Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 403

Ședința publică de la 19 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache

JUDECĂTOR 2: Ciubotariu

JUDECĂTOR 3: Gabriela

Grefier

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol judecarea recursului penal, având ca obiect "menținere măsura de arestare preventiva" declarat deinculpatulfiul lui și, născut la 26.03.1993 - deținut in Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședința din 09.06.2009 pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat - aparitor desemnat din oficiu de către Baroul d e Avocați I, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Interpelat de către instanță, inculpatul recurent precizează ca își menține recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in susținerea recursului.

Avocat având cuvântul pentru inculpatul recurent, solicita admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședința din 16 iunie 2009 prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, a se avea in vedere poziția procesuala a acestuia, de recunoaștere a faptelor săvârșite, a precizat si in fața instanței de fond că, a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite, prejudiciile sunt recuperate. Inculpatul solicita a se tine seama și de motivele de recurs invocate in cererea sa de recurs. Oficiu neachitat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază încheierea din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind legala si temeinica, s-a constatat că subzistă in continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, inculpatul a demonstrat o perseverență infracțională care este in concordanță cu disp. art.148 lit. f, 143 si 136 Cod procedura penala, motiv pentru care solicita respingerea recursului.

Având ultimul cuvânt inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate, dorește să-și termine școala.

Curtea,

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 09.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Măsura arestării preventive luată față de inculpatul răspunde exigențelor art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală referitoare la scopul măsurii și la criteriile de individualizare ale acesteia. Măsura satisface exigențele bunei desfășurări a procesului penal și există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat, fapte de o gravitate sporită, pedepsite de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.

În mod corect s-a reținut, pentru a se dispune arestarea preventivă și menținerea măsurii, că probatoriul administrat în cauză în timpul urmăririi penale, oferă indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală, în baza cărora Tribunalul reține că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind întrunite cumulativ dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală.

Dincolo de vârsta inculpatului, trebuie avută în vedere posibilitatea ca acesta să fi comis un număr mare de fapte penale. În plus, mai trebuie subliniate circumstanțele lui personale, faptul că tatăl minorului a declarat că nu știe mai nimic despre fiul său pentru că acesta nu stă deloc pe acasă și doarme pe unde apucă, pe la rude, prieteni sau cunoștințe, faptul că minorul nu frecventează cursurile nici unei instituții de învățământ și nici nu are un loc de muncă, faptul că imaginea familiei în comunitate este una negativă din cauza prezenței antecedentelor penale la diverși membri ai familiei - tatăl, unul din frați și două dintre surori au primit pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, precum și faptul că lipsa de supraveghere a minorului și neimplicarea sa în activități acceptate social au dus la dezvoltarea unui comportament delincvențional accentuat la cel în cauză, membrii comunității reclamând frecvent atitudinea acestuia.

Împotriva încheierii de ședință indicate mai sus a declarat recurs inculpatul solicitând judecarea sa în stare de libertate deoarece a avut o poziție procesuală sinceră și a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive; dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Curtea consideră că prima instanță a constatat judicios că de la momentul luării măsurii arestării preventive față inculpat nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că nu mai există temeiurile ce au determinat arestarea ori că aceste temeiuri s-au modificat.

Mijloacele de probă administrate până în prezent în cauză oferă indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, oferite de materialul probator administrat în cauză sunt suficiente pentru luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive. În acest moment procesual nu este necesară înlăturarea pe deplin a prezumției de nevinovăție a inculpatului, presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele penale pentru care a fost trimis în judecată fiind suficientă pentru justifica arestarea sa preventivă.

Suspiciunea rezultată din probe că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este suficientă pentru a constata că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.

Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și disp. art. 189 și 192 alin. 2 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Decide:

Respinge, ca nefundat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui si, născut la 26.03.1993 aflat in Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședința din 9 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.

Obliga pe recurent sa plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.

Președinte,

- - - -

Judecător,

-

Judecător,

-

Grefier,

Red./Tehnored.: /2 ex.

Jud. fond:

Președinte:Ancuța Gabriela Obreja Manolache
Judecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Ciubotariu, Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Iasi