Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 405
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "liberare provizorie sub control judiciar", declarat deinculpatulfiul lui G și, nascut la 22.06.1983 - detinut in Arestul IPJ I, impotriva incheierii penale nr.30 din 16.06.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizează că isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului, casarea incheierii - cu trimitere spre rejudecare, intrucat o consideră nemotivată, motivarea din ea se bazeaza pe incheierea din 10.06.2009 și 04.06.2009, nu s-a judecat arestarea preventiva ci o cerere de liberare sub control judiciar.
Apreciaza că, incheierea este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Procurorul DIICOT a subliniat că, practica CEDO cât și Constituția României spune că o persoană poate fi pusă in libertate sub control judiciar, dacă sunt indeplinite anumite conditii, spune că inculpatul a fost arestat preventiv pentru anumite infractiuni foarte grave, in urma cărora a rămas un prejudiciu foarte mare.
In 70 de zile pana a fost arestat inculpatul, s-au audiat inculpatii, nu s-a găsit absolut nimic care sa-l incrimineze. Consideră că este o situatie abuzivă, pe toată durata procesului penal, până la pronuntarea unei hotărâri judecătorești definitive, orice persoană acuzată de a fi comis o infractiune este prezumată a nu fi vinovată.
In concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, practica judiciară CEDO elaborată in aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, in care o importanță deosebită i se acordă dreptul oricărui persoane la libertate si siguranță, jurisprudență care are un caracter obligatoriu pentru instanțele naționale ale statelor semnatare ale convenției, stabilește regula ca, in procesul penal, libertatea persoanei judecate este primordială și nu privarea ei de libertate, care este excepția, până la condamnarea acestuia la o pedeapsă cu inchisoarea de către o instanță compusă din magistrați independenți.
In cazul de față inculpatul a fost arestat preventiv in cursul urmăririi penale, nu a fost trimis până in prezent in judecată, nu s-a pronunțat o hotărâre judecatorească impotriva sa prin care să fi fost condamnat la pedeapsa inchisorii, și nu are antecedente penale - așa cum sustine reprezentantul parchetului.
In conformitate cu art.11 alin.2 si art.20 alin.1 si 2 din Constitutie se statuează că tratatele internationale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar atunci cand există in privința drepturilor omului neconcordanță intre legile interne și reglementările internaționale la care România este parte, au prioritate acestea din urmă, deci și instanțelor judecătorești le incumbă obligația aplicării acestor reguli.
Se creează o stare de inferioritate persoanelor cărora le-au fost respinse cererile de liberare sub control judiciar, fiind o decizie "in extremis" să facă această cerere după ce a epuizat toate soluțiile pentru un proces echitabil in sensul art.6 CEDO.
Consideră că, la dosar nu există date care să justifice că odată pus in libertate, inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului sau că ordinea publică ar fi in mod real afectată.
Scopul măsurilor preventive se poate realiza si prin liberarea inculpatului sub control judiciar.
Nu se poate accepta ideea existenței in continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică, raportat la natura faptelor, gravitatea acestora, sau la imprejurarile in care au fost comise, in conditiile in care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care sa rezulte că, odată liberat provizoriu, inculpatul ar putea săvârși alte infractiuni sau ar influența probatoriul.
Pericolul social pentru ordinea publica nu se prezumă, trebuie să rezulte din ansamblul datelor aflate la dosar, trebuie demonstrat.
Solicita a se avea in vedere că inculpatul are vârsta de 25 de ani, este la primul conflict cu legea penală, a rămas fără tată de la vârsta de 5 ani, este student in an terminal.
Va spune reprezentantul Parchetului că este o conotație transnațională. Consideră că este necesar ca in acest caz trebuie să se exprime un specialist.
Este foarte greu de dovedit și de către inculpat, și de către reprezentantul Parchetului că poate săvârși o altă infractiune, el este din altă localitate, nu a rezultat că ar fi influențat vreo persoană din această cauză.
Cerințele prevăzute de art.160 ind.2 alin.1 Cod procedura penala sunt indeplinite de recurent, și atât timp cât aceste cerințe sunt indeplinite, solicită admiterea recursului, casarea incheierii de sedinta si admiterea cererii formulate de inculpat privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, urmarirea penala se efectueaza de procuror, care a delegat mai multi specialiști din cadrul, și sunt cei mai buni in branșă.
A se observa obiectul acestei cereri, această cerere urmărește un singur deziderat - punerea in libertate a inculpatului.
Dacă instanțele de fond au apreciat că prezintă pericol tocmai prin potențialitatea, intervenția statului impunându-se. Acest pericol ar trebui ținut in seamă de către instanța de față.
Solicita respingerea cererii ca fiind neintemeiata.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, toți inculpatii din cauză, au fost audiați, au spus că nu îl cunosc. In 2 luni de zile, a fost chemat o singură dată la Parchet. Solicita admiterea cererii si a se dispune cercetarea sa in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință nr. 30 din 16.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, fiul G și, născut la data de 22.06.1983 în mun. Râmnicu-V, jud. V, cu același domiciliu,-, --2,. A,. 1,. 9,. -, în prezent aflat în Arestul I, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 52/U din 10.04.2009 (emis de Tribunalul Iași în baza încheierii date în dosarul nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în cauză, condițiile prevăzute de lege de admisibilitate în principiu, a cererii formulate de inculpat sunt întrunite, având în vedere că cererea respectă condițiile de formă,iar infracțiunile pentru care acesta este cercetat sunt sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii fără a fi depășită limita de 18 ani închisoare, prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală.
Sub aspectul temeiniciei cererii, conform art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, aceasta poate fi respinsă printre altele fie dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, fie dacă este neîntemeiată, adică dacă lăsarea în libertate a inculpatului - chiar și sub control judiciar - prezintă în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, tribunalul a constatat că, în ceea ce-l privește pe inculpatul, cererea de liberare sub control judiciar nu este întemeiată întrucât datele cauzei relevă suficiente elemente care conduc la concluzia că măsurile de control judiciar nu pot fi eficiente pentru protejarea ordinii publice de pericolul pe care l-ar prezenta punerea în liberate a inculpatului.
Un prim element ar consta în poziția procesuală a inculpatului de nerecunoaștere a comiterea faptelor de care este acuzat, în ciuda suficientelor indicii că acesta ar fi fost implicat în comiterea faptelor, fapt ce demonstrează că acesta nu este în măsură să-și asume obligațiile, pe care doar formal a afirmat că dorește să le respecte, în cazul liberării sub control judiciar.
Așa cum s-a reținut și de către instanțele care au dispus arestarea preventivă și, apoi, prelungirea acesteia, împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor relevă un grad sporit de specializare a inculpatului în criminalitate informatică, specializare ce a constat și în folosirea unor diverse metode de fraudare a sistemelor de securitate, tehnici sofisticate de ascundere a urmelor lăsate în sistemele informatice, tehnici ce pot fi folosite și în continuare în condițiile lăsării în liberate a inculpatului.
Nici o obligație impusă în cadrul controlului judiciar nu se poate constitui într-o măsură de control eficientă și efectivă a inculpatului în această privință, dat fiind faptul că accesarea bazelor de date se poate face de la orice rețea de internet, iar anonimitatea oferită de rețelele mondiale de calculatoare, precum și metodele de criptare a transmiterii mesajelor și informațiilor prin intermediul acestora, coroborată și cu imposibilitatea autorităților de a controla fluxul de date, poate fi folosită cu succes de inculpat pentru a șterge urmele infracțiunii sau pentru a zădărnici urmărirea penală.
Nici datele personale invocate de inculpat în susținerea cererii nu sunt, prin ele însele, relevante în cauză, atâta timp cât aceleași împrejurări personale existau la momentul comiterii presupuselor fapte penale și nu l-au împiedicat pe inculpat în săvârșirea acestora, ci dimpotrivă, bagajul educațional acumulat până în acest moment a fost folosit de inculpat pentru a eluda legea (de altfel faptele de criminalitate informatică nu pot fi comise decât de către persoane cu o pregătire intelectuală peste medie).
În termenul prevăzut de art. 1609alin. 2 Cod procedură penală încheierea de ședință a fost recurată de inculpatul și criticată pentru motive de netemeinicie.
Se susține în motivele de recurs că, la acest stadiu procesual când au fost audiați toți inculpații, martorii importanți, în ceea ce privește stabilirea adevărului, scopul măsurilor preventive, astfel cum este reglementat, poate fi realizat și prin liberarea inculpatului sub control judiciar.
Nu se poate accepta ideea existenței în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică, raportat exclusiv la natura faptelor, la gravitatea acestora, sau la împrejurările în care au fost comise, deoarece acestea ar echivala cu nerecunoașterea legalității și a însăși liberării provizorii, în condițiile în care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care să rezulte că, odată liberat provizoriu, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar influența probatoriul.
Cum, în speță, toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute, iar cererea are pertinența funcțională, s-a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședință și admiterea cererii privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Examinându-se actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Liberarea provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală prevăd posibilitatea acordării liberării provizorii sub control judiciar în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Cea de-a doua premisă care trebuie realizată cumulativ cu cea anterioară are în vedere comportamentul inculpatului, în acest sens, dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală prevăd că liberarea provizorie nu se acordă în condițiile în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de: complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic și inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea,sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Actele de urmărire penală efectuate relevă existența unor indicii temeinice care justifică bănuiala legitimă că inculpatul, în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a asigurat realizarea tranzacțiilor financiare frauduloase de către, -, - -, trimițând datele necesare transferurilor bănești efectuate de către părțile vătămate către persoanele care ridicau acești bani. Din luna iulie 2008 efectuat activități similare pentru inculpații - și. Totodată, în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, făcut parte din grupul specializat în săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prin intermediul vânzărilor online prin intermediul site-ului www.ebay.com format din, -, - -,iar începând din luna iulie 2008 până în aprilie 2009 făcut parte și din grupul inculpaților - și, asigurând pentru aceștia, împreună cu -, - și în schimbul unor comisioane procentuale, încasarea banilor în urma tranzacțiilor frauduloase.
Prima instanță, verificând, în etapa soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, una din condițiile privind temeinicia cererii, prevăzută în art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, în mod just a concluzionat că datele cauzei relevă suficiente elemente care formează convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente extrase din mijloacele de probă administrate și care conturează o gravitate deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise, prin: modalitățile concrete - multiple și sofisticate (utilizarea unor softuri din ce în ce mai performante destinate capturării datelor de cont, realizării paginilor de phishing, unele din aceste programe fiind create chiar de unii inculpați) - în care se presupune că inculpații ar fi acționat prin acțiuni conjugate și care s-a completat reciproc; mijloacele utilizate, clandestinitatea în care s-a acționat,precum și metodele folosite pentru a se ascunde/șterge urmele/identitatea informatică (folosirea unui număr mare de posturi telefonice prepay sau abonamente încheiate pe numele altor persoane care la anumite intervale de timp erau schimbate pentru a nu putea fi identificați, folosirea de posturi telefonice cu destinații unice, formatarea periodică a sistemelor informatice deținute,pentru a se înlătura posibilitatea găsirii de dovezi) accesărilor și transferului de date; natura relațiilor sociale lezate, urmările efectiv produse și care s-ar fi putut produce, caracterul transfrontalier al infracțiunilor imputate (Italia, Marea Britanie, Spania, Statele Unite ale Americii, etc.); prejudiciile totale pretins cauzate prin activitatea întregului grup infracțional cercetat în cauză; anvergura investigațiilor necesare identificării condițiilor de accesare neautorizată; impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte.
Instanța nu este chemată să analizeze legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ori să verifice dacă temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării s-au modificat sau au încetat, ci doar să aprecieze asupra îndeplinirii cerințelor legale de admisibilitate asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Cum datele cauzei relevă suficiente elemente din care rezultă un grad sporit de specializare a inculpatului în criminalitate informatică, specializare ce a constat și în folosirea unor diverse metode de fraudare a sistemelor de securitate, precum și tehnici sofisticate de ascundere a urmelor lăsate în sistemele informatice, tehnici ce pot fi folosite și în continuare în condițiile lăsării în liberate a inculpatului - chiar și sub control judiciar prin impunerea respectării anumitor obligații -, pentru a șterge urmele infracțiunii sau pentru a zădărnici urmărirea penală și chiar pentru a săvârși noi infracțiuni, în mod corect instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat privind liberarea provizorie sub control judiciar.
În temeiul considerentelor expuse, fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, fiul lui G si, deținut în Arestul I împotriva încheierii de ședință nr. 30 din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
26.06.2009
2 ex.-
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Ciubotariu, Gabriela
