Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 413/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 28.08.1981, din Penitenciarul Oradea, împotriva Încheierii penale nr.139 din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, prev. de art.160/2 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet " " și apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și interpretul de limba maghiară.HG
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică, în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar fiind îndeplinite condițiile legale. Inculpatul se află arestat de 11 luni, este infractor primar și a recunoscut comiterea faptei. A fost condamnat la 2 ani închisoare și a executat J din pedeapsă.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite criteriile legale. Inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere și regret a săvârșirii faptelor și nu are antecedente penale. Pe de altă parte, dacă va fi menținută starea de arest preventiv s-ar încălca dispozițiile art.5 paragraf 3 din CEDO, unde se arată că orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii ceea ce presupune că liberarea provizorie este un drept efectiv care trebuie acordat în cazul îndeplinirii condițiilor legale. Invocă practica CEDO în materie, potrivit căreia instanța de judecată trebuie să analizeze oportunitatea luării altor măsuri preventive.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținându-se ca legală și temeinică încheierea atacată.
Prin intermediul interpretului i se traduce inculpatului recurent concluziile apărării și ale acuzării, după care acesta având ultimul cuvânt solicită să i se admită cererea de liberare provizorie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr.139/Ap din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală raportat la art.160/2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.08.1981 în loc. Ungaria, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.189 raportat la art.190 alin.4 Cod procedură penală, a dispus virarea din contul Ministerului Justiției și a Libertăților a sumei de 23, 15 lei, pe seama interpretului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, faptă pentru care a fost condamnat de Judecătoria Satu Mare prin sentința penală nr.716/22.06.2009 la pedeapsa de 2 ani închisoare cu privare de libertate.
Potrivit art.150/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată dacă există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
S-a reținut că, în cauză nu există suficiente garanții că fiind lăsat în libertate nu va săvârși și alte fapte penale, având în vedere multitudinea faptelor reținute dar și modalitatea în care acestea au fost săvârșite, fiind de subliniat că în urma înregistrărilor interceptărilor ambientale dintre cei doi inculpați se poate conchide că există temerea că inculpații ar putea săvârși alte infracțiuni.
În jurisprudență s-a arătat că prin expresia "date" legiuitorul nu a avut în vedere existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privind persoana în cauză, modul de operare, faptele propriu zise, care să îndreptățească temerea, să o justifice. Astfel că, ținând seama de faptul că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului este una complexă, fiind implicate mai multe persoane, s-a constatat că în cauză există pericolul ca inculpatul, lăsat fiind în libertate să ascundă urmele unor acte infracționale ce nu au fost depistate până în prezent, să îngreuneze activitatea de identificare a tuturor persoanelor participante la activitatea infracțională sau chiar să continue activitatea infracțională cu consecințe și mai grave pentru ordinea de drept.
Totodată s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat iar măsura arestului a fost luată avându-se în vedere pericolul pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este reprezentat de împrejurarea că faptele de natura celor de care sunt acuzați inculpații în cauză, tind să devină un fenomen infracțional de amploare, situație care determină o reacție energică din partea statului pentru a stopa extinderea acestuia, precum și de sentimentul de insecuritate și de lipsă a disciplinei de drept care ar putea fi creat în rândul comunității, care în lipsa unei sancționări prompte din partea autorităților ar avea reprezentarea că împotriva unor inculpați suspectați de săvârșirea unor fapte de această natură, cu o gravitate ridicată nu se întreprind acte imediate de coerciție.
În cauză sunt întrunite rigorile instituite de art.5 paragraf I lit.c și paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât există motive verosimile de a bănui pe inculpat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, pe de o parte, iar pe de altă parte, durata arestării nu poate fi apreciată că a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care tergiversarea în fond a cauzei s-a datorat în parte atitudinii părții.
S-a mai reținut că în literatura de specialitate s-a conturat opinia potrivit căreia "îndeplinirea condiției prevăzută în art.1602 alin.1 Cod procedură penală și chiar lipsa cazurilor prevăzute expres în art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
S-a apreciat că trebuie să se aibă în vedere atât temeiul care a determinat luarea măsurii arestării cât și alte cazuri care, deși nu au fost reținute drept temei al luării măsurii, nu fac posibilă acordarea acestui beneficiu.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsura "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" ( cauzele /a Italia, Neumeister c/a Austria, Stasaitis c/a Lituania ).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii unor infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
S-a reținut totodată că, de la data examinării ultimei cereri de liberare provizorie formulată de inculpat, în cauză nu au intervenit modificări de natură să justifice înlăturarea măsurii restrictive de libertate a arestării preventive.
Față de cele mai sus expuse, instanța a respins pe fond cererea de liberare provizorie, formulată prin apărător de inculpatul, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând, prin avocatul său, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea recursului se arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, este infractor primar, arestat de 11 luni de zile, că dosarul de fond se judecă în apel și că toate probele acuzării sunt administrate. Se mai invocă și prevederile art. 5 pct. 3 din CEDO și că inculpatul are cunoștință de prevederile legale privind cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
Verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 3856alin. 2 Cod procedură penală și art. 38514Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza prevederilor art. 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Cât privește existența unor indicii care să determine presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, Tribunalul Satu Marea constatat, în mod judicios, că există o astfel de bănuială.
Raportându-se la împrejurările cauzei, tribunalul a apreciat că referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea constată că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Este adevărat că atunci când se analizează o cerere de liberare provizorie sub control judiciar se au în vedere doar criteriile prev.art.160/2 Cod procedură penală, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului subzistând în continuare.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată dacă există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauză, corect s-a apreciat de instanța de apel că nu există suficiente garanții că fiind lăsat în libertate nu va săvârși și alte fapte penale, având în vedere multitudinea faptelor reținute dar și modalitatea în care acestea au fost săvârșite, fiind de subliniat că în urma înregistrărilor interceptărilor ambientale dintre cei doi inculpați se poate conchide că există temerea că inculpații ar putea săvârși alte infracțiuni.
Pe de altă parte, durata arestării nu poate fi apreciată că a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care tergiversarea la fond a cauzei s-a datorat în parte atitudinii părții.
Mai mult, în mod judicios instanța de apel a arătat că în literatura de specialitate s-a conturat opinia potrivit căreia, îndeplinirea condiției prevăzute în art.160 indic.2 alin.1 Cod de procedură penală și chiar lipsa cazurilor prevăzute expres în art.160 indic.2 alin.2 Cod de procedură penală nu conferă celui arestatdreptulla liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
În raport de cele de mai sus, curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului se justifică și este necesară, și în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu menținerea ca legală și fondată a încheierii penale nr.139/Ap din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefundat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 28.08.1981, din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale nr.139 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec./jud.- -
În concept - 12.10.2009
Judecători apel/;
/- -
2 ex./13.10.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
din 12 octombrie 2009
Către,
CURTEA DE APEL ORADEA
- Serviciul Economico-Financiar -
Vă facem cunoscut că, în dosarul penal cu nr. de mai sus, privind pe, domnul interpret de limba maghiară HG ( telefon nr.0727/- ) - traducător autorizat de limba maghiară, a prestat serviciul de interpret în dezbateri pe durata a 2 ore la termenul din 6 octombrie 2009.
În consecință, vă solicităm să procedați la achitarea contravalorii serviciului prestat, potrivit legislației în vigoare.
Președinte, Grefier,
- - - -
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Condrovici Adela, Munteanu Traian
