Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 380/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 8143/3/2009
542/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.380/
Ședința publică de la data de 13 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr.279/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după care;
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință a instanței de fond, arătând că, din actele de urmărire penală, nu reiese necesitatea menținerii inculpatului în stare punitivă, având în vedere faptul că nu are antecedente penale, era încadrat în muncă la momentul arestării și realiza venituri oneste, este sportiv și căpitanul secund al echipei de hochey Sportul, este student în anul IV la Facultatea de Sport, circumstanțe care îl caracterizează favorabil și nu justifică temerea că, în libertate, ar putea săvârși alte fapte penale sau ar zădărnici aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât a avut o atitudine constant sinceră și cooperantă, a ajutat la stabilirea adevărului și a acoperit prejudiciul produs instituției bancare, nu are cum influența probatoriul ce urmează a fi administrat, ce constă în audierea de martori și efectuarea unor expertize tehnice, deoarece nu are cum lua legătura cu experții, considerente pentru care, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite toate condițiile impuse de lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că, de la momentul luării măsurii arestării preventive, nu au apărut elemente noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului, măsura preventivă fiind, și la acest moment, oportună în scopul finalizării urmăririi penale, iar elementele pozitive invocate în apărare, în acest stadiu procesual, îi sunt nefavorabile, întrucât relevă o disponibilitate excesivă a acestuia în săvârșirea, cu ușurință, a unor fapte penale prin introducerea în țară a unui număr important de card-uri primite în alt stat și valorificarea acestora prin scoaterea unor importante sume de bani din -uri, la adăpostul întunericului, activitate infracțională stopată numai prin intervenția oportună a organului de poliție. Mai mult decât atât, în autoturism, au fost găsite numeroase card-uri bancare, ceea ce evidențiază preocuparea inculpatului în valorificarea acestora prin retragerea de sume de bani, iar maniera în care acest gen de infracțiuni se comit justifică presupunerea că la activitatea infracțională au participat mai multe persoane, care au falsificat, au distribuit card-urile și, apoi, urmau să împartă banii, fiind, așadar, necesară identificarea persoanei care i-a remis card-urile, considerente pentru care se impune ca urmărirea penală să continue cu inculpatul în stare de arest preventiv, astfel că reiterează concluziile de respingere a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În replică, apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că susținerile reprezentantului Ministerului Public sunt nefondate, întrucât, pe de o parte, la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu se iau discuție eventuale temeiuri noi, iar, pe de altă parte, inculpatul a primit card-urile cu o oră sau J de oră înainte de comiterea infracțiunii, în țară, la, nu își asigura existența din săvârșirea unor infracțiuni și, la momentul prinderii, a condus organul de poliție la mașină, prezentând și card-urile pe care le deținea în autoturism.
Recurentul-inculpat, personal, arată că regretă comiterea infracțiunii, a cooperat cu organul de urmărire penală, nu are antecedente penale și nu va mai săvârși alte fapte penale, este arestat de 42 zile, este sportiv de 26 de ani, fiind căpitanul unei echipe de hochey, și student în anul IV la Facultatea de Sport.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 06.03.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul în temeiul art. 1608alin.1 Cod procedură penală rap. la art.1602alin.1 Cod procedură penală și în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea, obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut prin cererea înregistrată sub nr- la data de 02.03.2009 pe rilul Tribunalul București - Secția I-a Penală, inculpatul a solicitat, în temeiul art.1602și următorii Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar. În motivarea cererii, s-a arătat, în esență că a fost sincer în fața organelor judiciare, cooperând cu acestea în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, că, prin urmare, aflat în stare de libertate nu ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martori sau experți, să altereze sau să distrugă mijloace materiale de probă, că nu are antecedente penale, că era încadrat în muncă la momentul comiterii faptei.
Instanța a reținut că față de inculpat a fost emis nr. 1/UP/31.01.2009 de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și de familie pentru o perioadă de 29 de zile cu începere din data de 31.01.2009 la 28.02.2009, inclusiv, mandat care a fost prelungit prin încheierea nr. 63/27.02.2009, în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru încă o perioadă de 30 de zile cu începere din data de 01.03.2009 la 30.03.2009, inclusiv, reținându-se în sarcina acestuia temeiul prev. de art.148 lit.f din Cod procedură penală, în sensul că există probe din care rezultă că lăsat în libertate inculpatul prezintă concret pentru ordinea publică.
Instanța a mai reținut că față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunile prev. de art.24 alin.2 și art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002, pentru aceea că, la data de 30.01.2009, orele 2350, a fost depistat de organele de poliție în timp ce efectua operațiuni financiare frauduloase la -ul 0731 aparținând Bank din A I, sector 3. Asupra inculpatului, au fost depistate 13 card-uri blank prevăzute cu magnetică având pe verso-ul acestora inscripționate manual coduri pin, precum și suma totală de 9800 RON cu privire la care inculpatul a declarat că ar fi retras fraudulos suma de cca. 8600 RON.
În ce privește admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța reține că potrivit art.160/2 alin.1 din Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani.
În cauză, s-a constatat că infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii ce nu depășește limita de 18 ani, fiind așadar întrunite cerințele legale referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii, urmând a fi admisă ca atare.
În ce privește temeinicia cererii, instanța a reținut că în alin.2 al aceluiași articol, legiuitorul prevede situațiile în care liberarea provizorie nu se poate acorda, respectiv în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauză, instanța a reținut că atitudinea sinceră a inculpatului precum și colaborarea sa cu organele de anchetă pot conduce la presupunerea că nu ar fi îndeplinite ultimele situații enumerate de legiuitor.
În ce privește cea dintâi situație respectiv necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni, în practica judecătorească, s-a considerat că, în principiu, antecedența penală poate constitui un criteriu în funcție de care se poate aprecia înclinația spre a comite fapte penale.
În aceeași practică judecătorească s-a considerat că antecedența penală nu este singura care poate conduce la o atare concluzie, astfel încât nici lipsa antecedentelor penale nu poate constitui de plana un argument în favoarea inculpatului.
Prin urmare, în cauză, alături de acest criteriu al antecedentelor penale, s-a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, prejudiciul relativ mare produs sau care s-ar fi putut produce în lipsa intervenției prompte a organelor de poliție, împrejurarea că inculpatul nu ar fi avut potrivit declarației sale nici un motiv pentru comiterea faptei, nefiind în vreun impas financiar ceea ce denotă o predispoziție a inculpatului spre a câștiga ușor o sumă de bani cu toate că se afla într-o postură ce îi permitea să câștige în mod legal sumele de bani necesare și îi conferea și o poziție în societate în calitate de căpitan și antrenor secund la echipa de hochei.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și amploarea luată de acest tip de comportament infracțional în ultimul timp și care necesită măsuri adecvate.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că, la acest moment procesual, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar nu se justifică, fiind respinsă ca neîntemeiată.
În baza disp. art.192 alin.2 din Cod procedură penală, având în vedere soluția cu privire la cerere, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs arătând că nu rezultă necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv în considerarea circumstanțelor procesuale ale acestuia, precizând că nu este cunoscut cu antecedente penale, era încadrat în muncă la momentul arestării, realiza venituri oneste, este sportiv de performanță, căpitan al echipei de hochei Sportul și nu se justifică temerea că ar zădărnici aflarea adevărului sau că ar săvârși alte fapte penale.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr.279/P/2009 al Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Analizând actele dosarului și încheierea recurată sub aspectul motivelor invocateși din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat la data de 31.01.2009 prin încheierea de ședință din același dată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, reținându-se că la data de 30.01.2009, ora 2350acesta a fost depistat de organele de poliție în timp ce efectua operațiuni financiare frauduloase la -ul nr. 0731 aparținând Bank din A I, sector 3, fiind surprins după ce a retras numerar de la bancomatul din interiorul băncii folosind carduri blank. Cu ocazia percheziției corporale, asupra sa s-au găsit 13 alte carduri prevăzute cu bandă magnetică, având inscripționate manual coduri pin pe verso precum și suma de 9800 lei, iar din autoturismul său au fost ridicate la aceeași dată alte 27 carduri blank cu coduri pin inscripționate, 33 carduri emise de diferite instituții, precum și sumele de 4800 lei și 300 Euro proveniți din retrageri frauduloase.
S-a reținut că aceste fapte sunt prevăzute de art.24 alin.2 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, temeiul juridic al arestării fiind art.143 rap. la art.681, respectiv art.148 lit.
Curtea constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost apreciată ca admisibilă de instanța de judecată în mod eronat. Tribunalul s-a limitat la a analiza condițiile de admisibilitate prin raportare exclusiv la disp. art.1602alin.1 Cod procedură penală, respectiv la condiția pozitivă de admisibilitate privitoare la limita de pedeapsă a închisorii prevăzută de legea penală, iar cerințele negative de admisibilitate prevăzute de alin.2 din art.1602le-a analizat sub aspectul temeiniciei, deși la analiza pe fond a cererii (sub aspectul, deci, al temeiniciei) se trece doar după constatarea îndeplinirii condițiilor (atât cele prev. de art.1602alin.1 cât și art.1602alin.2) de admisibilitate.
Astfel, art.1602Cod procedură penală prevede condițiile de admisibilitate ale cererilor de liberare provizorie (atât sub control judiciar cât și pe cauțiune) - astfel cum este și denumirea marginală a textului, ceea ce implică în mod necesar analiza cererilor exclusiv sub aspectul admisibilității atât din punctul de vedere al aliniatului 1 - care se referă la limitele de pedeapsă și forma de vinovăție cu care s-a săvârșit infracțiunea - cât și din punctul de vedere al aliniatului 2 - care se referă la existența datelor din care rezultă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau să săvârșească alte fapte penale.
Doar în măsura în care se analizează cele două condiții - atât cea pozitivă prev. de alin.1, cât și cele negative - prev. de alin.2 - și se reține îndeplinirea acestora, se trece la analiza pe fond a cererii de liberare provizorie conform art.1608a(în cazul nostru sub control judiciar).
Este adevărat că textele de legale invocate sunt nefericit (eufemistic vorbind) formulate, întrucât pot conduce la ideea că odată constatate îndeplinite cerințele celor două aliniate ale art.1602Cod procedură penală, așadar odată constatată admisibilă cererea, în mod automat instanța de judecată trebuie să dispună admiterea acesteia și pe fond, întrucât la analiza temeiniciei cererii nu s-ar înțelege ce anume ar mai trebui analizat (condițiile prevăzute la alin.2 fiind într-adevăr unele care, la rândul lor, implică și o analiză pe fondul cererii, însă acestea nu acoperă toate ipotezele și situațiile avute în vedere de legiuitor la luarea măsurii preventive). Apare însă justificată distincția (deși textul este într-adevăr echivoc și lasă loc la interpretări) cel puțin în măsura în care măsura arestării ar fi fost dispusă exclusiv pe temeiul art.148 lit.c, respectiv lit.f Cod procedură penală, lăsând loc echivocului, aleatorului fiind în orice caz dificil a se delimita condițiile de admisibilitate de cele privind temeinicia cererii.
Analizând textele legale relative la măsurile preventive în ansamblul lor, prin coroborare, cu reținerea tuturor condițiilor impuse la analiza luării, revocării, înlocuirii, măsurii arestării preventive, scopului acestei măsuri, Curtea apreciază că acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu este împiedicată de menținerea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului (nicio dispoziție legală nu condiționează liberarea provizorie de încetarea sau schimbarea temeiurilor arestării preventive), iar scopul arestării preventive - definit conform art.136 alin.1 Cod procedură penală poate fi realizat inclusiv prin liberarea provizorie a inculpatului, cu impunerea unui control judiciar care presupune respectarea mai multor condiții restrictive de drepturi de către inculpat.
Or, în raport de toată reglementarea legală, Curtea apreciază că există suficiente temeiurile la care se poate raporta instanța de judecată la analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie (toate acestea fiind însă creația practicii judiciare, în pofida textului deficitar apreciem, în continuare, de la art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală).
De altfel, o dovadă în plus că formularea acestui articol 1602cu tot cu denumirea lui marginală și cu poziționarea sa în lege anterior articolului care analizează temeinicia cererii, este și practica neunitară a instanțelor, unele instanțe îmbrățișând teza conform căreia admisibilitatea vizează exclusiv alin.1 al art.1602(ca situația de față) altele dimpotrivă, adoptând teoria conform căreia admisibilitatea se raportează la art.1602în integralitatea sa, existând suficiente temeiuri la care instanța să se raporteze în situațiile deduse judecății sub aspectul temeiniciei, dincolo de cele reținute la alin.2 al art.1602Cod procedură penală (aceasta fiind și opinia noastră).
Este adevărat că în cazul de față, instanța de fond nu a făcut nici o analiză sub acest aspect, sens în care apreciem fie că nu și-a pus această problemă, fie a depășit-o fără aoa naliza în vreun mod, adoptând a priori, probabil, opinia exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță - decizia penală 316/19.01.2007, care însă rămâne o decizie de speță, fără consecințe obligatorii asupra altor instanțe, exprimând pur și simplu un punct de vedere.
Reamintim în acest context însă instanței de fond că instanța noastră supremă a opinat tot într-o decizie de speță - că nici măcar limitele de pedeapsă nu trebuie analizate în cadrul admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie, ci în același cadru al temeiniciei, astfel încât sugerăm instanței de fond să procedeze la o analiză proprie a cererilor de acest tip, cu invocarea de argumente juridice, cel puțin până la momentul la care legiuitorul va interveni într-un sens sau altul, sau Înalta Curte de Casație și Justiție va soluționa practica neunitară printr-o decizie pronunțată în interesul legii.
Trecând acum peste aceste considerații pur teoretice și care în orice caz, nu mai pot produce consecințe juridice față de împrejurarea că împotriva încheierii a declarat recurs doar inculpatul, iar respingerea unei cereri ca inadmisibilă ar fi pentru acesta o soluție mai puțin favorabilă decât respingerea cererii ca neîntemeiată, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul a invocat de altfel în susținerea cererii sale de recurs exclusiv circumstanțele personale care în opinia sa îl recomandă să fie cercetat în libertate cu respectarea condițiilor privitoare la controlul judiciar, ignorând însă gravitatea infracțiunilor săvârșite.
Astfel, deși constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că este o persoană încadrată în societate desfășurând o activitate sportivă în mod constant și urmând și cursurile unei facultăți de profil, Curtea reține că toate acestea nu au fost în măsură să îl împiedice pe inculpat să săvârșească fapte grave care - față de modalitatea de comitere - implică în mod necesar activitatea conjugată a mai multor persoane. Chiar susținerea inculpatului este relevantă în acest sens, acesta precizând că a primit cardurile cu o oră înainte de surprinderea sa de către organele de poliție (primirea presupunând predarea de către o altă persoană).
De asemenea, Curtea reține că motivația inculpatului în sensul că nu a săvârșit fapta din considerente financiare nu are susținere; doar faptul că era încadrat în muncă, în sine, nu exclude săvârșirea faptei din motive financiare, Curtea apreciind că acesta a fost de fapt singurul motiv pentru săvârșirea faptei.
În altă ordine de idei, Curtea nu poate ignora împrejurarea că asupra inculpatului s-au găsit în afara celor 13 carduri utilizate la bancomatul la care a fost prins, alte 27 carduri blank cu codurile pin inscripționate, 33 carduri emise de diferite instituții și suma totală de 9800 lei (retrasă la momentul prinderii) precum și alți 4800 lei și 300 Euro, proveniți din alte retrageri frauduloase.
Or, față de toate circumstanțele săvârșirii faptelor, Curtea apreciază că nu poate dispune liberarea acestuia chiar sub control judiciar, doar în virtutea circumstanțelor sale personale, cu atât mai mult cu cât acest tip de infracțiuni implică prin natura sa o anumită ingeniozitate și un grad de inteligență care se regăsesc în principiu la persoane instruite, astfel încât studiile superioare urmate (și care implică mai degrabă o disciplină deosebită) și încadrarea în muncă, respectiv activitatea sportivă constantă, nu fac dovada că disciplina sportivă și-a pus amprente suficiente asupra inculpatului.
În egală măsură, conduita avută de inculpat în sensul colaborării cu organele judiciare nu pot fi reținute ca fiind circumstanțe ce justifică liberarea inculpatului.
Prins în flagrant, ar fi fost chiar dificil pentru inculpat să își găsească vreo justificare plauzibilă a situării în acel loc și la acea oră, fără a cădea în ridicol, iar faptul că a condus organele de poliție autoturismul parcat la o oarecare distanță față de locul surprinderii, este considerat de C de asemenea, lipsit de relevanță, față de împrejurarea că organele judiciare desfășurau la rândul lor, o activitate care implică de regulă urmarea multor etape până la intervenirea efectivă asupra persoanei, pentru ca această intervenție să fie și eficientă.
În final, reținând că în cauză se impune audierea de martori, efectuarea unor expertize tehnice și având în vedere că există presupunerea că inculpatul - din modalitatea de săvârșire a faptei - nu a acționat singur, fiind necesare demersuri pentru identificarea posibililor alți făptuitori, Curtea apreciază că în mod corect a dispus și instanța de fond ca urmărirea penală să se desfășoare în continuare cu inculpatul în stare de arest preventiv, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 06 03 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe
recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 03 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- - -
Red.
Dact./24.03.2009
Ex.3
Red.TribunalulBSecțiaI-aPenală.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
