Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 383/
Ședința publică din 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat Anticorupție
Președinte: dr. G -, vicepreședinte instanță
Judecător:: - - -
Judecător:: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii nr.205 din data de 01 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, conform delegației avocațiale, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărătorului.
Reprezentantul parchetului depune la dosar un set de acte, din care un exemplar se comunică și avocatului, apărătorul intimatului inculpat.
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales să ia legătura cu intimatul inculpat, care se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului arată că s-a formulat recurs pentru nelegalitatea și neteminicia hotărârii primei instanțe. În mod greșit instanța a admis cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege și că cererea este întemeiată.
Din motivarea hotărârii rezultă că prima instanță nu a ținut cont de faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și pentru care ulterior s-au extins cercetările, apreciind că cererea este întemeiată raportat la activitățile economice ale inculpatului și reținând că, prin menținerea inculpatului în stare de arest, ar avea "de suferit terțe persoane cărora nu li se poate imputa nimic în legătură cu faptele reținute în sarcina acestuia", făcându-se referire la salariații societăților comerciale în care inculpatul este acționar. Se creează astfel, un precedent periculos în cauzele în care persoanele arestate preventiv sunt oameni de afaceri, întrucât se poate aprecia că asemenea persoane trebuie cercetate numai în stare de libertate, încălcându-se astfel principiul egalității în fața legii.
Menționează că în cauză au fost respinse de către instanțe până la acest moment două cereri de liberare provizorie, din care una sub control judiciar și alta pe cauțiune.
Mai mult, în prezent firma refuză să pună la dispoziția organelor abilitate, respectiv procurorului și gărzii financiare, actele contabile. Inculpatul, dacă ar fi pus în libertate, ar putea zădărnici aflarea adevărului. A săvârșit infracțiuni pe o perioadă mare de timp. Inițial la luarea măsurii erau puține acte, dar după aceea s-au extins cercetările fiind descoperite și alte infracțiuni. De asemenea, fratele inculpatului refuză să pună la dispoziția organelor de cercetare, actele necesare. Și presa face presiuni, constant, asupra DNA, acestea fiind numai unele din motivele pentru care punerea în libertate nu se poate admite.
Față de motivele expuse pune concluzii de admitere a recursului în baza art. 38515pct.2 lit.d) Cod procedură penală, casarea încheierii primei instanțe și respingerea cererii inculpatului, de liberare sub control judiciar.
Avocat pentru intimatul inculpat susține că, reprezentantul parchetului și-a făcut un obicei în a depune înscrisuri în timpul ședinței de judecată. Mai arată și că este surprins că reprezentantul parchetului a susținut că nu i s-au pus la dispoziție actele societății. S-au ridicat calculatoare și acte și nu există la dosar vreun proces verbal din care să rezulte că numitul a refuzat să pună la dispoziția parchetului actele solicitate de acesta. Faptul că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului nua mai fost invocată până la acest moment. Această afirmație surprinde pentru că nu este susținută cu probe.
Având în vedere că, cercetările se extind de la o zi la alta și că, actele i-au fost comunicate în ședința de judecată, putea solicita termen pentru a lua cunoștință de actele respective. Dar, fiind de bună credință, nu va face acest lucru.
În continuare, se referă la faptul că, în cauză nu se poate pune problema de grup organizat sau crimă organizată. Aceste extinderi vin și se înscriu în art.148 alin.1 raportat la art.143 alin.1 cod procedură penală, respectiv la probe temeinice, dar în realitate, parchetul vorbește numai despre suspiciuni. Susține că sunt suspiciuni, deoarece la pagina 6, în motivarea instanței de fond, sunt numai 10 rânduri ce se referă la arestare și la motivele care au condus la aceasta. Consideră că, în prezent, este numai o formalitate prelungirea arestului preventiv.
Mai arată că reprezentantul parchetului a mai susținut că s-au administrat foarte multe probe și s-au depus la dosar acte din care să rezulte că parchetul a efectuat și percheziții și au fost audiați toți coinculpații. Astfel, inculpatul nu ar mai avea cum să influențeze ancheta sau să împiedice aflarea adevărului.
Nu se discută măsura arestării preventive a inculpatului, dar totodată, acesta poate fi liberat provizoriu sub control judiciar. Face referire și la procesul penal care este o activitate socială și la faptul că infracțiunea prezintă pericol social. Toate acestea sunt legate de societate așa cum și inculpatul este. Acesta, era acționar la mai multe societăți comerciale și prin arestarea lui s-a creat. Susține aceasta deoarece de la arestarea inculpatului până în prezent s-au înregistrat 55 de acțiuni în justiție care au ca obiect somație de plată. Este iminentă insolvența societăților respective, iar ca și o primă măsură, acestea vor proceda la concediere colectivă a 200 de persoane, urmând ca în următoarea săptămână să mai fie concediate încă 400 de persoane. În această conjunctură nu este benefică menținerea arestării lui.
Apărătorul inculpatului revine asupra aspectului că, chiar dacă se mențin condițiile arestării, inculpatul poate fi pus în libertate, ușurându-i astfel situația apăsătoare. Se mai referă și la reacția societății de a se pedepsi pe cei care au încălcat legea. Redă art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, respectiv "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică", și subliniază că textul se referă la probe. Precizează că, indiciile sunt suspiciuni, probele fiind concrete.
În continuare, revine asupra textului art.1602Cod procedură penală, și precizează că sunt întrunite condițiile liberării: "liberarea se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani". Această liberare se poate acorda când inculpatul nu este condamnat printr-o hotărâre definitivă. Dar, chiar și în cazul unei hotărâri definitive, inculpatul are dreptul, în conformitate cu disp. art. 453 coroborat cu art.455 din Codul d e procedură penală, la o întrerupere a executării pedepsei închisorii și chiar a detențiunii pe viață.
Solicită punerea în libertate a inculpatului, având în vedere consecințele grave asupra societăților comerciale, la care inculpatul era acționar. Redă textul art.136 alin. 8 din Codul d e procedură penală, vorbind despre împrejurările speciale prevăzute la acest articol. Mai arată că, legiuitorul a înțeles că atunci când sunt consecințe grave, liberarea poate fi acordată.
Practica judiciară în materie, a consacrat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin și în cazul în care inculpatul este pus în libertate într-o astfel de cerere. Nu s-au schimbat temeiurile și se solicită liberarea sub control judiciar, pentru că, prin liberare se poate realiza scopul măsurii de prevenție. Dacă aceste temeiuri se schimbau, se solicita înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, sau chiar revocarea măsurii arestului preventiv.
Solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii tribunalului. Susține că toate condițiile fixate, prin stringența lor, se înfățișează ca și o alternativă la arestarea preventivă, fiind numit și "arest la domiciliu". Instanța are la îndemână revocarea măsurii, în cazul în care inculpatul nu va respecta obligațiile. Tot ceea ce s-a susținut este dovedit cu probe.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că dacă va fi eliberat, va respecta obligațiile ce i se vor impune și nu va zădărnici ancheta sau aflarea adevărului. Încrederea în grupul a scăzut și sunt asaltați de furnizori pentru a li se plăti contravaloarea facturilor. Dacă va fi pus în libertate se vor salva 400 de persoane de la concediere.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.205 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis cererea și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului G, fiul lui și, născut la 14.08.1967 în Pădureți, județul A, domiciliat în municipiul Pitești,-, județul A, CNP - -, în prezent în stare de arest preventiv în Arestul
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 160/2 al. 3 Cod pr.penală:
- să nu depășească limita teritorială județului A;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
Conform art.160/2 alin.3/1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul să nu se apropie de ceilalți inculpați, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 160 alin. 3/2 Cod pr.penală.
La rămânerea definitivă a acestei încheieri, s-a dispus a se comunica dispozitivul acesteia secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 29 mai 2009, fost înregistrată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul G, în baza art.1602alin.2 Cod pr.penală, cu motivația că sunt întrunite condițiile legale pentru admisibilitatea în principiu, iar pe fond, aceasta este neîntemeiată deoarece au dispărut majoritatea motivelor invocate de parchet la prelungirea arestării preventive și au apărut noi împrejurări, care-l determină să adreseze o nouă cerere de liberare sub control judiciar.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin încheierea nr.23/CC/ 14 aprilie 2009 a Tribunalului Argeș, definitivă prin încheierea nr.29/R/17.04.2009 a Curții de APEL PITEȘTI, în baza art.1491rap.la art.148 lit."f" Cod pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G, pentru 29 de zile. S-a reținut în fapt, în esență, că inculpatul în calitate de asociat al SC""SA Pitești și SC" Aliment"SRL, cât și de acționar majoritar al Clubului de FC"A", a remis, prin intermediul inculpatului - director al SC"", sume de bani în valută mai multor arbitri de fotbal (inculpați și aceștia), pentru a favoriza echipa sa în sezonul 2008-2009.
Prin încheierea nr.36/CC/11 mai 2009 Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin încheierea nr. 41/R/12.05.2009 a Curții de APEL PITEȘTI, s-a admis propunerea de prelungire a arestului preventiv pentru inculpat, cu încă 30 de zile.
La termenul de judecată din data de 01 iunie 2009, cererea formulată de inculpat a fost însușită de acesta, conform art.1607alin.2 Cod pr.penală, și a fost admisă în principiu conform art. 1608Cod pr.penală.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art.5 alin.1 Cod pr.penală, în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei, aceasta fiind starea firească, iar starea de arest preventiv constituie excepția.
Tocmai de aceea, în art.5 alin.5 Cod pr.penală, s-a prevăzut că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, cu întrunirea condițiilor legale, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune.
Instanța de fond a observat că dispozițiile art.136 alin.2 Cod pr.penală, prevăd că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că menținerea stării de arest nu mai este necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Trebuie avute în vedere infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, conținutul concret al acestora, precum și stadiul efectuării urmăririi penale, respectiv, al administrării mijloacelor de probă, pentru ca instanța să aprecieze că în acest stadiu procesual inculpatul nu mai poate determina în mod negativ desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți sau martori și nu există date că acesta ar putea comite alte infracțiuni.
Cu privire la acest aspect, dacă existau date în acest sens, arestarea preventivă ar fi putut fi cerută și luată în temeiul art.148 lit."b" Cod pr.penală, iar cu privire la cel de-al doilea aspect, instanța de fond a apreciat că nu există probe din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate inculpatul ar putea să săvârșească alte infracțiuni de același gen.
De altfel, inculpatul se află la primul contact cu legea penală, fiind infractor primar, iar până la arestarea sa a reușit să desfășoare o vastă activitate economică în societățile în care este acționar, fiind prezent în mediul de afaceri argeșean și nu numai.
Raportat la activitățile sale economice, tribunalul nu trebuie să neglijeze consecințele imense ce s-ar putea produce asupra unui segment important de activitate economică.
Instanța de fond a mai apreciat că, pe plan local, și nu numai, inculpatul a reușit să creeze peste 4000 locuri de muncă, însă în prezent, datorită stării de arest firmele înființate de el se confruntă cu numeroase probleme financiare de natură a afecta un număr mare de angajați care nu au nici o vină.
Din notificarea depusă de inculpat prin apărător se poate observa că SC""SA, al cărei acționar este inculpatul, va demara procedurile legale în vederea concedierii colective a unui număr de 200 de salariați care-și desfășoară activitatea la punctele de lucru situate în Pitești, C, B, O,
De asemenea, instanța nu a ignorat nici apelul pe care-l face Asociația de A, unde inculpatul este președinte al Consiliului Director, învederând imposibilitatea în care se află de a desfășura acțiuni importante cu implicații asupra celor 240 de societăți comerciale membre.
Numai în perioada 16 mai-31 mai 2009, au fost înregistrate pe rolul instanțelor de judecată 13 dosare, având ca obiect insolvență/faliment, somație de plată, ordonanță de plată, cum rezultă din centralizatorul depus de inculpat, prin apărător.
Toate aceste aspecte riscă să se răsfrângă asupra unui număr mare de persoane ce aveau un loc de muncă asigurat într-o perioadă destul de dificilă economic. Tribunalul a arătat că, legea penală impune ca starea de arest să genereze atingeri minime inculpatului și, cu atât mai mult, nu trebuie să aibă de suferit terțe persoane cărora nu li se poate imputa nimic în legătură cu faptele reținute în sarcina acestuia.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat cererea formulată ca fiind temeinică și, în consecință, a dispus admiterea acesteia, cu instituirea în sarcina inculpatului-petent a obligațiilor prevăzute de art. 1602alin.3 Cod pr.penală și a unora dintre cele prevăzute de art.1602alin.31Cod pr.penală.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.
In motivele expuse în scris și oral procurorul a criticat greșita admitere a cererii de liberare provizorie, prin ignorarea faptelor pentru care a fost arestat inculpatul, dar cu referire la activitățile economice pe care acesta le desfășura și la consecințele presupus negative pe care menținerea acestuia în arest le-ar avea asupra terțelor persoane angajate la firmele inculpatului.
De asemenea, procurorul a invocat faptul că, anterior prezentei cereri, inculpatului i s-au respins altele, având același obiect, cu doar puțin timp înainte de judecarea acestui recurs, iar situația nu s-a schimbat de la acel moment.
S-a susținut și existența unor situații dintre cele prevăzute la art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, respectiv că reprezentanții "" și fratele inculpatului refuză să pună la dispoziția organelor de cercetare penală actele solicitate în vederea verificării activității financiar-contabile și că prin intermediul presei, se fac presiuni asupra anchetatorilor.
In susținerea acestor motive, în ședință publică, procurorul a depus un set de înscrisuri.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării încheierii și a respingerii cererii de liberare provizorie formulată de inculpat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță, deși a enunțat corect o parte dintre criteriile ce trebuie a fi luate în considerare la analiza unei cereri de liberare provizorie (5 paragraful ultim din încheiere), ulterior, însă, le-a ignorat referindu-se doar la activitățile comerciale pe care le-a desfășurat inculpatul.
Intr-adevăr, pentru a fi analizată o cerere de liberare, după verificarea admisibilității, trebuie să se aibă în vedere scopul acestei instituții, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana care formulează cererea. Aceste criterii sunt prevăzute în art.136 alin.8 Cod pr.penală și, fiind arătate în Secțiunea I - "Dispoziții generale" a capitolului privind "Măsurile preventive", capitol a cărui Secțiune V este tocmai liberarea provizorie, se aplică, deci, tuturor instituțiilor reglementate în respectivul capitol.
Curtea reține că, în cauză, în ce privește faptele pentru care a fost arestat inculpatul, există indicii în sensul că ar fi săvârșit acte materiale de dare de mită, atât pentru a favoriza echipa de fotbal A, cât și pentru a evita eventuale sancțiuni ce puteau fi aplicate firmelor la care acesta era acționar.
Multitudinea actelor materiale, sumele mari de bani plătite în scopul coruperii arbitrilor sau observatorilor meciurilor de fotbal, precum și a persoanelor care aveau atribuții în desemnarea acestora și a funcționarilor de la Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, perioada mare de timp în care s-a desfășurat această activitate și rezonanța socială puternic negativă a faptelor de corupție, justifică restrângerea libertății individuale a inculpatului în scopul prezervării ordinii publice.
Argumentele primei instanțe referitoare la "consecințele imense ce s-ar putea produce asupra unui segment important de activitate economică" și concluzia în sensul că "datorită stării de arest firmele înființate de inculpat se confruntă cu numeroase probleme financiare de natură a afecta un număr mare de angajați care nu au nici o vină" sunt greșite și nu pot constitui singurul argument al admiterii cererii de liberare.
Deși reale, acțiunile în justiție introduse împotriva firmelor la care este acționar inculpatul se datorează nu problemelor financiare apărute după arestare, ci tocmai activității inculpatului de folosire a banilor proveniți din comerț sau servicii în coruperea mai multor persoane.
Urmare percheziției informatice efectuate recent în calculatoarele ce conțin evidențele contabile ale firmei "", s-a stabilit că sume foarte mari de bani erau "scoase" din casierie, fără a avea nici o legătură cu activitățile de comerț și aveau destinația generică de "protocol", deși cuantumul sumelor cu această afectațiune reprezentau, uneori, chiar încasări efectuate în perioade importante de timp. Evident că, în aceste condiții, în care sumele afectate așa zisului protocol erau disproporționat de mari față de cele alocate în mod obișnuit, furnizorii de marfă nu mai erau plătiți la timp sau deloc.
Din cele expuse rezultă că, de fapt, contrar susținerilor inculpatului, activitatea cu caracter infracțional este cea care a condus la problemele financiare ale firmei inculpatului și nu starea lui de arest. De altfel, curtea nici nu deține date privind numărul acțiunilor formulate anterior arestării inculpatului de către partenerii de afaceri împotriva firmelor inculpatului, astfel încât să poată aprecia că cele a căror dovadă s-a făcut la filele 6-66 din dosarul de fond, ar reprezenta o amplificare neobișnuită pentru astfel de litigii, cu care se confruntă în mod normal orice societate comercială.
De asemenea, disponibilizarea unui număr de angajați este o problemă de management a personalului ce-și poate avea cauzele în aspectele economice globale ale economiei și nu trebuie să fie folosită ca mijloc de presiune asupra celor chemați să hotărască în ceea ce privește libertatea inculpatului.
Arestarea inculpatului nu trebuie să aibă, în condiții obiective, un efect negativ asupra angajaților firmei sale, deoarece inculpatul este doar unul dintre acționari, fratele său, care are aceeași calitate, este în libertate, iar societatea, în sine, nu este condusă de către inculpat, ci de către o echipă de manageri, acționariatul fiind cel care stabilește anumite obiective generale, de obicei pe termen, ce sunt cunoscute deja echipei de conducere.
De altfel, aceleași motive privind existența multiplelor acțiuni în instanță formulate de către furnizorii firmelor la care este acționar inculpatul, precum și cele referitoare la disponibilizarea unor angajați și imposibilitatea de plată a acestora, au mai făcut obiectul analizei instanțelor de judecată și doar în urmă cu 5 zile, inculpatului i s-a respins o altă cerere de liberare provizorie pe cauțiune, deși în acea cauză (dosarul nr-) exista o garanție în plus privind respectarea obligațiilor ce puteau fi impuse de instanță, adică acea cauțiune de 200.000 lei.
In ceea ce privește celelalte argumente ale instanței de fond referitoare la faptul că "nu s-ar putea reține posibilitatea inculpatului de a determina în mod negativ desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului..." și că în legătură cu acest aspect dacă ar exista date "arestarea preventivă ar fi putut fi cerută și luată în temeiul art.148 lit.b Cod pr.penală", curtea le apreciază ca fiind lipsite de fundament legal.
Aceasta, deoarece, nereținerea cazului de arestare prevăzut de art.148 lit.b Cod pr.penală, nu exclude respingerea unei cereri de liberare provizorie pentru constatarea existenței vreuneia dintre situațiile prevăzute la art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, deoarece activitățile arătate în acel text de lege pot interveni sau pot fi descoperite ulterior luării măsurii arestării.
In cauză există date în sensul că se încearcă zădărnicirea aflării adevărului față de atitudinea angajaților cu putere de decizie din cadrul firmei "" de a refuza sau de a întârzia accesul organelor de cercetare penală la documentele solicitate de aceștia, sub diverse pretexte. Acestea au refuzat chiar să primească adresa de solicitare a unor înscrisuri, deși primirea oricărui înscris provenind de la un organ judiciar ar trebui, în mod normal, să nu întâlnească nici un fel de opoziție, chiar dacă răspunsul la solicitare poate fi, în funcție de atitudinea celor solicitați, nefavorabil, astfel încât să fie necesară o aplicare a unor instituții procedurale ce permit ridicarea silită de obiecte și înscrisuri. In acest sens, sunt procesele verbale întocmite de către lucrători din cadrul (29-30) și invitațiile repetate formulate de către comisarii Gărzii Financiare, pentru a li se pune la dispoziție o serie de înscrisuri (33-53).
De asemenea, curtea reține atitudinea fratelui inculpatului de a se opune la percheziția efectuată la data de 27 mai 2009, deși exista o autorizație emisă de Tribunalul Argeș, inclusiv la sediul social declarat al " Press" Pitești (17-26).
Interesul pentru persoanele magistraților de la Tribunalul Argeș și de la Curtea de APEL PITEȘTI care au judecat, în materie penală, cauzele privind pe inculpat, interes manifestat de ziariștii care scriau articole pentru ziarul controlat de către inculpat și relevat de notările constatate cu ocazia aceleiași percheziții, pot constitui, în opinia curții, date în sensul unor încercări de inițiere a unor activități de influențare a obiectivității și imparțialității acestora.
Față de toate aceste aspecte, curtea apreciază că cererea inculpatului de liberare provizorie este neîntemeiată, chiar dacă sub aspectul formal și al limitelor de pedeapsă ea era admisibilă. Constatând că perioada scursă de la momentul luării măsurii arestării preventive nu poate fi apreciată ca depășind o durată rezonabilă, în raport de complexitatea cauzei, dat fiind și stadiul cercetărilor, dosarul aflându-se încă în etapa de administrare a probelor de către organele de urmărire penală, cererea de liberare va fi respinsă.
In acest sens, curtea va admite recursul parchetului, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa încheierea recurată și, rejudecând, va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul G, în baza dispozițiilor art.160/8a alin.6 Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul căruia i s-a respins cererea de liberare, va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecarea în fond a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii nr. 205 din data de 01 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și, rejudecând, respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut la 14.08.1967 în Pădureți, județul A, domiciliat în municipiul Pitești,-, județul A, CNP - -, în prezent în stare de arest preventiv în Arestul
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, în fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
15 iunie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
