Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 409/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș -reprezentată prin procuror: G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul AL, fiul lui și, născut la 20.02.1969 în, Regatul al, domiciliat în, Regatul al, nr. național -, cu permis de ședere în România, seria - - și reședința în România, B, str. -. -, nr.2,.24,.1,.26, sector 1, CNP--, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.49/F din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, cauză disjunsă din dosarul penal nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art.304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: inculpatul AL în stare de deținere în Penitenciarul Colibași asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar și de interpret în baza autorizației nr.- emisă de Ministerul Justiției.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit art.172 al.7 Cod procedură penală recurentul s-a consultat cu apărătorul și interpretul.
Reprezentantul parchetului și apărătorul recurentului având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cauză fiind îndeplinite disp. art. 160 ind.2 Cod procedură penală. Consideră că în mod greșit s-a reținut de către magistrat că inculpatul a săvârșit fapte foarte grave. Ar trebui să se arate care sunt argumentele cu caracter probator care să convingă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ori ar încerca să săvârșească alte fapte, întrucât în cauză sunt probe care fac dovada contrară a celor de mai sus, inculpatul colaborând cu organele de cercetare, recunoscând faptele și descriind modalitatea de executare a acestora.
De asemenea solicită a se reține că inculpatul este bolnav, iar din investigațiile medicale efectuate până în prezent a rezultat că acesta are afecțiuni ale coloanei vertebrale, afecțiuni ce nu se pot trata medicamentos ci doar printr-o intervenție chirurgicală. Solicită a se avea în vedere că starea de sănătate a recurentul s-a agravat, fiind necesară efectuarea unei operații cât mai curând posibil.
Pentru toate motivele invocate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond admiterea cererii de liberare sub control judiciar fiind îndeplinite cerințele disp.art. 160/2 Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită că se impune emiterea unei adrese către Penitenciarul Colibași în vederea înaintării actelor medicale efectuate de inculpat până în prezent la Spitalul Sf. și Spitalul.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondate și de menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică.
Inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, activitatea infracțională fiind aceea că erau persoane care ridicau banii de la victime și de la alte "săgeți" în acest fel comițând infracțiunea de spălare de bani. Activitatea infracțională a inculpatului nu s-a limitat numai la ridicarea sumelor de bani ci s-a manifestat și în atragerea altor persoane în cadrul grupului organizat. Cât privește starea de sănătate a inculpatului-recurent, cele susținute azi nu sunt relevante deoarece nu există la dosarul cauzei nici un act medical care să întărească spusele celor susținute
Recurentul-inculpat AL, având ultimul cuvânt potrivit disp.art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, precizând că a colaborat cu organele de anchetă și dorește să fie judecat în stare de libertate, pentru a-și rezolva problemele de sănătate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.49/F din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a luat act că inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B, bld. Luptătorilor nr. 34, sector 1, cu CNP -, renunță la cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul ales, avocat, din data de 29 aprilie 2009 ( fila 4, vol.VII, dosar fond).
În baza art.160/8 alin. 6 cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar( fila 110, vol.VII, dosar fond) formulată de petentul - inculpat, prin apărător, din data de 06 mai 2009, ca inadmisibilă.
S-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de petentul - inculpat,( fila 118,vol.VII, dosar fond), ca neîntemeiată.
A fost respinsă, de asemenea, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de petentul-inculpat fiul lui G și, născut la data de 11.04.1980 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, bld. T nr.1, -2,. D,. 9, județul V, cu CNP - ( fila 1, vol.VII, dosar fond), ca nefondată.
S-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar (fila 54, vol.IV, dosar fond), ca neîntemeiată și de revocare a măsurii arestării preventive (fila 4,vol.VII, dosar fond) formulată de petentul-inculpat AL cetățean iordanian, fiul lui și, născut la data de 20.02.1969 în, Regatul al, domiciliat în, Regatul al, nr. național -, cu permis de ședere în România seria - - și reședința în România în B, str. av. - nr.2,.24,.1,.26, sector 1, cu CNP -,ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin.2 din Codul d e pr.penală, au fost obligați petenții - inculpați, și Al la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 690 lei din fondurile speciale ale Ministerului Justiției interpretului de limbă arabă.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații Al și G, recursul inculpatului fiind soluționat prin decizia penală nr.352/R/MF din 22 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, prin aceeași decizie dispunându-se disjungerea cauzei cu privire la recurentul inculpat Al, recurs ce face obiectul prezentei judecăți.
Analizând, astfel, încheierea atacată numai prin prisma recursului declarat de inculpatul Al, curtea reține următoarele:
La data de 15 aprilie 2009, a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Al, prin apărător, precum și o altă cerere de revocare a măsurii arestării preventive, înregistrată la data de 29 aprilie 2009.
In motivarea cererii, se arată că inculpatul este arestat de circa 10 luni de zile, este grav bolnav, are un copil minor și, având în vedere, pe de o parte, că măsura preventivă până la această dată, luând în considerare durata sa și-a atins efectul în privința persoanei inculpatului, precum și celelalte situații invocate, toate acestea conduc la concluzia admiterii cererii sale sub control judiciar precum și a cererii de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Tribunalul, admițând, în principiu cererea de liberare sub control judiciar, pe fondul cauzei, a respins-o ca neîntemeiată.
In acest sens, a menționat, ca stare de fapt, cu referire la activitatea infracțională a acestui inculpat, că din înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizate conform legii, rezultă că acest inculpat a fost recrutat de inculpatul, fiind pus în legătură directă cu inculpatul, pentru a efectua demersuri în vederea obținerii unor conturi în care să fie virați banii rezultați din fraudarea victimelor. Ulterior realizării transferului, inculpatului Al i se comunicau numele victimei și suma transferată, pentru a avea controlul operațiunilor din cont. De asemenea, motivează tribunalul, este de remarcat disponibilitatea inculpatului Al și în ce privește sprijinirea altui tip de activități infracționale, legată de instrumente bancare și obținerea de beneficii pecuniare prin mijloace ilicite, precum și sprijinul dat de inculpatul inculpatului care urmărea obținerea unor alte conturi în țări arabe.
Față de o atare activitate infracțională, tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce trebuie raportat și la faptul că persoane bănuite de astfel de activități infracționale, alături de alți inculpați ca autori sau complici, dacă ar fi puse în libertate ar genera sentimentul din partea comunității că organele judiciare nu au acționează suficient de ferm împotriva acelora care au tendința de a se îmbogăți prin fraudarea altor persoane, situație ce impune menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest, lăsarea în libertate a inculpatului, alături de alți inculpați din acest grup, neconducând la atingerea scopului procesului penal, acela de a realiza prevenția generală și specială conform prevederilor art.1 alin.2 Cod pr.penală.
Față de cele arătate, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul Al, respingând, totodată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de același inculpat, deoarece o atare măsură preventivă a fost luată cu respectarea cerințelor prevăzute de legea procesuală penală română și de Convenția Europeană.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
-Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că nu există date care ar demonstra că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori ar încerca să săvârșească alte fapte, deoarece inculpatul a colaborat cu organele de cercetare și a recunoscut faptele.
-Se impune punerea sa în libertate și pentru motivul că este bolnav, anexând în acest sens acte doveditoare cu privire la afecțiunile coloanei vertebrale, ce nu se pot trata decât printr-o intervenție chirurgicală, fiind necesar efectuarea unei operații cât mai curând posibil.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Tribunalul a concluzionat, în mod just că se impune respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și de revocare formulate de inculpatul Al, luând în considerare, în esență, pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum de altfel a fost motivat mai sus, raportat la gravitatea activității infracționale reținută în sarcina inculpatului și al celorlalți coinculpați cu care a cooperat în grupul infracțional organizat, subzistând, în continuare temeiurile arestării preventive, neimpunându-se în consecință, revocarea.
Cu privire la cererea de liberare sub control judiciar, curtea constată că și aceasta, în mod corect a fost respinsă de tribunal, întrucât chiar dacă ar întruni condițiile prevăzute de lege, mai exact ale art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că nu ar exista date care să ducă la concluzia influențării adevărului sau cu privire la săvârșirea unei alte infracțiuni, totuși, trebuie avute în vedere dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, în care se arată că este o facultate a instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, chiar dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 așa cum s-a menționat mai sus.
Această facultate a instanței este prevăzută expres prin formula "se poate acorda", așa cum rezultă din cuprinsul art.160/2 alin.1 Cod pr.penală.
Or, această formulă "se poate acorda" ce vizează aprecierea asupra temeiniciei sau nu a acordării liberării provizorii, se subsumează și scopului măsurilor preventive prevăzut de art.136 alin.2 Cod pr.penală, în care se arată că acest scop poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar sau pe cauțiune, alegerea unei astfel de măsuri fiind determinată potrivit art.136 alin.8 Cod pr.penală, printre altele, și de gradul de pericol social al infracțiunii.
Ca urmare, având în vedere faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul Al de un deosebit pericol social, ce determină, printre altele, și pericolul pentru ordinea publică de care face vorbire tribunalul, și având în vedere și prevederile de ansamblu ale scopului procesului penal prevăzut de art.1 alin.2 Cod pr.penală, ce subsumează scopul măsurilor preventive, inclusiv al liberării provizorii, scop ce vizează, printre altele, și prevenirea infracțiunilor dar și educarea cetățenilor în spiritul legii, curtea apreciază că tocmai având în vedere această ultimă nuanțare ce vizează prevenirea infracțiunilor, se impune ca inculpatul să fie în continuare privat de libertate, respingându-i-se astfel, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie formulată.
Așa fiind, curtea constată că celelalte critici vizând starea de sănătate nu pot fi circumscrise obiectului cauzei, așa cum a fost analizat mai sus și, în consecință, cum nu mai există nici alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul formulat.
In baza art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu precum și onorariul interpretului evaluat conform actelor justificative, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul AL, împotriva încheierii din data de 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în sumă de 50 lei și onorariul interpretului evaluat conform actelor justificative se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
30 iunie 2009
OPINIE SEPARATĂ:
Contrar opiniei majoritare, consider că punerea în libertate a recurentului - inculpat se impunea, cererea promovată de acesta, de acordare a liberării sub control judiciar, fiind întemeiată.
Astfel, potrivit art. alineatului 2 al art. 136 din Codul d e procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Alineatul 8 al aceluiași articol prevede că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Rezultă cu claritate din aceste texte de lege că starea de sănătate a celui în cauză constituie unul dintre criteriile în funcție de care judecătorul apreciază asupra măsurii de prevenție ce se impune a fi dispusă.
Or, este indubitabil că, în speță, după arestarea recurentului - inculpat, sănătatea acestuia s-a alterat, fiind depuse la dosar acte medicale în sensul că el necesită de urgență efectuarea unei intervenții chirurgicale complicate, spitalele din rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor neavând dotările necesare realizării unei asemenea operații.
Este adevărat, legiuitorul a prevăzut și un alt criteriu în funcție de care se dispune luarea unei anume măsuri preventive, acela al gradului de pericol social al infracțiunii și, așa cum subliniază completul majoritar, celui în cauză i se aduc acuzații grave, de colaborare cu un grup infracțional organizat și comitere de infracțiuni informatice, însă nu trebuie omisă împrejurarea că de la data arestării și până în prezent s-a scurs o perioadă mare de timp, de aproape un an, că acuzarea și-a administrat toate probele pe care le-a considerat necesare, iar acum dosarul se găsește în faza judecății în primă instanță, în care procedura de citare a părților se realizează anevoios, fiind nevoie de termene lungi pentru îndeplinirea acesteia, întrucât ele domiciliază în străinătate.
Or, în mod constant a statuat că dacă anumite infracțiuni, prin deosebita lor gravitate, pot produce o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp, prelungirea prevenției nu se poate dispune decât dacă eliberarea celui în cauză ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice.
Detenția nu este legitimă decât dacă ordinea publică rămâne realmente amenințată, iar continuarea ei nu ar putea să anticipeze condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate.
În plus, trebuie subliniat că, pentru a fi acordată liberarea provizorie, sunt analizate, în afară de criteriile la care am făcut referire, condițiile prevăzute de art. 160/2 alineatele 1 și 2 din Codul d e procedură penală.
Cum nu rezultă din nicio probă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreuneia din persoanele enumerate de textul de lege indicat și nici nu sunt date din care să reiasă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească noi infracțiuni, consider că soluția ce trebuia pronunțată era una favorabilă inculpatului, aceea de punere în libertate sub control judiciar, în vederea efectuării intervenției chirurgicale și tratării afecțiunilor de care acesta suferă.
GH.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Dumitru Diaconu, Elena
