Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 406
Ședința publică din data de 08 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.08.1956, în prezent aflat în Arestul D, împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, prin care, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 37/2009, fila 10 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Ministerul Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea de ședință din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind netemeinică și nelegală, susținând că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/1 alin. 1 Cod procedură penală, întrucât pedeapsa nu este mai mare de 18 ani închisoare, nu se află în situația de a săvârși alte infracțiuni sau de a încerca să zădărnicească aflarea adevărului, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, cercetările fiind încheiate.
Solicită să fie avută în vedere faptul că provine dintr-o familie organizată, că este de profesie inginer, evoluând profesional până la gradul de inspector șef, că starea sa de sănătate este precară, suferind de mai multe afecțiuni, soția sa fiind pensionată din motive medicale, fără a primi până la acest moment pensia de boală și nu în ultimul rând că are în îngrijire și pe tatăl său, o persoană în vârstă.
De asemenea, să fie avută în vedere împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și că din comunitatea din care provine este o persoană apreciată, că nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunea pentru care este cercetat. Solicită să fie avute în vedere și cazuri similare de notorietate, precum "cazul valiza", "cazul dr. " sau ale altor parlamentari cercetați în stare de libertate.
Mai arată că inculpatul a solicitat audierea denunțătorului, care momentan este plecat în Olanda și o confruntare cu acesta.
Susține că timpul scurs de la arestarea sa, respectiv 14 zile, în opina sa, sunt suficiente și că inculpatul ar putea fi cercetat în stare de libertate.
În concluzie, solicită admiterea recursului și punerea în libertate sub control judiciar în conformitate cu disp. art. 160/1 alin. 1 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160/2 Cod procedură penală este facultativă pentru instanță și nu obligatorie, instanța având posibilitatea ca în funcție de circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberare provizorie.
Față de gravitatea faptei, natura acesteia, împrejurările în care a fost comisă, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii de ședință din 05.06.2009, ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 16 august 1956 în, județul D, CNP -, domiciliat în comuna, sat, nr.203, județul D, în prezent aflat în Arestul IPJ
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.9 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 26 mai 2009, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și în temeiul disp. art.149/1 pr.penală rap. la art.148 lit.f pr.penală s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 16.08.1956 pe o perioadă de 29 de zile, de la 26.05.2009, orele 11,35, până la 23.06.2009, orele 11,35, emițându-se mandatul de arestare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.254 alin.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
Fapta pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului constă în acea că la data de 25.03.2009, a pretins de la, reprezentat SC BETON SRL B, suma de 500 euro, pentru înaintarea cu prioritate a documentației necesare scoaterii din circuitul agricol a unei suprafețe de 8700 mp situată în comuna, sat, județul D, sumă suplimentată la data de 8.05.2009 la 1000 euro, bani pe care i-a și primit efectiv la data de 25.05.2009, echivalent în lei, respectiv 4200 lei.
Analizând cererea inculpatului, prima instanță a apreciat că îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art.160/2 pr.penală nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât instanța poate aprecia în concret, raportat la circumstanțele cauzei și la datele ce-l caracterizează pe inculpat, dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberare provizorie.
Examinând aceste aspecte, tribunalul a constatat că față de natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, (infracțiunea de dare de mită), față de împrejurările în care fapta a fost comisă, inculpatul folosindu-se de calitatea sa de inspector de zonă, în virtutea căreia elabora documentația tehnică primară necesară pentru emiterea de acorduri și avize solicitanților, dar și față de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, liberarea sa provizorie nu este oportună.
S-a mai apreciat că în plus, dat fiind timpul scurt de la data luării măsurii preventive (10 zile), temeiul arestării prevăzut de art.148 lit.f) pr.penală este incompatibil cu măsura liberării provizorii, iar circumstanțele de ordin personal invocate de inculpat, precum și asumarea de către acesta a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art.160/2 alin.3 și alin.3/1 pr.penală, nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
Nu în ultimul rând, tribunalul a mai apreciat că măsura liberării provizorii a inculpatului este de natură a constitui un impact negativ asupra opiniei publice ca urmare a mediatizării cazului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pe care a formulat-
In susținerea recursului, inculpatul prin apărător ales a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/1 alin.1 pr.penală, întrucât pedeapsa nu este mai mare de 18 ani închisoare, iar în concret, dat fiind că cercetările au fost finalizate, inculpatul nu poate zădărnici aflarea adevărului, nu poate altera sau distruge mijloacele de probă și nici nu este o persoană predispusă să săvârșească alte infracțiuni.
In considerarea acestui ultim argument, inculpatul a susținut că a avut o evoluție profesională meritorie, că are o stare a sănătății precară și că este unicul întreținător al familiei, soția sa fiind pensionată pe motiv de boală fără ca până în prezent să încaseze drepturile bănești cuvenite, iar în plus, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cât și unele elemente de comparație cu alte spețe similare de corupție,în care autorii faptelor nu sunt arestați, îndreptățesc instanța să aprecieze că scopul procesului penal poate fi realizat și cu inculpatul în stare de libertate.
Curtea examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.380/6 alin.3 pr.penală constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de recurentul inculpat, împotriva căruia la data de 25.05.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, dispunându-se, totodată, reținerea în cauză, pe o perioadă de 24 de ore, cu începere de la 25.05.2009, orele 11,35 până la 26.05.2009, orele 11,35.
Ulterior, prin încheierea nr.9 din 26.05.2009, Tribunalul Dâmbovițaa dispus arestarea preventivă a recurentului, pentru o perioadă de 29 de zile, de la 26.05.2009, la 23.06.2009, această încheiere rămânând definitivă prin respingerea recursului declarat de către inculpat, prin încheierea din 29 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
S-a reținut, în fapt, că la data de 8.04.2009,denunțătorul a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița că, funcționar în cadrul Agenției Naționale de Îmbunătăți Funciare, Unitatea de Administrare D, i-a pretins suma de 500 euro, în schimbul căreia să-i întocmească avizele necesare pentru scoaterea din circuitul agricol a unei suprafețe de 8700 mp situată în comuna, sat, județul Ulterior, suma de 500 euro a fost suplimentată la cererea inculpatului la suma totală de 1000 euro.
S-a reținut, totodată, că inculpatul avea la data săvârșirii faptei calitatea de inspector de zonă, și potrivit fișei postului, avea ca atribuțiuni de serviciu: elaborarea documentației tehnice primare în vederea elaborării de acorduri și avize solicitanților, motiv pentru care el a întocmit o serie de activități conform atribuțiilor și care, de altfel, sunt recunoscute cu ocazia audierilor, constând în tarifare, verificarea documentației, încadrarea terenului în planul de amplasament, impunerea unor restricții de construire față de un canal de desecare și înaintarea dosarului către inspectorul șef de al acel moment.
La momentul luării măsurii preventive s-a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.143 pr.penală, de art.148 lit.f) pr.penală, cât și de art.136 pr.penală.
Examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, Curtea constată că sediul materiei este reprezentat de art.160/2 alin.1 și 2 pr.penală, potrivit cărora liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Intr-adevăr, prima dintre condițiile enumerate și anume cea prevăzută de art.160/2 alin.1 pr.penală, referitoare la limita maximă a pedepsei prevăzută de lege, este îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunea prev. de art.254 alin.1 penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 pentru care inculpatul este cercetat, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani.
In schimb, așa cum a reținut și prima instanță, toate celelalte circumstanțe ale speței, conduc la concluzia că scopul procesului penal nu se poate realiza în bune condiții prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, așa cum stipulează art.136 alin.2 pr.penală.
In acest sens, trebuie observat că deși acest text admite că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, o asemenea apreciere se realizează în mod concret, în raport de toate circumstanțele cauzei.
Or, în cauză așa cum și prima instanță a constatat, de la data arestării preventive (26.05.2009) și până la momentul formulării cererii de către inculpat (03.06.2009), a trecut un interval scurt de timp, iar actualmente cercetările nu au fost pe deplin finalizate, câtă vreme nu s-a procedat încă la emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată.
Este în egală măsură adevărat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului este necesar ca liberarea provizorie a acuzatului să poată fi examinată cu celeritate, încă din prima fază a plasării sale în detenție, iar examinarea posibilității eliberării provizorii este necesară deoarece există cazuri în care, dată fiind natura infracțiunii sau situația personală a autorului său prezumat, detenția încetează să mai fie rezonabilă sau legitimată de motive pertinente și suficiente (a se vedea cauza McKay contra Regatului Unit - Hotărârea din 3 oct.2006 și cauza Vrencev contra Serbiei - Hotărârea din 23 septembrie 2008).
Însă, în speță, aceste cerințe nu sunt realizate deoarece detenția recurentului nu a încetat să mai fie rezonabilă ori legitimată de motive pertinente și suficiente, iar împrejurările în care fapta de corupție a fost comisă, ținând seama de calitatea deținută de inculpat la acel moment, de impactul produs în comunitate, inclusiv prin mediatizarea cazului, precum și faptul că așa cum am arătat mai sus cercetările nu au fost finalizate, existând un risc real ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului, împiedicând astfel buna desfășurare a procesului penal, formează convingerea curții în sensul că, prima instanță a apreciat în mod legal și temeinic că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu satisface nici exigențele impuse de art.136 alin.2 pr.penală și nici pe cele reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, așa cum acestea au fost evidențiate de hotărârile jurisprudențiale ale Curții Europene.
Elementele de ordin personal ce-l caracterizează pe inculpat, constând în lipsa antecedentelor penale, afecțiuni de ordin medical și împrejurarea că este unicul întreținător al familiei, nu pot reprezenta, în această fază procesuală, argumente esențiale pe baza cărora să se poată aprecia că scopul procesului penal poate fi realizat și prin liberarea sa provizorie sub control judiciar, ținând seama de stadiul procedurii, de natura faptei pentru care este cercetat - faptă de corupție - și de aspectele vizând surprinderea sa în flagrant, dar și în raport de intervalul de timp scurs de la momentul arestării sale preventive, așa cum s-a expus mai sus.
Nici împrejurarea că,așa cum susține recurentul, în alte cauze vizând infracțiuni de corupție, instanțele au dispus punerea în libertate a presupușilor autori, nu poate constitui un argument hotărâtor în aprecierea oportunității liberării provizorii a inculpatului, câtă vreme, aspectele de ordin comparativ exced obiectului prezentei cauze, iar instanța este sesizată doar cu examinarea în concret a cererii, în raport de natura faptei și dispozițiile legale incidente.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, urmând ca acesta să fie respins conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.08.1956, în prezent aflat în Arestul D, împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
- Cr.
4 ex./09.06.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela
