Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.393/
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Arestul J G, împotriva încheierii de ședință din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.172/2008 emisă de Baroul Galați - Cabinet individual de avocat " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Recurentul-inculpat nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, arată că a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, fiind arestat în mod ilegal, invocând nelegalități precum:
- faptul că inculpatul a fost arestat pentru o infracțiune care nu era incriminată la momentul săvârșirii faptei;
- noțiunea de administrator de fapt nu există;
- se vorbește despre o creanță care este constatată intr-un înscris dar nu există.
Atât timp cât se vorbește de o infracțiune de neînregistrare în evidențele contabile ale unei societăți în perioada 2001 - martie 2005, învederat instanței de fond că Legea 248/2005 în baza căreia este arestat inculpatul a fost publicată în Monitorul Oficial pe 15 iulie 2005 și a intrat în vigoare în august 2005. inculpatul este arestat pentru o faptă săvârșită anterior intrării în vigoare a legii.
Solicită admiterea cererii de liberare provizorie și liberat provizoriu sub control judiciar inculpatul.
Noțiunea de "administrator de fapt" nu există. În Revista Dreptul nr.3/1999, procuror Gaa rătat că se poate vorbi de subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv de administrator de fapt în condițiile în care administratorul legal al societății contractual, prin mandat sau legal, il împuternicește pe un terț să desfășoare activități în această societate și il împuternicește pe acesta cu atribuțiuni financiar-contabile sau de administrare a patrimoniului societății.
Însă, în prezenta cauză, asociat unic la această societate este mama inculpatului, care locuiește cu inculpatul, astfel incât actele contabile se aflau acasă la aceștia.
Administratorul unic al societății nu a împuternicit pe nimeni nici legal, nici contractual pe inculpat să țină contabilitatea; inculpatul avea doar calitatea de agent comercial.
Toți martorii audiați în cauză au spus că inculpatul venea și discuta; facturile, plățile în bancă, erau semnate de administratorul societății.
Având în vedere disp.art.379 Cod proc. civ, privind creanța certă, lichidă și exigibilă, arată că obligația organelor de urmărire penală era să stabilească în mod clar dacă s-a realizat un prejudiciu cert.
În cauză se vorbește despre un eventual prejudiciu cauzat de administratorul societății și nu de inculpat.
Pentru aceste considerente apreciază că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, încheierea de ședință din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați este legală și temeinică.
în sensul că aspectele invocate în susținerea recursului nu au legătură cu cauza cu care instanța este învestită în prezenta cauză. Aspectele privind legalitatea sau nelegalitatea luării măsurii arestării preventive au fost discutate la 27 mai 2008 la Tribunalul Galați când s-a dispus luarea acestei măsuri preventive, încheiere rămasă definitivă.
Instituția liberării provizorii sub control judiciar, prev. de art.1602Cod procedură penală se acordă în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor a căror pedeapsă prevăzută de lege nu este mai mare de 18 ani.
Instanța de avut în vedere infracțiunea față de care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b și c, alin.2 și 3 din Legea 241/2005, în formă continuată. Dispozițiile alineatului 2 aceluiași text de lege prevăd imperativ situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar.
Or, instanța, deși a constatat corect că este admisibilă o asemenea cerere, având în vedere disp. alin.2 a constatat că această cerere este neîntemeiată și că liberarea provizorie nu se acordă, motivând, pe de o parte, nu numai în raport de fapta săvârșită și de numărul mare de acte materiale ci a avut în vedere că inculpatul a zădărnicit aflarea adevărului, că s-a sustras în timpul urmăririi penale, că din probele administrate rezultă clar faptul că inculpatul încearcă să influențeze alte părți din dosar, prin amenințări ale altor persoane de a nu da declarații în defavoarea recurentului-inculpat.
Prin urmare, instanța a considerat corect că nu deveneau aplicabile dispozițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Solicită respingerea recursului cu obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat precizează că Parchetul nu a formulat recurs, astfel încât în situația în care instanța de fond a analizat alin. 1 și 2 art.1602și a admis în principiu cererea, nu se mai poate ca reprezentantul parchetului, în recursul inculpatului, nu i se poate îngreuna situația inculpatului.
Dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu ar fi fost admisă în principiu, nu se mai puteau pune alte concluzii.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că achiesează concluziilor formulate de apărătorul său și este nevinovat. Nu s-a sustras urmăririi penale, prezentându-se împreună cu avocatul său. Solicită admiterea cererii formulate și punerea sa în libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 19.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-.
Prin incheierea de ședință din 19.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, în cursul urmăririi penale.
Pentru a dispune astfel instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul -, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune această măsură.
În drept au fost invocate dispozițiile art.160 CPP.
Analizând actele și lucrările dosarului efectuate în cauză până la acest moment procesual, fără a proceda la o analiză a fondului cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c și alin 2 și 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Au fost reținute drept temeiuri ale arestării preventive, dispozițiile prev. de art. 136 CPP, art. 143 CPP și art. 148 lit. a și f CPP, în sensul că pe de o parte, inculpatul a fugit și s- ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Au fost avute în vedere în acest sens, procesele verbale de recunoaștere a inculpatului de către martori din planșe foto, documente fiscale depuse de reprezentanții societăților comerciale care au avut relații comerciale cu cele două societăți ale inculpatului, relațiile comunicate de la instituțiile bancare, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice precum și actele de control întocmite de Garda Financiară, declarațiile învinuiților și, declarațiile martorilor audiați până la acest moment procesual, documentele falsificate folosite de către inculpat și învinuiți, - în copie sau original;
S-a reținut că din coroborarea acestor mijloace de probă, rezultă presupunerea că atât inculpatul cât și învinuitul înființau societățile comerciale ai căror administratori aveau această calitate doar în actele societății (fiind racolate din rândul persoanelor fără ocupație, fără posibilități materiale și care nu știau carte), întreaga activitate fiind desfășurată în fapt de către inculpat și învinuiți, aceștia deținând actele societății, întocmind facturi și efectuând operațiuni bancare, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat, de aproximativ 900.000 de euro, prin neevidențierea sau evidențierea fictivă a unor operațiuni comerciale în evidențele contabile ale societății.
Potrivit disp. art.160 indice 2 în referire la art. 160 indice 8a CPP, Tribunalul Galați, verificând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu a cererii, a constatat că această cerere este admisibilă în principiu, însă, pe fondul cauzei, aceasta este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.160 indice 2 alin 2 CPP, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul - prin comiterea a numeroase acte materiale în formă continuată, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp -, prejudiciul deosebit de mare ce se reține a fi cauzat, atitudinea inculpatului care a amenințat cu moartea pe unul dintre învinuiți - pentru a nu releva activitatea sa infracțională - precum și poziția procesuală a inculpatului care inițial s-a ascuns în scopul de a se sustrage urmăririi penale, Tribunalul Galația constatat că nu poate fi dispusă liberarea provizorie sub control judiciar inculpatului.
În ceea ce privește motivele invocate în susținerea cererii de către inculpat prin apărător, instanța de fond a constatat că acestea sunt de fapt apărări de fond ce urmează a fi avute în vedere de instanța de judecată la momentul soluționării fondului cauzei, respectiv:
1.Dacă infracțiunile presupus a fi comise de inculpat intră sub incidența Legii nr. 241/2005 sau a Legii nr. 87/1994, urmează a se stabili pe parcursul desfășurării procesului penal, urmare a administrării de probatorii. Aceste aspecte nu prezintă relevanță la acest moment, în condițiile în care, nu sunt puse în discuție temeiurile arestării preventive - acestea fiind reținute printr-o încheiere rămasă definitivă - iar limita de pedeapsă prevăzută de art. 148 lit. f CPP ar fi oricum aceeași, indiferent de încadrarea juridică a faptelor.
2.Nici apărarea inculpatului în sensul că nu poate fi subiect activ al infracțiunii, întrucât nu avea calitatea de administrator al societății, nu a putut fi primită de prima instanță, întrucât, așa cum s-a reținut și prin încheierea de soluționare propunerii de arestare preventivă, inculpatul nu se poate apăra invocând dispozițiile legii în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta în cadrul celor două societăți comerciale este total în afara legii. De altfel, așa cum rezultă din actele dosarului, administratorii de drept ai celor două societăți comerciale nu puteau îndeplini obligațiile ce le reveneau potrivit legii, deoarece aceștia nu dețineau documentele, nu desfășurau în fapt activitatea, inculpatul fiind cel care în fapt deținea documentele, desfășura activitatea și încasa profitul. S-a reținut în acest sens că la momentul efectuării percheziției domiciliare, au fost ridicate din locuința inculpatului, pe lângă alte obiecte, documente contabile, facturi fiscale și ștampile. Oricum și aceste aspecte, în opinia instanței de fond, vizează discuțiile ce pot fi purtate cu privire la participația procesuală a inculpatului la comiterea faptei.
3.Față de susținerile inculpatului prin apărător, în sensul că un înscris provenind de la Garda Financiară este lovit de nulitate, fiind emis cu încălcarea anumitor dispoziții legale, s-a apreciat, de asemenea, că și aceste aspecte sunt legate de soluționarea fondului cauzei, astfel încât, la acest moment procesual și mai ales având în vedere obiectul cererii formulate, acestea nu au putut fi primite.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii de ședință din 19.06.2008 a Tribunalului Galați, în termen legal, a declarat recurs inculpatul prin apărător ales, criticând încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului inculpatul a invocat aceleași apărări de fond ca și cele invocate în fața Tribunalului Galați, ținând de încadrarea juridică a faptelor (în dispozițiile Legii 241/2005 sau Legii nr.87/1994), calitatea de subiect activ al infracțiunii, natura și întinderea prejudiciului cauza, etc.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 19.06.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare admiterea cererii și punerea inculpatului în libertate sub control judiciar.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
În mod corect, instanța de fond, după verificarea condițiilor de formă ale unei astfel de cereri și a admisibilității în principiu, cu ocazia judecării pe fond a cererii a analizat cerințele impuse de art.1602alin.2 Cod procedură penală.
În acest context, instanța de fond a reținut, în mod corect și în concordanță cu probele din dosar, că nu se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului în raport de natura faptei săvârșite, prejudiciul produs, numărul mare de acte materiale, dar și de poziția inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale, a încercat zădărnicirea aflării adevărului și a încercat să influențeze alte părți din dosar, prin amenințări, pentru a nu da declarații defavorabile lui.
Celelalte aspecte invocate de recurent prin apărător ales, deși au fost înlăturate motivat de către instanța de fond, au fost analizate cu ocazia luării măsurii arestării preventive și în recursul formulat de inculpat împotriva acestei măsuri preventive.
Ele sunt apărări de fond care urmează a fi analizate de procuror cu prilejul instrumentării cauzei și de către instanța de fond, cu prilejul judecării cauzei.
Ceea ce are importanță rezidă în faptul că la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul art.681Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și care a produs pericol social concret pentru ordinea publică.
Față de atitudinea inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale, a încercat zădărnicirea aflării adevărului și a încercat prin amenințări să influențeze martorii din dosar, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Așa fiind și văzând și prev. art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.1609alin.7 Cod procedură penală și art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din 19.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați și îl va obliga la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06.01.1976 în orașul P, județul V, domiciliat în comuna, sat nr.610, județul A, fără forme legale în comuna, județul G, în prezent deținut în Arestul J G, CNP:-) împotriva încheierii de ședință din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în O A în O A în
Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2
C.P.P.Semnează Semnează Semnează
Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DR.- DR.- DR.-
Grefier,
- -
Red. /01.07.2008
Tehnored. -/ 2 ex./07.07.2008
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru, Mariana Cristache
