Astfel, convorbirile telefonice purtate în perioada 13.11.2008 - 14.11.2008 de inculpatul cu intimatul - inculpat, și apoi între coinculpații - G, fac dovada că intimatul - inculpat, într-o manieră neoficială, i-a cerut lui să treacă pe la el în 10 minute, apoi Gas tabilit să-i dea suma de 4.000 euro mită pentru lunile septembrie - decembrie (câte 1.000 euro pe lună), pe care i-a trimis prin; imediat după convorbirea avută, inculpatul a luat legătura telefonic cu o angajată de la "", căreia i-a spus să-i pună într-un plic echivalentul în lei a 4.000 de euro.
Luând legătura cu inculpatul G, salariata respectivă a primit de la acesta dispoziția ca în evidențele contabile să scadă acești bani cu titlul "protecția consumatorului".
Ulterior, la data de 26.11.2008, intimatul - inculpat l-a sunat pe coinculpatul, spunându-i "vreau și eu un plic", iar după 3 zile acesta din urmă cumpără 1.000 de euro, după care îl apelează pe intimat, pe care îl cheamă la el într-o oră.
Liberarea provizorie poate fi acordată doar în situația în care, potrivit art. 136 alin. 2 din Codul d e procedură penală, scopul măsurii preventive, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica sustragerea inculpatului de la cercetări poate fi atins.
De asemenea, art. 136 dispune, în alin. 8, că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama descopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii-.
Procesul penal trebuie să contribuie, potrivit disp. art. 1 alin. 2, la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt dedusă judecății, constatăm că sunt indicii potrivit cărora un funcționar de stat,plătit pentru a-i proteja pe cetățeniîmpotriva desfacerii pe piață a unor produse ce nu corespund din punct de vedere calitativ sau cantitativ, ori a unor servicii ce contravin normelor legale, cerea bani distribuitorilor unor astfel de produse și celor ce prestau serviciile respective, pentru a-i preveni în legătură cu controalele, cu produsele ce urmau a fi verificate și,în schimbul acestor bani, ce deveniseră venit lunar permanent, își încălca flagrant atribuțiile de serviciu.
Asemenea fapte au un pericol social extrem de mare, fiind îndreptate împotriva sănătății consumatorilor și menite să zdruncine serios încrederea în instituțiile statului care, chemate fiind să îi apere, nu își realizează câtuși de puțin scopul pentru care ele au fost create, ci au doar rolul de a plăti din banii contribuabililor salarii frumoase unor oameni corupți, care își rotunjesc veniturile în dauna intereselor cetățenilor.
În legătură cu atitudinea pe care inculpatul o are în acest proces, este adevărat că el nu poate fi obligat să declare ori, în cazul în care înțelege să o facă, poate să conteste sau să recunoască acuzațiile, fără ca această împrejurare să atragă vreo repercusiune împotriva sa, însă în același timp, acesta nu trebuie să stânjenească în nici un fel eforturile depuse de magistrații ce instrumentează cauza, de a face deplină lumină asupra faptelor ce fac obiectul cauzei, de a acorda atât acuzării, cât și apărării facilitățile necesare pentru a-și produce probele și pentru a le asculta explicațiile.
Este știut că deținutul - inculpat nu are obligația de a coopera cu autoritățile judiciare, dar el trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea sa le are privitor la buna derulare a procedurilor.
Dată fiind această situație, curtea conchide, în contradicție cu aprecierile făcute de judecătorul fondului, că în speță nu sunt realizate condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării provizorii, existând la dosarul cauzei date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Așa fiind, se va admite recursul, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din Codul d e procedură penală, va fi casată încheierea atacată și, pe fond, se va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2, va fi obligat intimatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ B-A-SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii nr.192 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea atacată și, pe fond, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul (fiul lui și al lui, născut la 20 noiembrie 1970) în prezent aflat în Arestul, pe care-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2/09.06.2009
Jud.fond
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Elena Minodora Rusu, Teodora
