Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 412/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpații recurenți, fiul lui și al lui, născut la 16.09.1969, fiul lui și, născut la 4.07.1974 și, fiul lui și, născut la 20.02.1976, toți din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, ambii în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistați de avocat G în substituire avocat, în baza împuternicirilor avocațiale de substituire de la dosar și inculpatul, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales avocat G, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului avocat G solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului, se arată că motivarea încheierii atacate este identică cu celelalte încheieri date de prima instanță și se referă la împrejurări cu caracter general. În cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, din conținutul dosarului rezultând că elementele probatorii sunt contradictorii. Referitor la inițierea grupului organizat fapta este de asemenea lipsită de elemente probatorii situație în care contravine prevederilor art.5 din CEDO.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, în cauză nu au venit modificări care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive în raport de faptele săvârșite, care sunt deosebit de grave și care prezintă un grad sporit de pericol social, astfel că în conformitate cu prevederile art.300/2 raportat la art.160/b din Codul d e procedură penală se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat și solicită să i se facă dreptate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a făcut trafic de persoane, a fost o singură dată la discotecă, se consideră nevinovat și arată că nu prezintă pericol social și că la dosar nu există probe care să dovedească vinovăția sa. Solicită revocarea măsurii arestării preventive și să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
În baza art. 300/2 și art. 160/ Cod procedură penală, menține măsura arestului preventiv a inculpaților: fiul lui și, născut la data de 16 septembrie 1969, CNP -; fiul lui și, născut la data de 04.07.1974, CNP -; fiul lui și, născut la data de 20.02.1976 în loc., CNP -, aflați în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea penală nr. 42/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 55/2009, 56/2009 și 57/2009.
A stabilit termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive privind inculpații, nu mai târziu de 60 de zile, potrivit art. 160/b alin.1 Cod procedură penală.
În baza art.139 alin.1 și 2 Cod procedură penală, văzând și dispozițiile art.160 ind.b alin.2 și art.300 ind.1 alin.2 Cod procedură penală, a respins cererile privind revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală că acesta subzistă întrucât există indicii legitime și rezonabile în sensul art.5 din CEDO că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar privarea acestora de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
Inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că - fiind vorba de comiterea infracțiunilor de inițiere a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni și de trafic de persoane - neluarea măsurii preventive ar putea da naștere temerii potrivit căreia organele judiciare nu dau dovadă de o reacție promptă, ceea ce ar putea conduce la o senzație de insecuritate socială.
Pericolul concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților rezultă din modul în care aceștia au conceput activitatea infracțională, dar și din impactul unor asemenea fapte asupra comunității.
Instanța va reține că temeiul avut în vedere la luarea măsurii preventive în cauză nu s-a schimbat, există în continuare și impune privarea de libertate a inculpaților.
Prin urmare, neexistând nici o modificare a temeiului luării măsurii arestării preventive și nici nu se poate discuta despre dispariția acestuia, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru revocarea sau înlocuirea măsurii preventive cu o alta.
Instanța, văzând dispozițiile art. 5 din CEDO, a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lor în libertate, pericol dedus din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, din sentimentul acut de insecuritate socială ce a marcat în mod firesc comunitatea din care provin inculpații.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații care, prin apărătorul lor, au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate iar în urma rejudecării punerea în libertate a inculpaților, în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, din conținutul dosarului rezultând că elementele probatorii sunt contradictorii.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma recursurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 al. l și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzută de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a acestora subzistă - art.148 lit. f Cod procedură penală.
Conform art.148 lit. f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpații sunt învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni grave. De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit. c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpaților este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a acestora.
Ca urmare, in baza art.385/15 pct. l lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpații, și împotriva încheierii penale din 22.09.2009 pronunțate de Tribunalul Bihor în dosar nr-, pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, fiul lui și a lui, născut la 16.09.1969, fiul lui și, născut la 4.07.1974 și, fiul lui și al lui, născut la 20.02.1976, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec./jud.- -
În concept - 12.10.2009
Judecător fond/
- - -
2 ex./12.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Galeș Maria
